Cuvântul lui Dumnezeu – Isus Cristos
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 ianuarie 2022)
Lecturi biblice: Nehemia 8,2-4a.5-6.8-10; 1Corinteni 12,12-14.27 [forma prescurtată]; Evanghelia Luca 1,1-4; 4,14-21; lecturi biblice
Omilie
Liturgia de astăzi este centrată pe valoarea Cuvântului lui Dumnezeu, care nu este niciodată o simplă informație, dar este o chemare și o putere de acțiune în credincioși. Prima lectură relatează un episod emoționant din perioada post-exilică: e proclamarea și explicarea publică a Legii lui Dumnezeu care face o impresie puternică asupra celor întorși din exil. Evanghelia descrie începutul slujirii publice a lui Isus, caracterizată prin investirea Cuvântului: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre”. A doua lectură reprezintă portretul fidel al comunității creștine, născută tocmai din eficacitatea Cuvântului: „Voi sunteţi trupul lui Cristos”.
În prima lectură textul din Nehemia (Neh 8,2-4a.5-6.8-10) poate fi citit ca un drum al unui popor care își caută propria identitate și unitatea pentru a-și reconstrui după prăbușirea umilitoare a exilului. Unde se găsește? În Cuvântul Domnului, în Scriptura! Esdra și Nehemia au contribuit la reconstrucția identității lui Israel cu templul și relația cu Dumnezeu. Asistăm pentru prima dată la o „liturgie a cuvântului”. E începutul iudaismului. Nehemia este un funcționar iudeu, un laic. Cirus (600-530 î.C.), regele Persiei, după 50 de ani de exil în Babilon, le permite evreilor să se întoarcă în țara lor și să-și reconstruiască templul. Ceea ce citim este relatarea primei proclamații a Pentateuhului (primele cinci cărți ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și Deuteronomul), numită Torah, Legea lui Dumnezeu. Suntem la mijlocul secolului al V-lea î.C. Preotul și scribul Esdra și Nehemia – guvernatorul – inaugurează o liturgie de „întronare” a Cuvântului lui Dumnezeu. Va fi celebrată în toate sinagogile în orice sâmbătă și sărbători: va fi o lectură, explicarea și comentariile, nu a preoților, nici a rabinilor, ci a credincioșilor, asemenea lui Isus care vine la sinagoga din Nazaret, satul său natal. Tot poporul s-a adunat în piața din fața Porții Apelor, nu în templu. E în afara zonei sacre a templului, pe colina lui ‘Ofel. Este prezentat un model de „cult al Cuvântului” destinat a prinde rădăcini în fiecare comunitate. Fiecare va putea să se hrănească cu Cuvântul Domnului chiar dacă este departe de templu și de locul sacrificiilor. „Preotul Esdra a adus legea înaintea adunării alcătuită din bărbaţi şi femei” (v. 2). Poporul „se adună”: în greacă este sinagogă; termenul ebraic qāhāl sau „casa adunării” [bet knesset]. Sinagoga a început ca instituție în timpul exilului babilonic (537 î.C.), după distrugerea primului templu, adusă de evreii care se întorseseră din exil. Preotul a adus cartea sacră prezentând-o cu solemnitate în fața adunării. „Ezdra a deschis cartea înaintea întregului popor [...]. Tot poporul s-a ridicat în picioare. Esdra l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, iar tot poporul a răspuns ridicând mâinile: «Amin! Amin!» Apoi s-au plecat cu faţa la pământ şi s-au prosternat înaintea Domnului” (v. 5-6). Cuvântul lui Dumnezeu le lipsea, le era foame după Cuvântului Domnului. Era întâlnirea poporului cu Dumnezeul lor. „Guvernatorul Nehemia, preotul şi scribul Esdra şi leviţii […] au zis: «Ziua aceasta este sfântă pentru Domnul Dumnezeul vostru»” (v. 9). E ziua întâlnirii cu Dumnezeu. Aceasta zi este consacrată Domnului! „Nu jeliţi şi nu plângeţi! – căci tot poporul plângea în timp ce asculta cuvintele legii” (v. 9). Plângeau cu toții de emoție și de bucurie!
