sâmbătă, 12 martie 2016

† Duminica a 5-a din Post (C): Pe drumurile alianței… [13 martie 2016]

Cristos și adultera - de Vasily Polenov

Evanghelia Ioan 8,1-11: În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa. Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. Isus s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”
 
 
Omilie
 
 

Textele biblice din această duminică ne dezvăluie un Dumnezeu eliberator și salvator. În prima lectură, profetul Isaia ne amintește cum poporul evreu au fost eliberat din sclavie egipteană. Dar, acest eveniment fondator nu este doar al istoriei antice. Isaia se adresează unui popor care tocmai a cunoscut o lungă perioadă de captivitate. Îi anunță vestea cea bună: astăzi Dumnezeu salvează poporul său din exil. Acest popor va putea să intre în Țara promisă. Deșertul pe care îl va străbate va fi presărat cu oaze. Trebuie să-l vedem ca pe un semn că Dumnezeu poate da viață și speranță inimilor celor mai aride.
 
Este important pentru noi astăzi. În această lume care este a noastră, mulţi trăiesc în disperare. Este nevoie de martori care să dezvăluie sursa de apă vie, ceea ce face să înflorească pustiurile, familiile noastre, mediile noastre de viaţă şi cele ale lumii întregi. Trebuie să o spunem și să repetăm din nou: Dumnezeu pregăteşte pentru poporul său timpuri noi; acest popor format de Dumnezeu este chemat să cânte lauda lui.
 
În a doua lectură, avem mărturia lui Paul. La început a fost un înflăcărat apărător al legii evreieşti. A urmărit creştinii şi i-a pus în lanțuri. Dar pe drumul spre Damasc, s-a întâlnit cu Isus. Şi de acolo, totul s-a schimbat; de aceia nu mai are doar un singur scop: să-l lase pe Cristos să-i conducă pașii. A înţeles că dreptatea potrivit legii nu este adevărată dreptate. Adevărata eliberare este aceea care vine de la Cristos. Este un dar pe care Dumnezeu ni făcut din pură milostivire. Ca și Paul, toți suntem invitați să ne descentralizăm pe noi înșine şi a ne întoarce pe deplin spre Isus. În el şi cu el că vom găsi puterea pentru a ne elibera de tot ceea ce ne izolează de noi înşine.
 
În Evanghelia sa, sfântul Ioan vorbește despre milostivirea care ne eliberează. El ne spune despre această femeie vinovată de adulter. Acuzatorii ei sunt cărturarii şi fariseii, experţi în legea lui Moise, persoane recunoscute pentru fervoarea lor religioasă. Potrivit legii lui Moise, această femeie ar trebui să fie bătută cu pietre. Dar se îndreaptă spre Isus, în primul rând ca să-l prindă. Dacă el refuză să o condamne, nu respectă legea lui Moise. Şi dacă o condamnă, este în contradicţie cu milostivirea  pe care el o predică.
 
Dar manevră lor proprie se întoarce împotriva lor: Isus deschide un proces nou, acela al acuzatorilor: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” Și, iată, că fiecare se pune în fața propriei conștiințe. Înaintea lui Dumnezeu, nimeni nu este fără păcat. Într-un fel sau altul, toți suntem vinovați .
 
Citind această evanghelie, ne gândim la toate scandaluri, mari sau mici. Unele sunt cunoscute doar în împrejurări familiare. Altele sunt răspândite de presă, televiziune și internet. Atunci limbile progresează bine. Desigur, nu dăm cu pietre în majoritatea păcătoșilor. Dar se rânjește, se denunţă persoana care a păcătuit; se afundă în reputaţie sa proastă. Nu-i lasă nici o şansă de scăpare.
 
Atunci trebuie să ne întoarcem la evanghelia de astăzi: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” Isus vrea ca noi să înțelegem că toți suntem păcătoși, toți suntem solidari în păcat. Înainte de a face lecții pentru alții, avem nevoie de a ridica bârna din ochiul nostru. Această bârnă este orgoliu și disprețul față de cei care au păcătuit. Toate acestea ne împiedică să primim iubirea care este în Dumnezeu. Nu trebuie să uităm că Cristos a venit să caute și să mântuiască pe toți cei păcătoși, chiar și pe cei care au comis cele mai grave rele. El vrea să ne deschidă tuturor o cale de speranță.
 
Să se înțeleagă bine: păcatul este un rău care trebuie combătut și respins. Dar păcătosul trebuie să fie vindecat și salvat. Are nevoie de ajutor pentru că poate redobândi locul său în comunitatea creștină. Viața creștină este o luptă împotriva tuturor forțelor răului. Dar pentru această luptă, noi nu suntem singuri: Isus este cu noi. Nu ne închide în păcatul pe care l-am săvârșit. Știe că suntem mai buni decât aceasta. Dar pentru că el ne iubește, ne spune: „Mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!” Noi suntem făcuți pentru ca să iubim, să fim liberi și milostivi. Suntem trimiși să fim martori și mesageri în această lume care are nevoie atât de mult de ea.
 
În această zi, am venit la Isus cu dorința de a primi cuvântul său și de a ne lăsa transformați de această iubire. Ea poate să schimbe inimile noastre de piatră în inimi pline de carne. În el că vom găsi bucuria de a ajuta, de a sprijinii, de a-i mângâia și de a iubi. Cuvântul său să fie lumină pentru lumea noastră și ca iubirea să-i liniștească pe acela care este în suferință. Amin.

 
(pr. Jean Compazieu [2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu