„I s-a făcut milă de ei”!
„A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin
pr. Isidor Chinez (21 iulie 2024)
Lecturi biblice: Ieremia 23,1-6; Efeseni 2,13-18; Evanghelia Marcu 6,30-34; lecturi biblice
Omilie
În lecturile din această duminică este pusă accentul pe tema conducerii. Domnul se prezintă în Biserica sa sub chipul păstorului care iubește turmă și este mișcat de ea. „A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin sau porunci! Cristos este un adevărat păstor care își călăuzește oile spre „împărăția lui Dumnezeu” în iubire. În Evanghelia după Marcu, „Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe” (Mc 6,34). În prima lectură, profetul Ieremia vorbește despre păstor. Păstorii lui Israel nu a luat la inimă adevăratul bine al poporului. Atunci însuși Domnul va interveni mergând și adunând oile neglijate și împrăștiate: „voi stabili peste ele păstori care să le păstorească: nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta şi nu se vor rătăci” (Ez 23,4). Face ecou la psalmul de astăzi: păstoruleste izvorul de mângâiere și viață – „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Ps 22,1). Alături de imaginea păstorului este plasat tema unității. Sfântul Paul arată cum neamul omenesc, un timp sepătați unii de alții, împrăștiați, dar și-au găsit unitatea prin crucea lui Isus. Evreii și păgânii au fost întotdeauna despărțiți de o istorie dureroasă și adesea violentă, de ostilitate reciprocă și de neîncredere. A doua lectură îi îndeamnă pe Efeseni să-și amintească: erau păgânii, fără speranță și fără Dumnezeu, dar acum „v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos; căci el este pacea noastră” (Ef 2,13-14). Este a păstori, căci „pentru ca cei doi să fie un singur om nou, făcând pace” (Ef 2,15).
În prima lectură luată din cartea profetului Ieremia (Ier 23,1-6), se vorbește despre ruinarea poporului cauzată de guvernanții plini de răutate. Oracolele sunt o judecată pentru păstorii răi: „Vai de păstorii care fac să piară şi să se împrăştie turma păşunii mele – oracolul Domnul! De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care păstoresc poporul meu: «Voi împrăştiaţi turma mea, o alungaţi şi nu vă îngrijiţi de ea» (v. 1). De aceea profetul declară că într-o zi Dumnezeu însuși va prelua conducerea poporului pentru a-l conduce la mântuire: „Eu însumi voi aduna restul turmei mele din toate ţările unde le-am alungat, le voi face să se întoarcă la staulul lor […]. Voi stabili peste ele păstori care să le păstorească” (v. 3-4). O promisiune de la Domnul care va aduna poporul și va avea grijă de el. Această prezență a lui Dumnezeu în fruntea poporului său se realizează printr-o persoană trimisă de el care desfășoară rolul de păstor în numele său: „iată, vin zile […] când îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă care va domni ca rege!” (v. 5). Este un anunț al unui rege drept: este Mesia! Îi anunță titulatură: „Acesta este numele cu care va fi chemat: «Domnul este dreptatea noastră»” (v. 6). Isus va fi acela care va împlini această profeție a lui Ieremia.
În a doua lectură (Ef 2,13-18) Paul vorbește despre pace: este dărâmarea zidurilor separării și ale dușmăniei sau urii [de trei ori], despre reconciliere, despre apropiere celor care mai înainte erau îndepărtați: „acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos. Căci el este pacea noastră, cel care a făcut din două una şi a dărâmat zidul despărţitor, desfiinţând în trupul său ura” (v. 13-14). Evreii se considerau privilegiați în comparație cu alte popoare și țineau să rămână separați de ele. Apostolul Paul anunță cu bucurie că Isus, înlocuind Legea veghe cu cea a iubirii și vărsându-și sângele pe cruce, a realizat unitatea neamui omenesc în unicul popor sfânt al lui Dumnezeu: „în Cristos Isus”, „prin sângelui său” vărsat, cei care sunt departe devin apropiați „prin trupul său” care „a sfărâmat zidul despărţitor, desfiinţând în trupul său ura” (v. 14). Domnul și-a dat viața pe cruce: este un spectacol la care a asistat toată lumea, în fața căruia criminalul răstignit împreună cu el și soldatul roman păgân – adică cei mai „îndepărtați” și excluși – și-au proclamat credința în mod neașteptat și spontan. Este marea profeție a speranței timpurile noastre! Odată cu Paștele lui Isus s-a născut o lume nouă, un nou mod de a trăi, unde toți sunt uniți cu Domnul. El și-a dat viața pentru toți, nimeni nu este exclus, căci sunt diferite etnii, culturi, religii, dar fiecăruia i se dă ceea ce îi unește și care este mult mai mult decât orice ne poate despărți: ni se dă Cristos – el este „pacea noastră”. Speranța creștină este că acea unitate în Isus prevalează războiului și urii care îi cuprinde pe toți oamenii. Iar pentru creștini de astăzi este angajamentul de a dărâma orice ziduri, diviziuni, excluderi și de a trăi dialogul și înțelegerea. Este „a păstori” oile!
În Evanghelia după Marcu (Mc 6,30-34) cei doisprezece s-au întors din misiune, sunt mulțumiți, dar obosiți. Evanghelistul subliniază că „apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învăţat” (v. 30). Atunci Marcu întrerupe brusc relatarea discipolilor și le spune: „Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!” (v. 31). Autorul scrie că pentru a-i sustrage de pericolul succesului și pentru a-i ajuta să reflecteze asupra lucrării misionare este timpul să se retragă, deoarece „mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce” (v. 31). Isus „a coborât din barcă, a văzut o mulțime mare, a avut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care nu au păstor și a început să le învețe multe lucruri” (v. 34). Domnul este mișcat de compasiune și își reia misiunea ca să fie păstorul tuturor care își hrănește turma prin „cuvântul vieții”.
Întâlnim mulțimea rătăcind, fără călăuză, și emoția profundă a lui Isus pentru mulţime abandonată! Termenul în ebraică și greaca exprimă compasiune: „a avut milă de ei”. Este acțiunia milostivirii! Substantivul în greacă [splanchna], folosit aproape întotdeauna în Biblie la plural, denotă mai întâi părțile interne ale oamenilor și a animalelor – sunt intestinele –, în relația cu cultul sacrificial, dar când vorbim despre femei ne referim la sânul [uterul] matern. În fiecare caz, măruntaiele sau viscerele în antichitatea biblică erau considerate sediul emoțiilor și a afectelor [reacție emoțională, cu o desfășurare puternică și relativ de scurtă durată]: este inima omului. Folosit de Marcu în textul nostru are un impuls care vine din adânc și se îndreaptă spre responsabilitate. A avea compasiunea este atitudinea proprie a lui Dumnezeu și este „interesantă” de acea compasiune față de popor care sunt dispersați din cauza păstorilor lacomi pentru bunurile materiare și înșelătoare. „I s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe” (v. 34). Învățătura Domnului, despre care vorbesc evangheliile, nu este niciodată abstractă și sterilă, oferind pură înțelepciune lumească sau mondenă, ci a mers la rădăcina necesității, acolo unde omul speră să întâlnească „cuvântul vieții” ce regenerează. Isus, mișcat de o profundă solidaritate pentru slăbiciunea umană, învață să vindece și dă speranță celor care au pierdut-o.
„A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin! Așa ni se întâmplă aici, la celebrarea Euharistiei!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu