Omul este cel care se roagă...

În rugăciune...

Omul e un animal care se roagă la ceva.

Caută un model ideal.
Şi uneori nimereşte, alteori, nu.
Cei care au descoperit modelul ideal
şi succesiunea fenomenului din el sunt creştinii.
Creştinismul nu poate fi identificat
cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.
Creştinismul este pur şi simplu.

Despre creştinism, Bergson spune că noi îl respirăm.

Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul.
Noi suntem creştini fără să vrem.
Şi când suntem atei suntem creştini:
că respirăm creştinismul cum respirăm aerul.
Creştinismul nu e ideologie,
că atunci se aseamănă cu marxismul.

Religia e expresia unui mister trăit,

ori ideologia e ceva construit.
A fi creşti înseamnă a coborî

Absolutul la nivel cotidian.

Numai sfinţii sunt creştini absoluţi.
Altminteri, creştinismul, gândit real,
e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.

Suveran faţă de natură,

supus divinităţii,
nemuritor şi liber
prin depăşirea extramundană a condiţiei sale
– acesta este omul creştin.


(Cugetări memorabile – de Petre Tutea; Licenţă Biblioteca Electronică; Versiunea I, 1999;
Copyright © Radu Iliescu – Biblioteca Electronică).