Preotul la 25 de ani de preoție [10 iunie 2018]

Părintele Petru Blaj, un diacon și ep. Giuseppe Piemontese di Terni-Narni-Amalia (13 februarie 2018).

 Preotul la 25 de ani de preoție 

[a lui pr. Petru Blaj]

pr. Isidor Chinez  – Barticești [NT] ora 11:00 (10 iunie 2018) 

Lecturi: Ier 1,4-10; 1Cor 9,16-23; Mc 1,14-20.

Ieremia 1,4-10:  ⁴ Cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: ⁵ „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoşteam. Mai înainte de a fi ieşit din pântece, te-am consacrat şi te-am pus profet pentru popoare”. ⁶ Dar eu am spus: „Ah, Doamne Dumnezeule, iată, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt un copil!”. ⁷ Dar Domnul mi-a zis: „Nu spune: «Sunt un copil», căci vei merge la toţi cei la care te voi trimite şi vei vorbi tot ceea ce îţi voi porunci. ⁸ Nu-ţi fie teamă dinaintea lor, căci eu sunt cu tine ca să te scap” – oracolul Domnului. ⁹ Domnul şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Domnul mi-a zis: „Iată, am pus cuvintele mele în gura ta! ¹⁰ Vezi, te stabilesc astăzi peste popoare şi peste domnii, ca să smulgi şi să dărâmi, să distrugi şi să dobori, să construieşti şi să plantezi”.

1Corintieni 9,16-23: Fraților ¹⁶ dacă vestesc evanghelia, nu am niciun motiv de laudă, pentru că datoria mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia! ¹⁷ Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am răsplată, dar dacă o fac fără de voie, îndeplinesc o misiune ce mi-a fost încredinţată. ¹⁸ Aşadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc fără plată evanghelia şi să nu mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia. ¹⁹ Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi. ²⁰ Am devenit iudeu pentru iudei, ca să-i câştig pe iudei. Am devenit supus Legii pentru cei supuşi Legii, chiar dacă eu nu sunt sub Lege, ca să-i câştig pe cei supuşi Legii. ²¹ Am devenit un fărădelege pentru cei fărădelege, ca să-i câştig pe cei fărădelege chiar dacă nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, dar sub legea lui Cristos. ²² Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii. ²³ Toate le fac pentru evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Evanghelia Marcu 1,14-20:  În acel timp ¹⁴ după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galiléea, predicând evanghelia lui Dumnezeu ¹⁵ şi spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!”. ¹⁶ Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Símon şi pe Andrei, fratele lui Símon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. ¹⁷ Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!”. ¹⁸ Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. ¹⁹ Şi, mergând puţin [mai departe], i-a văzut pe Iacób, fiul lui Zebedéu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi năvoadele în barcă. ²⁰ El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedéu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.

Omilie

Astăzi celebrăm 25 de ani de preoție a părintelui Petrică Blaj. Este mult, este puțin?! Este cât vrea Domnul să ne dea. Atât și nimic mai mult!

În textul din profetul Ieremia (Ier 1,4-10) se află strâns unite elementele chemării sale: alegerea încă din sânul mamei, amploarea misiunii care depășește granițele Israelului, suferința interioară și exterioară pe care o presupune fidelitatea față de misiunea încredințată lui de către Dumnezeu. Profetul este cei care se confruntă cu Dumnezeu, îl critică pe rege, acuză poporul, se mărturisește cu voce înaltă; este un om care suferă, strigă, protestează.

Când te-am cunoscut, dragă Petrică, te pregăteai să dai la Seminarul din Iași unde te-au primit, dar nu ti-au hirotonit. Au fost multe greutăți. Te-ai dus în Italia, la Terni unde ai terminat seminarul și te-ai apucat de comunicări sociale la Universitatea Pontificală din Lateran. Eu studiam la Institutul de Morală din Roma. Era prin 1993. Te-au făcut preot. Ți-am predicat la primiție, acum 25 de ani. Câte confruntări ai avut cu Dumnezeu? Multe! Ai suferit, ai strigat, ai protestat. „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoşteam. Mai înainte de a fi ieşit din pântece, te-am consacrat şi te-am pus profet pentru popoare” (v. 5). Domnul „te-a consacrat”, „te-a pus profet pentru popoare” de aici și în dieceza de Terni-Narni-Amelia. Îți împlinești misiunea de preot.

„O, Doamne, nu ştiu să vorbesc” – spunea Ieremia. Da, n-am experienţă, cuvintele mele nu au înţelepciunea bătrânului… Mă tem că te voi încurca… Mereu există un „însă”, o conjuncţie adversativă care opune două planuri între ele, planul lui Dumnezeu şi planul omului. Dumnezeu este la alt nivel, el vede altfel lucrurile, orânduieşte totul altfel decât vrem noi. E mult mai comod să-ţi vezi de ale tale… „Doamne, tu mergi pe drumul tău… îndepărtează-te de mine… căci sunt un om păcătos…” îi spune Petru lui Isus. Însă Dumnezeu îi descoperă acestui om conştient de neputinţa sa, acţiunea sa mântuitoare: „Nu-ţi fie teamă […], căci eu sunt cu tine ca să te scap” – spune Domnului (v. 8). Este suficient ca Domnul să-şi întindă mâna, să-l atingă pe cel neputincios… să pună cuvintele sale în gura lui şi el să devină capabil să smulgă şi să arunce la pământ, să nimicească, să zidească. Cu alte cuvinte, să schimbe realitatea într-o realitate nouă, construită după planul lui Dumnezeu.

„Vai mie, dacă nu vestesc evanghelia!” (v. 16) – spune sfântul Paul [în Scrisoarea către Corintieni (1Cor 9,16-23)]. „Vai mie!” – este cuvântul folosit de spectatorii din circurile romane atunci când un gladiator era învins: Vae victis! („Vai de cei învinși!”). Vai mie! Va fi nenorocire pentru mine dacă nu port vestea cea bună. A predica Evanghelia, de fapt, nu este pentru mine un titlu de glorie, ci o necesitate care mă apasă dacă nu predic evanghelia! Este o obligație. „Nu este o inițiativă a mea, ci mă achit de o obligație pe care mi-a încredințat-o el” (v. 17). Dacă între noi și Domnul nu s-a realizat o întâlnire autentică riști să vorbești despre ceea ce nu cunoști, riști să predici orice, dar nu  evanghelia, nu pe Cristos. Între noi și Domnul Isus trebuie să se realizeze o adevărată întâlnire. Trebuie să poți spune: „Dumnezeu există. Eu l-am întâlnit!” Apostolul Paul ne cheamă să fim predicatori, nu ospătari. Diferența între un predicator și un chelner stă în faptul că în timp chelnerul încearcă să-l servească pe oameni în funcție de gusturile lor, predicatorii însă încearcă să trezească în oameni gustul după Dumnezeul cel adevărat. Aceasta este problema! Să ne ajute Domnul să fim predicatori buni după cuvântul său!

În Evanghelia după sfântul Marcu (Mc 1,14-20), Isus predica împărăția lui Dumnezeu și convertirea: credeți în evanghelie. Petru, Andrei, Iacob, Ioan s-au lăsat atinși de cuvântul lui Isus, a crezut în puterea acestui cuvânt… „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni” (v. 17).  Este clar: i-a trebuit curaj! Căci este vorba de o ruptură totală de lumea mică în care trăia pentru a îmbrăţişa în Cristos întregul univers, lumea întreagă…

„Pescar de oameni”… Pescarul este omul care, folosind toate abilităţile sale, depăşeşte șiretenia peştelui, îl prinde, îl scoate la mal. Peştele moare, dar moartea sa nu este spre distrugere căci, fiind consumat, devine o realitate nouă; intră într-o lume nouă… Şi-a împlinit menirea…

A fi pescar de oameni înseamnă a te baza pe abilităţile pe care ţi le dă nu firea umană ci cuvântul lui Dumnezeu; înseamnă a te chinui chiar „toată noaptea” pentru a depăşi şiretenia omului care crede că stă bine în apa mării sale, în modul său de a-şi trăi viaţa, fără a vedea frumuseţea vieţii dincolo de mal.

Pentru cuvântul lui Dumnezeu marea este locul unde înoată Leviatanul, simbolul Răului, locul morţii, unde îşi găsesc sfârşitul mulţi… A fi pescar de oameni înseamnă a te lupta cu cel Rău, şi a-i smulge oamenii cu puterea lui Dumnezeu. A fi pescar de oameni înseamnă a-i purta pe mal… pe loc uscat, sigur… cu riscul de a muri… Prin botez, am murit unul fiecare cu Cristos… A fi pescar de oameni înseamnă a nu te teme de moarte… căci moartea este moment mântuitor… A fi pescar de oameni înseamnă a-l scoate pe om din oceanul Răului şi a-l purta pe malurile Împărăţiei lui Dumnezeu. A fi pescar de oameni înseamnă a-l smulge pe om din realitatea pe care o vede şi în care are impresia că trăieşte bine, şi a-l face să vadă o realitate nouă: Împărăţia lui Dumnezeu. Este foarte greu… îţi trebuie curaj… Se cere doar o singură condiţie: să te încrezi total în cuvântul lui Dumnezeu asemenea lui Petru și a  celorlalţi apostoli…

Preotul este ucenicul sau discipolul lui Isus. Știe să se încreadă în învăţătorul său pentru că el este cel care ne-a trimis să vestim cuvântul. Puţin contează ce cred eu, mai puţin ceea ce am învăţat din experienţa mea umană. Cel mai important este cuvântul lui Dumnezeu! 

Mă las condus de acest cuvânt divin?...

---

[bibliografia: Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996;  Biblia, Sapientia, Iași 2013.

---