În a doua lectură sfântul Paul în Scrisoarea către Corintieni (1Cor 12,12-14.27) [forma prescurtată] prezintă discursul asupra comunității creștine, unde toți sunt chemați la a forma un singur trup în Cristos, fără bariere și diviziuni. Este rodul lucrării de eliberare început de Isus. Pentru el relația cu Dumnezeu are întâietate; dar nu se poate merge la Dumnezeu decât prin slujire reciprocă în vederea unui bine comun care priveşte întreaga societate. Preocuparea apostolului este de a menține intactă unitatea comunității creștine. Pune pe primul rând darurile referitoare la vestirea evangheliei, nu ca „stăpâni”, ci ca „slujitori” ai cuvântului lui Dumnezeu, slujindu-i cu viața și apoi cu glasul. Paul ne îndeamnă să fim un singur trup: „aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos” (v. 12). Este noua realitate a Bisericii întemeiată de Isus. Aceasta înseamnă că Biserica este alcătuită din mulți creștini, care își găsesc unitatea în Domnul: căci „voi sunteţi trupul lui Cristos” (v. 27). Nimeni nu se poate declara străin de trupul comunității. Aceste cuvinte ale sfântului Paul sunt potrivite în zilele în care ne rugăm pentru unitatea creștină și ne ajută să reflectăm asupra unității Bisericii, dar și asupra necesității de armonie în parohii, în comunități și în familii.
Sfântul Luca începe Evanghelia sa (Lc 1,1-4; 4,14-21) prin a insufla încredere în cititorilor săi asupra seriozitatea lucrării sale. Înainte de a începe să scrie, s-a dedicat personal cercetări numeroaselor aspecte: „după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic, preabunule Teofil, ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit” (v. 3-4). Este lucrarea sa. Ea descrie începuturile slujirii lui Isus. Reluăm lectura Evangheliei după Luca în acest an – anul C: după coborârea Duhului Sfânt asupra lui Isus la Iordan, evanghelistul subliniază rolul central al Duhul în viața și ministerul lui Cristos: cu putere sa, îl va conduce în toată misiunea lui.
„A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească” (v. 16). Primele cuvinte se referă la consacrarea de către Duhul Sfânt. Cu Duhul a venit împărăția, timpul mântuirii. Eliberarea, vindecarea, salvarea, sunt acum posibile pentru că puterea Duhului divin este prezentă în Isus. „I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: «Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului»” (v. 17-19). Așa a făcut Isus în perioada predicării sale, proclamând tuturor milostivirea lui Dumnezeu. Domnul citește un text profetic care prevestește venirea unei persoane care aduce o veste bună săracilor, vindecă pe cei afectați de bolile trupului și ale duhului, eliberând pe toți cei asupriți. Nu se va adresa autorităților civile pentru a cere rezolvarea problemelor oamenilor, ci se va angaja personal provocând o puternică mișcare de solidaritate. Mai mult, Isus întrerupe lectura textului Vechiului Testament imediat ce este despre pedeapsa celor răi. Nu legile, nici pedepsele ce garantează drepturile oamenilor. Fără o schimbare a inimii nu va exista niciodată dreptate adevărată.
Isus citește textul în picioare, apoi se așează, aceasta fiind poziția celui care învață. „Astăzi s-a împlinit Scriptura” (v. 21). Cuvântul lui Isus este identificat cu cel al Scripturii, care produce efecte mântuitoare, pentru că în Cristos însuși Dumnezeu este cel care proclamă. Acest lucru va fi confirmat mai târziu în Evanghelie: alungă diavoli cu puterea cuvântului. Evanghelistul profită astfel să-i dezvăluie identitatea: el este Mesia anunțat de profeți. Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri: s-a manifestat în istorie prin Isus. El este izvorul speranței pentru omul din toate timpurile!
Bibliografia [anul C]: Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu