%20(sursa_%20wikimedia.org).jpg)
Necredința lui Toma - de Caravaggio(1602) [sursa: wikimedia.org].Darurile lui Cristos Domnul pentru comunitatea sa
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 aprilie 2022)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 5,12-16; Apocalips 1,9-11a.12-13.17-19; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi biblice
Omilie
În dimineața zilele de Paști, Isus a ieșit viu și glorios din mormânt în care fusese pus vineri seara. Timpul pascal continuă până în Duminica Coborârii Duhului Sfânt. Liturgia din această perioadă are rolul de călăuză. Faptele Apostolilor este principalul mărturisitor al învierii Domnului, adică al comunității ce se deschide experienței zilnice a Celui Înviat. Ne spune ce se întâmplă cu prima comunitate a celor botezați. Evanghelia este întotdeauna aceea a lui Ioan în tot timpul pascal. A doua lectură este luată din Apocalips: este timpul ce urmează învierii Domnului și trebuie înțeles ca începutul timpurilor din urmă. Liturgia Cuvântului de astăzi este centrată pe darurile lui Cristos Cel Înviat pentru comunitatea sa: este darul Duhului Sfânt (In 20,19-31), ministerul sau slujirea apostolică (Fap 5,12-16), prezența Domnului veșnic vie în drumul istoriei (Ap 1,9-11.12-13.17-19). Cele trei lecturi sunt legătura indisolubilă între faptul învierii lui Isus și misiunea apostolică.
Prima lectură (Fap 5,12-16) ne relatează despre „semnele și minunile” făcute de discipolii lui Isus. Credința, rugăciunea și caritatea primilor creștini stârnește admirație și dă roade a numeroase convertiri. După învierea lui Isus ucenicii au adus mărturie despre el nu prin discursuri înalte, ci urmându-i exemplu, adică vindecând orice boală și luptând împotriva răului care îi lovește pe oameni, în special pe cei mai săraci și marginalizați. Reușita predicării apostolilor, precum și armonia care domnește între ei și vindecările săvârșite de Petru, sunt doar semne. Orizontul comun spre care duc aceste semne este învierea lui Cristos – care este speranță pentru om. „Toţi erau într-un cuget, în Porticul lui Solomon” (v. 12). Isus a mers iarna în curtea exterioară a templului – numită Porticul lui Solomon – care era înconjurată de colonade acoperite. Era în partea de est. Domnul susținea disputele cu privire la credința în el (cf. In 10,24-29). Acum, pentru apostoli și primii convertiți, devine principalul loc de întâlnire. Se discută cu ceilalți evrei care trec. Se întâmplă miracole și minuni: „aşa încât aduceau bolnavii […] şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi” (v. 15-16). Se succed lucruri frumoase, „dar nimeni dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture” (v. 13). Dar comunitatea creștea. Un detaliul: „atunci când venea Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei” (v. 15). Amintește de norul care însoțea poporul în perioada Exodului, în timpul traversării deșertului. Umbra simbolizează eliberarea de puterile răului care-l ține pe om sclav. Puterea vindecătoare este prelungirea activității taumaturgice a lui Isus. Evanghelia ne spune că pentru bolnavi este suficient să atingă tivul hainei Domnului ca să fie vindecați (cf. Mc 6,56)], pe când Petru acum vindecă chiar cu umbra lui, fără să-i atingă măcar pe bolnavi. Biserica nu este alta decât Isus prelungit în timp. Este un miracol: a trăi ca frații, în numele și prin harul Domnului. Se lucrează pentru o pace continuă între oameni. Aceasta înseamnă a fi creștin în lume.
În a doua lectură luată din Apocalips (Ap 1,9-11a.12-13.17-19), sfântul Ioan, exilat în insula grecească Patmos, relatează viziunile pe care le-a avut și care dovedesc că Cristos este cu adevărat viu și că, mai degrabă sau mai târziu, victoria sa va veni la toți credincioșii. „Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş cu voi la strâmtorarea, la împărăţia şi la statornicia în Isus” (v. 9). Scopul lui este să demonstreze că, dacă Isus a suferit moartea, el a și triumfat prin înviere. Cristos este mereu prezent viu. Semnificativ este felul în care Isus se prezintă lui Ioan: „Nu te teme! Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă şi cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor” (v. 17-18). Această frază arată cum este posibil să te angajezi pentru viață, în toate manifestările ei, pentru că Isus, Cel Viu, este cu noi. El este alfa și omega: în el drumul omului este dus la împlinire. El rămâne în mijlocul Bisericii și dă un sens încercărilor la care este supusă comunitatea. Este singurul care poate spune cu adevărat: „Nu vă temeți!” De ce să ne temem? Suntem siguri că nu a abandonat Biserica, pentru că el trăiește în ea, o susține în luptele sale!
În Evangheliei după Ioan (In 20,19-31) Isus apare apostolilor reuniți în Cenacol, în seara zilei de înviere și, apoi, o săptămână mai târziu Domnul își propune să întărească credința lor încă clătinându-se, în vederea misiunii pe care va trebui să le-o încredințeze.
„În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis:«Pace vouă!» Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta” (v. 19-20). Domnul se arată viu, după ce a fost mort. Este real; nu este o evocare sau amintire. Isus este prezent cu adevărat căci a înviat. Nimeni nu l-a văzut pe Isus înviind, nici chiar apostolii. Dar l-au văzut viu – cu adevărat viu, nu o fantomă – după moartea sa. Aceasta este dovada că Domnul a înviat: el continuă să fie prezent. Aceasta înseamnă că moartea nu mai are putere asupra lui. Este fundamentul credinței noastre!
„Pace vouă!” Este salutul mesianic: shalom, în ebraică! Pace indică totalitatea bunurilor mesianice oferită apostolilor. Isus putea să le amintească de părăsirea lor, de lipsa lor de credinţă… Petru l-a renegat: de trei ori a spus că nu-l cunoaște pe omul acesta… Dar „înviatul” nu căută pedeapsă nici nu face reproșuri, nici nu cere scuze. Ba, dimpotrivă, preocuparea lui cea mai mare este a liniști inimile: shalom! Isus poartă o privirea milostivă: este milostivirea lui Dumnezeu! Binele omului este posibilitatea de a fi eliberat de păcatele sale. „Atunci, Isus le-a zis din nou: «Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi». Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: «Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate»” (v. 21-23). Domnul oferă iertarea păcatelor pe care a obținut-o cu moartea sa pe cruce și ai cărui primi beneficiari sunt aceiași persoane care îl părăsiseră. Ei vor trebui să aducă iertarea oamenilor. Iertarea păcatelor înseamnă a ajuta pe oamenii să depășească sentimentele de violență. Este o misiune greu de împlinit! De aceea Isus dă discipolilor pe Duhul Sfânt. Domnul promite pacea!
În acest context, este importantă figura simbolică a apostolului Toma, care ajunge la credință abia după ce l-a văzut pe Isus înviat. El nu a acceptat să creadă decât atunci când l-a văzut cu ochii săi. Toma nu a fost mai puţin credincios decât ceilalţi. Dimpotrivă, el a mers mult mai departe în credinţa sa: a fost primul care a recunoscut în Isus ca „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” După mărturisirea sa de credință, apostolului Toma nu este mustrat de Isus, ci este recunoscut ca credincios. De aceea, în fața apostolului, Isus instituie o nouă fericire: a noastră, a celor de astăzi! „O credinţă aproape moartă şi care a renăscut datorită contactului cu rănile lui Cristos pe care Isus nu le-a ascuns, ci le-a arătat şi continuă să le arate în necazurile şi suferinţele cu care se confruntă fiecare fiinţă umană” (Benedict al XVI-lea).
Toţi suntem chemaţi la a fi transformaţi de milostivirea lui Dumnezeu. El face primul pas spre noi. Proiectul său este eliberarea tuturor oamenilor de păcat şi revărsarea iubirii sale infinite! Darurile lui Cristos Domnul sunt milostivirea!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu