pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 septembrie 2024)
Lecturi biblice: Înţelepciunii 2,12.17-20; Iacob 3,16-4,3; Evanghelia Marcu 9,30-37; lecturi biblice
Omilie
Tema biblică a liturgiei de astăzi este: creștinul este slujitorul tuturor. Omul, cu setea de putere, urcă până la ceruri, dar înțelepciunea divină arată calea umilinței, a înjosirii, care conduce la viața în Dumnezeu. Distanța dintre „împărăția omului” și „împărăția lui Dumnezeu” este chiar aici: este slujirea. Tema evanghelică este renunțarea la voința de putere. Cele trei lecturi sunt caracterizate de contrastul a două tablouri care corespund naturii înțelepciunii: cea terestră și cea cerescă. Textele liturgice ne arată două logici opuse: una este condusă de dorința de dreptate și de pace, ce se deschide către celălalt, către Dumnezeu, iar altă caută puterea, dominația, plăcerea, satisfacția imediată. Fiecare dintre aceste texte ne deschide căi pentru a ne pune întrebări despre ceea ce ne ghidează în alegerile noastre zilnice. Prima lectură este considerată o profeție a morții lui Isus: „să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă, căci, după cuvintele sale, el va fi supravegheat de Domnul!” (Înț 2,20). Dreptul persecutat și suferind va fi ridicat de Dumnezeu și va deveni izvor de mântuire pentru mulțime. Sfântul Marcu în evanghelia sa prezintă învățătura lui Isus despre slujirea care te face mare în „împărăția lui Dumnezeu”: „dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” (Mc 9,35). Este radicalitatea pe care Domnul o proclamă și o trăiește. Discipolul este slujitorul tuturor. A doua lectură, precizează caracteristicile înțelepciunii care nu tinde să se impună, dar este prietenoasă și iubitoare de pace: „înţelepciunea care vine de sus este, înainte de toate, curată, apoi, paşnică, blândă, docilă, plină de milă şi de roade bune, fără discriminare şi fără ipocrizie” (Iac 2,17). Este semnul prezenței Duhului la lucru în cei care caută să-i fie credincioși: creștinul este slujitorul tuturor.
În prima lectură (Înţ 2,12.17-20) este un discurs la persoana a treia din cartea Înțelepciunii. Este o confruntare între destinul diferit al celui rău și al celui drept: „Au spus cei care nu gândesc drept: «Să-l pândim pe cel drept, căci ne deranjează, stă împotriva faptelor noastre, ne reproşează păcate împotriva legii şi ne acuză de păcate împotriva disciplinei noastre!»” (v. 12). Este un fragment teribil ce dezvăluie modul de gândire al celor care au fost educați în adevărata credință și au ales să ducă viața după filosofia greacă. Nu este suficient că au renunțat la credința părinților lor, dar eliminându-l pe cel drept pentru că el este fidel lui Dumnezeu: „să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă, căci, după cuvintele sale, el va fi supravegheat de Domnul!” (v. 20). Cartea Înțelepciunii ne duce înapoi în secolul întâi înainte de Cristos. Mulți evrei au plecat în străinătate, în diaspora și locuiesc în Alexandria Egiptului. S-au lăsat „contaminați” sau molipsiți de civilizația filosofiei grecești; au abandonat Legea [Tôrà, în ebraică], dată de Dumnezeu părinților lor. Grecii și evreii care au căzut în indiferență îi batjocoresc pentru că pretind să aibă cunoștințe despre Dumnezeu: se numesc „fiii lui Dumnezeu” și sunt „pusi deoparte”. Sunt două grupuri care reprezintă pe cei răi [păgânii sau grecii și iudeii]. Mulți părăsesc practica religioasă, și-au renegat credinţa. Nu-i pot tolera pe cei credincioși: este un reproș pentru ei. Cel drept trăiește credința sa și este un martor al adevărului și al bunătății în fața semenilor. Chiar cuvintele sale provoacă o iritație și o conștentizarea greșelii: „Viaţa lui nu este asemănătoare cu a celorlalţi şi căile lui sunt diferite […]; ne deranjează, stă împotriva faptelor noastre, ne reproşează păcatele” (Înț 2,15-16). Unele expresii sunt preluate de Noul Testament pentru a descrie patima lui Isus, „Cel Drept”, ținta ostilităților păcătoșilor. Viaţa lui este un reproş la adresa celor nelegiuiţi. Întotdeauna îi șfichiuiește pe cei care aleg să trăiască fără Dumnezeu.
În centrul scrisorii sale, sfântul Iacob plasează tema înțelepciunii, care se traduce în concret în acțiuni zilnice. Lectura a doua (Iac 3,16-4,3) conține câteva instrucțiuni despre relațiile cu Dumnezeu și dintre credincioși. Cei care se lasă călăuziți de înțelepciune – care este darul lui Dumnezeu – nu creează dezordine în comunitate. Iacob denunță: „gelozia şi rivalitatea” ce se află acolo unde este dezordine „şi tot felul de fapte rele” (v. 16). Apostolul recomandă să ne atașăm de „înțelepciunea care vine de sus” (v. 17): este „curată, apoi, paşnică, blândă, docilă, plină de milă şi de roade bune, fără discriminare şi fără ipocrizie” (v. 17). Setea de avere justifică folosirea tuturor mijloacelor, inclusiv violența și crima. În fragmentul nostru stă rădăcina problemei: „de unde vin războaiele, de unde conflictele dintre voi?” (v. 1). Originea războaielor este violența și răul. Iacob răspunde: „oare nu tocmai din poftele voastre care se luptă în membrele voastre? Râvniţi şi nu aveţi; ucideţi şi invidiaţi, dar nu reuşiţi să obţineţi; vă luptaţi şi purtaţi războaie; nu aveţi pentru că nu cereţi; cereţi şi nu primiţi pentru că cereţi rău” (v. 1-3). Este ultima rațiune a disputelor și geloziilor ce s-au răspândit în întreaga comunitate, iar apostolul nu are îndoieli. Putem găsi lumina adevărată doar în înțelepciunea care vine de la Dumnezeu: e pace, toleranță, înțelegere, binefacere, căci ne transformă inimile și ne va face făuritori de pace.
În Evanghelia după Marcu (Mc 9,30-37) este al doilea anunț al pătimirii Domnului: „îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: «Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia»” (v. 31). Nici de această dată discipolii nu-l înțeleg pe Isus și se tem să-i pună întrebări. Mai mult, ei vorbesc despre autoritate: „căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare” (v. 34). Marcu îl prezintă pe Isus „șezând” [„aşezându-se, s-a adresat celor doisprezece şi le-a spus” (v. 35)]: este atitudinea învățătorului care îi sfătuia arătându-le cum să procedeze. Este un adevăr important: „dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” (v. 35). Cel care devine slujitorul tuturor este mare în „împărăția lui Dumnezeu”. Copilul așesat în mijloc îi reprezintă pe toți cei care au nevoie să fie primiți și slujiți fără nici o plată.
Citind evanghelia, vedem că apostolii nu au înțeles nimic. Domnul le-a vorbit cu un limbaj al umilinței, al morții dar și a mântuirii. Ei vorbesc „limbajul carieriştilor”, adică cel care luptă pe orice cale pentru a ajunge fără merite deosebite [prin mijloace neoneste] de a avea succes. Singura lor preocupare este de a ajunge cât mai sus la putere. Sunt tentați de modul de gândire al lumii. Pentru Isus, aceasta este o ocazia de a face ferm un punct de al său: „dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” (v. 35). Această învățătură a Domnului se aplică pentru noi toți. Pe calea care ne-o arată Cristos să mergem înainte, căci slujirea este regula numărul unu: cel mai mare este cel care slujește… pe alții. El nu se laudă și nici nu cere bani sau putere. Adevărata măreție este acceptarea și slujirea celor mici. Este singurul criteriu pentru adevărata demnitate. Domnul nu cere altceva decât ceea ce el însuşi a trăit cel dintâi. Acest „serviciu” este ridicat la rangul de slujire a lui Dumnezeu!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu