„Căci
sfinţenia, atâta vreme cât
nu a realizat unitatea totală a omului,
implică
totdeauna un fel de dedublare – o luptă
între centrul divin al sufletului şi
pasiunile cărnii şi ale eului.
Dar dacă această dedublare se face rău,
dacă –
precum în operaţia unui cancer – câteva celule impure
(orgoliu, resentiment,
dispreţ pentru oameni)
rămân amestecate cu sâmburele divin, atunci,
dualismul
«sfântului» devine cel al unui actor
care joacă un rol eroic, iar cultul
perfecţiunii
degenerează în reprezentaţi teatrală”
(G. Thibon, Ignoranţa înstelată, 65).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu