Evreii dintr-un mic orăşel din Rusia aşteptau cu nerăbdare sosirea unui mare rabin. Era un eveniment extraordinar, aşa că şi-au pregătit multă vreme întrebările pe care urmau să i le pună omului sfânt.
Când acesta a sosit în sfârşit şi a fost întâmpinat de mulţime în sala din primăria oraşului, se putea simţi în aer tensiunea, căci toţi erau pregătiţi să asculte răspunsurile la întrebările lor.
La început, rabinul nu a spus nimic; doar a privit în ochii lor şi a mormăit o incantaţie. Foarte curând, toată lumea a început să mormăie odată cu el. În continuare, el a început să cânte, iar mulţimea a cântat alături de el. Apoi, rabinul a început să se legene ţi să danseze cu paţi solemni. Întreaga comunitate i-a urmat paşii. În scurt timp, oamenii erau atât de absorbiţi de mişcări încât au uitat de orice altceva. În acest fel, fiecare persoană din mulţime a cunoscut unitatea, fiind vindecată de diviziune interioară care ne împiedică să cunoaştem adevărul.
A trecut o oră până când dansul s-a mai potolit. Eliberaşi de tensiuni, cei prezenţi s-au aşezat şi o stare de pace s-a aşternut peste ei. Apoi, rabinul le-a adresat singurele cuvinte pe care le-a rostit în acea seară:
- Cred că am răspuns la toate întrebările voastre. (Anthony de Mello, Rugăciunea broaştei, Editura Mix, Braşov 2003, 35-36).
(Sursa: NB. Hasidic,-ă: http://isichi.files.wordpress.com/2013/01/comunitate-in-gandire-hasidica-moderna.pdf).
(Sursa: NB. Hasidic,-ă: http://isichi.files.wordpress.com/2013/01/comunitate-in-gandire-hasidica-moderna.pdf).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu