† Duminică a 28-a de peste an [B]: A-l urma pe Domnul

 

Isus și tânărul bogat - de Heinrich Hofmann.

A-l urma pe Domnul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (13 octombrie 2024)

Lecturi biblice: Înţelepciunii 7,7-11; Evrei 4,12-13; Evanghelia Marcu 10,17-30; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi intenționează să evidențieze exigențele lui Cristos, în economia alianței noi, care sunt cu mult superioare celor cerute cândva de Moise: „mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” (Mc 10,21). Prima lectură îl prezintă pe regele Solomon în rugăciune pentru a obține înțelepciune, apreciată mai bogată decât puterea: „m-am rugat şi mi-a fost dată priceperea, am invocat şi a venit la mine duhul înţelepciunii” (Înț 7,7). Recurgerea la înțelepciune, în sens biblic, constă în a privi oamenii, lucrurile și evenimentele vieții dintr-un punct de vedere al marilor valori: dreptatea, solidaritatea, iubirea. Evanghelia relatează despre un om „venind în fugă” la Isus doar pentru un răspuns: „ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Mc 10,17). Este întâlnirea între Domnul şi un om care-l interoghează despre calea veșniciei, dar are o problemă: îl împedică multe bogății. A doua lectură este un imn către Cuvântul lui Dumnezeu care străbate adâncul omului luminând cu strălucirea sa: „el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului […] şi judecă sentimentele şi gândurile inimii” (Evr 4,12). Dacă îl primim ne luminează viețile și ne dă putere și curaj pentru a înainta pe calea iubirii. Este: a-l urma pe Domnul! 

Prima lectură (Înț 7,7-11) ne oferă punctul de plecare pentru a înțelege mai bine evanghelia de astăzi pentru a nu ne opri la suprafață: e căutarea înțelepciunii. Sapiența biblică nu este simpla sophia greacă care-i poartă denumirea – înțepepciune. Nu este o descoperire a omului, ci un dar al lui Dumnezeu, o participare la claritatea și inteligența cu care el vede și rezolvă problemele ființei umane. Nu este o cunoaștere oarecare, căci este venită de sus; ne învață arta de a trăi și pe care numai Dumnezeu o poate dărui. Ea trebuie căutată, dorită, urmărită cu toată puterea: „am preferat-o sceptrelor şi tronurilor şi bogăţia am considerat-o nimic în comparaţie cu ea” (v. 8). Verbul „a prefera” ne amintește de deciziile pe care fiecare este ținut să le ia în existența sa de zi cu zi. Alegerile necesită o atenție deosebită, ponderație, dar și o forță de spirit, curaj, deoarece nu există nimic care să nu merite să fie disprețuit sau vândut pentru ca să-o obțină: „nu am asemănat-o cu o piatră preţioasă, căci tot aurul, în văzul ei, este puţin nisip şi ca argila este considerat argintul înaintea ei” (v. 9). Chiar și sănătatea, frumusețea trebuie puse în planul secundar față de înțelepciune. „Au venit la mine toate cele bune împreună cu ea şi bogăţie fără măsură este în mâinile ei” (v. 11). Aceste bunuri ce se obțin… suntem dispuși să renunțăm? Aceasta amintește de afirmația lui Isus: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeui şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga” (Mt 6,33). Este promisiunea pe care autorul o face celor care aleg înțelepciunea.

În lectura a doua (Evr 4,12-13) se face un elogiul „logos”-ului divin – este mai ascuțit ca o spadă: „cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii; […] nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii aceluia în faţa căruia vom da cont” (v. 12-13). În lumina cuvântului, adevărul și eroarea, răul și binele sunt rapid dezvălite. Cuvântul lui Dumnezeu nu este un sunet gol ca cel al oamenilor, ci capabil să dea existență, viață, așa cum spune cartea Genezei (cf. Gen 1,1-27; 2,5-25). Cu el trebuie să ne confruntăm, cu ceea ce a spus sau va spune despre om. Cuvântul lui Dumnezeu pe care omul trebuie să-l asculte este Logos-ul venit în Isus, Mesia, care locuiește printre noi și ne invită să intrăm în „împărăția” sa.  

În Evanghelia după Marcu de astăzi (Mc 10,17-30), după ce Isus indică calea prin care se intră în „împărăția lui Dumnezeu” [primind-o cu atitudinea unui copil (cf. Mc 10,15) – este textul duminicii trecute], astăzi fragmentul se deschide și se închide cu tema „vieții veșnice”. Un om bogat îl întreabă pe Domnul „ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (v. 17), iar în ultimul verset Isus în promite lui Petru: „adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori, sau mamă sau tată sau copii, sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică” (v. 29-30). Să urmărim contextul.

Omul se prezintă la Isus într-un moment de har, dar nu a știut să „adune”: se întoarce spre bunurile sale cu amărăciune și gol în suflet. Nu a știut să reflecteze, nu înțelegea „averea” care-l atingea. Fragmentul pare o parabolă a vieții. Tânărul aspirant provine din cercurile spirituale evreiești cele mai angajate (cf. Lc 18,12): el respectă legea aproape cu scrupulozitate [„toate acestea le-am păzit din tinereţea mea” (v. 20)], dar nu se simte mulțumit de starea sa. Crede că Isus avea o regulă mai simplă și mai sigură pentru a obține viața veșnică. A mers după indicațiile legii. În fața lui Isus exprimă o căutare. Domnul îi răspunde și îl trimite la porunci: „Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»” (v. 19). În acest sens, cuvintele sale se referă la relația cu ceilalți, lăsând deoparte pe cele referitoare la Dumnezeu.

Tânărul pune într-o strânsă relație între „a face” și „a avea”, căci în mintea sa viața veșnică nu este un dar de la Dumnezeu, ci un premiu, o răsplată pentru prestațiile acordate. Isus profită de apelativul primit – „învăţătorule bun” – pentru a-l aduce pe om înapoi la o abordare mai justă a gândurilor sale. Ar trebui să aibă încredere în bunătatea lui Dumnezeu mai mult decât în acțiunile sale. Omul este convins că le-a observat mereu, dar Domnul încearcă să pună la îndoială această „capacitate absolută”: a fi independent de orice condiții și relații, ce nu sunt supuse unor restricții sau limite. Exista un mod de a respecta legea la care nu se gândise: îi lipsea iubirea aproapelui, căci „avea multe bogăţii” (v. 22). Până atunci s-a iubit mai mult pe sine decât pe semenii săi. De fapt, el nu se întreabă cum să observe legea, poruncile lui Dumnezeu, dar cum să obțină cu siguranță viața veșnică. Este propria sa împlinire!... Dar „Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: «Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!»” (v. 21).

Nu încălcase drepturile nimănui, dar… aceasta nu era totul: nu se interesa de săraci! E relația cu ceilalți! Acest lucru este un indiciu al autosuficienței. Oferirea bunurilor proprii săracilor nu înseamnă sfârşitul sărăciei pe pământ, dar echivalează cu un semn profetic ce arăta spre o nouă cale de urmat. Era ceea ce făcea Isus: își pusese persoana și resursele în folosul oamenilor. Dându-și bunurile și urmându-l pe Cristos arată disponibilitatea pentru a actualiza „împărăția lui Dumnezeu”: „iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!” (v. 28). Este locul fericirii omului!

---

Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989;  Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco,  https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/;    Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G.,  http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;  Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.

---