Avem încredere în cuvântul apostolilor și al femeilor
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (18 aprilie 2022)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15; lecturi biblice
Omilie
Tot timpul Paștelui se prelungeşte într-o liturgie a vieţii și bucuriei pascale. Învierea lui Cristos constituie evenimentul cel mai răscolitor al istoriei umane: confirmă victoria iubirii lui Dumnezeu asupra păcatului şi asupra morţii şi dăruieşte vieţii noastre speranța unui fundament solid. Avem încredere în cuvântul apostolilor și al femeilor.
Lectura întâia (Fap 2,14.22b-33) este primul dintre cele opt discursuri păstrate de Faptele Apostolilor care se referă la kèrigma încredințată evreilor și păgânilor, adică prima proclamare a evangheliei. Este întregul colegiu al apostolilor care se întoarce în Israel și vestește misterul lui Cristos în toată profunzimea sa: „în ziua de Rusalii, Petru, stând în picioare, împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: «Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscută aceasta şi fiţi atenţi la cuvintele mele! Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru […] voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii»” (v. 21-22.24). El a vorbit cu voce tare: a vorbit cu „glasul ridicat”, asta înseamnă a declara ceva măreț. Este verbul „a rosti solemn”. „Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt” (v. 32). Se încheie cu proclamarea întronării lui Cristos în glorie: „înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi” (v. 33). Promisiunea, făcută prin gura profetului Ioel – „voi revărsa Duhul meu peste orice făptură” (Il 3,1), a fost primită de Cristos în înălțarea sa. Această făgăduință a fost acum îndeplinită.
În Evanghelia după Matei (Mt 28,8-15), femeile, plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui. Au prăsit repede mormântul. Au alergat către ucenicii. Dar „iată, Isus le-a venit în întâmpinare şi le-a zis: «Bucuraţi-vă!» Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat” (v. 9). Femeile vor să-l „atingă” pe cel înviat. „Bucurați-vă”, literar: este interpretarea greacă a salutului ebraic „pace” [shalom, în ebraică]. Este bucuria de a-l vedea pe cel înviat și de a constata adevărul a ceea ce le-a spus îngerul. Este frica și bucuria în relația lor cu Cristos…
„Atunci Isus le-a zis: «Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea!»” (v. 10). Cristos spune: „fraţii mei”. Termenul de frați, se referă la ucenici [se găsește doar la Ioan 20,17 în apariția Mariei Magdalena]. Isus cel înviat nu se desparte de ai săi, ci, dimpotrivă, numindu-i frați, ne face să percepem legătura intimă care există între el cu frații săi și cu Tatăl său.
Unii paznici au intrat în cetate și au spus preoților tot ce s-a întâmplat. Este verbul „a anunța” care caracterizează anunțul femeilor dat ucenicilor (cf. v. 10) și anunțul paznicilor dat marilor preoți [„au dat de ştire arhiereilor despre toate cele întâmplate” (v. 11)]. „Aceştia, reunindu-se în consiliu cu bătrânii” primesc cuvântul adevărului, dar îl falsifică imediat. „Au dat suficient de mulţi arginţi soldaţilor, zicând: «Să spuneţi: ‚Discipolii lui au venit noaptea şi l-au furat pe când noi dormeam!’ Şi dacă va afla guvernatorul despre asta, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de neplăceri». Ei, luând arginţii, au făcut aşa cum au fost instruiţi” (v. 12-15). Aceasta este versiunea oficială a Sinedriului. E vorba despre „cumpărarea” soldaților pentru a răspândi știri false. Soldații nu numai că tăceau, dar s-au lăsat „cumpărați” să spună contrarul a ceea ce au văzut. Vestea unui cadavru furat este mai bună decât cea a unui crucifix înviat! Paznicii nu apar să fie martori oculari, căci au dormit. Înțelegând ironia subtilă a textului, sfântul Augustin comentează: „Aduce-ți niște martori adormiți! Chiar dorm! Au eșuat în a planifica astfel de lucruri!” (Enarr în Ps 63,15). Și astfel acest cuvânt contrar evangheliei, s-a răspândit printre evrei până astăzi. Aceasta este observația amară a evanghelistului: buruienile cresc odată cu grâul!
Este tradiția veche mărturisită de Eusebiu în Istoria bisericească: „Pilat l-a informat pe Tiberiu despre învierea din morți a Salvatorului Isus, care era pe buzele tuturor din Palestina; l-a făcut să conștientizeze celelalte minuni pe care le-a făcut și el, cel înviat, era crezut deja de mulți că este Dumnezeu” (Lib II, cap. 2,1-2). Iustin, în Dialogul cu Trifon (108,2), mărturisește acest zvon.
Isus a înviat. Este un fapt real, dar nu poate fi dovedit în mod „științific”: niciun investigator nu va putea vreodată să aducă dovezi „de nerefuzat”. Este mărturia apostolilor care l-au văzut, l-au auzit, l-au atins și au locuit și au mâncat cu el în zilele experienței sale pământești. Credem în Isus pentru că acceptăm și avem încredere în cuvântul apostolilor. Este o garanție pentru noi. Evangheliile sunt mărturia credinței în credibilitatea lor.
În timp ce Biserica, acceptând anunțul învierii, este plină de frică și bucurie mare, Israel, acceptând acest cuvânt de minciună, se împietrește. Ziua învierii îi desparte pe discipoli de Israel. Context este între sinagogă și comunitatea de iudei expulzați pentru că au crezut în Isus, Mesia. Domnul continuă să arate milostivire față de Israel. Este vestea bună a slujirii apostolilor!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu