Este timpul convertirii!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 martie 2022)
Lecturi biblice: Exod 3,1-8a.13-15; 1Corinteni 10,1-6.10-12; Evanghelia Luca 13,1-9; lecturi biblice
Omilie
În această a treia duminică a Postului Mare, Liturgia Cuvântului ne îndeamnă să schimbăm viața: să ne convertim. În textul evanghelic se aude îndemnul solemn al lui Cristos: „dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel!” Este o invitație care nu poate fi amânată: să ieșim din starea de păcat, să luptăm împotriva tendințelor noastre rele, să revizuim și să pornim într-o viața creștină. Meditația este tema convertirii și a mântuirii. Misterul întâlnirii cu Dumnezeu este modelat pe relațiile umane ale prieteniei și iubirii. Altfel spus, darul prieteniei cu Dumnezeu este gratuit, nemeritat, dar nu se realizează dacă cel botezat nu vrea din toate puterile sale. În Evanghelie interlocutorii lui Isus sunt siguri că cunosc deja adevărul despre evenimentele la care sunt martori: cineva vinovat este pedepsit. Chiar și egiptenii, în prima lectură, sunt siguri că își pot exercita netulburați stăpânirea asupra israeliților… Totuși, Domnul nu-i uită pe cei asupriți și le cunoaște suferințele (cf. Ex 3,7). Folosind cuvintele sfântului Paul – „cel care crede că se ţine pe picioare să vadă să nu cadă!” (1Cor 10,12) – este nevoie de convertire!
În prima lectură de astăzi luată din cartea Exodului (Ex 3,1-8a.13-15), Domnul se descoperă lui Moise ca Dumnezeu care a pătruns toată istoria chiar înainte de a se naște. Copilul „salvat din ape” [este Moise] află că existența lui nu a fost din întâmplare, ci este parte a unui proiect de mântuire care implică tot poporul său. Este textul cu rugul aprins. Moise a încercat să reacționeze împotriva sclaviei poporului său, dar se teme de gărzile faraonului – dă de rezistența Egiptului – și a trebuit să fugă în deșertul Madian. Se face păstor. Într-o zi când păștea turma lui Ietro, socrul său, ajunge în pustiu, la muntele Horeb. Moise este chemat de Dumnezeu cu flacăra unui foc aprins, însă rugul nu se mistuia. Manifestarea Domnului în rugul aprins îi tulbură liniștea și toate planurile. Domnul se descoperă ca Dumnezeul promisiunii, vine să-i elibereze pe urmașii lui Abraham: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob” (v. 6). „Am coborât ca să-l scot din mâna egiptenilor şi să-l fac să urce […] într-o ţară în care curge lapte şi miere” (v. 8). Pe Horeb, muntele lui Dumnezeu, Atotputernicul se face cunoscut lui Moise și îi descoperă numele: Yahve, care înseamnă: „Eu sunt cel ce sunt”. Verbul „a fi” în ebraică înseamnă: „a fi prezent, a fi activ, a fi aproape pentru a ajuta”. Dumnezeu nu este un idol. Dumnezeul pe care trebuie să-l căutăm este Dumnezeu care aude strigătul celor asupriți, le cunoaște suferințele și ia partea. Domnul care ne vorbește din rugul aprins nu este un Dumnezeu străin, departe, ci un Dumnezeu aproape: el este cu noi, Domnul ne iubește, Dumnezeu are milă de poporul său. Scopul lui să-i ia cu el, să-i însoțească în țara pe care a promis-o părinților lor. Numai experiența acestei milostiviri infinite a lui Dumnezeu poate provoca o convertire sinceră. „El îţi iartă toate nelegiuirile” căci „Domnul este îndurător și milostiv” (Ps 102,3.8) – este psalmul responsorial de astăzi.
În a doua lectură (1Cor 10,1-6.10-12) sfântul Paul din istoria lui Israel trage o lecție pentru creștini. Apostolul le vorbește corintienilor despre comportamentul israeliților în pelerinajul lor prin deșert. Evreii, în exodul lor, nu au fost credincioși Dumnezeului lor și, prin urmare, au primit o pedeapsă aspră: „nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă: părinţii noştri au fost cu toţii sub nor şi toţi au trecut prin mare şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare. […] Totuşi cei mai mulţi dintre ei nu i-au plăcut lui Dumnezeu, de aceea au pierit în pustiu” (v. 1-2.5). Potrivit lui Paul aceste lucruri urma să servească drept îndemn pentru acei creștini care nu au putut să țină pasul cu marile alegeri făcute la botez și la celebrarea euharistică. Sfântul Paul pune în gardă pe cei care se cred puternici: „cel care crede că se ţine pe picioare să vadă să nu cadă!” (v. 12). Suntem chemați la o alegere: să răspundem pozitiv la propunerea de colaborare cu Dumnezeu ca și corintienii sau să ne pierdem timpul plângându-ne. Dacă mintea, viața, inima noastră nu sunt orientate către Domnul, ceea ce facem este nefolositor. Este nevoie de convertire!
În Evanghelia după Luca (Lc 13,1-9), Isus tratează două cazuri actuale: „au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor” (v. 1) sau despre moartea a optsprezece oameni cauzată de prăbușirea turnului Siloe. La fiecare caz, Domnul observă că victimele nu au fost mai rele decât ascultătorii săi și prevestește: dacă nu se vor converti „cu toţii veţi pieri la fel”. Interlocutorilor săi nu le pasă de ziua de astăzi, pierzându-se în „știri” și nu se întreabă de sensul profund al timpului pe care îl trăiesc. Nu trebuie să ne gândim că Dumnezeu este cel care „dă” moarte. Nu Domnul este cel care trimite cutremurul sau perioada de ploi puternice. Dumnezeu nu „produce” moarte. Domnul este numai iubire și iubește viața, oameni buni. Dumnezeu nu pedepsește pe nimeni. O spune clar Isus: „iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, ca să fiţi fiii Tatălui vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Mt 5,44-45). Aceste evenimente triste nu trebuie să fie referite la Dumnezeu, ci sunt evenimente care trebuie să ne pună întrebarea și să ne împingă să schimbăm viața, modul nostru de a gândi.
Imediat evanghelistul relatează parabola smochinului căruia i se mai dă un an ca să rodească, dacă nu rodește va fi tăiat: „mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia” (v. 8-9). Dumnezeu are răbdare cu noi. Sunt exaltate valoarea și virtutea răbdării. Răbdarea poate avea două semnificații. Poate schița persoana care nu se prăbușește în eșecuri, înfrângeri, suferințe sau poate să se contureze persoana care nu se lasă zdrobită de momentele grele sau de opoziția pe care o întâlnește. Profeții au fost sau sunt oameni care nu s-au plecat în fața chemării puterii și au trăit sau trăiesc cu spatele drept. Răbdarea poate avea un simț profund: lucrurile nu se schimbă brusc sau rapid. Trebuie avută o privire lungă să privim departe. Iubirea crește încet… Iubirea se construiește: este un exod sau o ieșite continuă spre celălalt. Pentru a crește cere îngrijire, răbdare, îndepărtarea buruienilor care o pot sufoca, prășire, udare continuă… A iubi este o adevărată artă care trebuie învățată…
Dar nu înseamnă că putem aștepta
la infinit: trebuie să facem o alegere… Este timpul convertirii!
Bibliografia [anul C]: Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu