Sunt străin şi călător

Sunt străin și călător,
n-am aici palate.
Dar în tăra fără nor
ale mele-s toate.

Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Isus,
ale mele-s toate.

Domnul meu în infint
multe ceruri ține.
Pentru cine le-a zidit,
decât pentru mine?

Din neant când le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
însă viața nu și-a dat
decât pentru mine...

Dar nici eu nu-s al oricui;
Lui Ii sunt cununa.
Casa mea și cerul lui
tot ce-avem e una!

Și la bine și la greu
eu al lui sunt, El, e-al meu;
eu, nimic – El, Dumnezeu,
dar ce-avem, e una!

de Ioanid Costache

(sursă: http://costacheioanid.com/PoeziiP_T.html).