Mormântul gol!... Paște fericit! Aleluia!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 aprilie 2022)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice
Omilie
Liturgia de Paște este o prelungire a „misterului pascal” pe care l-am celebrat în noaptea aceasta. În fața noastră sunt aceleași semne: „lumânarea pascală” care domină, Cristos „lumina neamurilor” (LG nr. 1) care nu apune niciodată; izvorul botezului și gratuitatea intervenției lui Dumnezeu, dar și Duhul Sfânt care prezidează învierea lui Isus și a botezului nostru. Învierea Domnului este evenimentul pe care se întemeiază credința noastră: fără el, nimic din experiența noastră istorică și umană nu are sens cu adevărat. Vederea mormântului gol, nu este suficientă pentru a fi martori credibili ai acestui eveniment. Trebuie să reflectăm la ceea ce am văzut și am auzit, să considerăm cu ochi și urechi noastre viața în lumina acestui adevăr: Cristos a înviat din morți și moartea nu mai are nici o putere asupra lui. Aleluia!
Faptele Apostolilor (Fap 10,34a.37-43) descrie o cotitură decisivă în istoria Bisericii primare: este deschiderea către păgâni. Liturgia conține un extras din discursul lui Petru în casa lui Corneliu din Cezareea Maritima. În Fapte Apostolilor sunt opt discursuri misionare: șase adresate evreilor (Fap 2,14-36; 3,12-26; 4,8-12; 5,29-32; 10,34-43; 13,16-41) și două păgânilor (Fap 14,15-17; 17,22-31). Fragmentul de astăzi relatează discursul lui Petru adresat unui soldat roman, păgân: „Voi ştiţi ceea ce s-a petrecut în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan […] Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn. Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi” (v. 37.39-40). Petru, evreu prin naștere și credință, își exercită slujirea sa de mărturie a acţiunii lui Dumnezeu. Nucleul vestirii se referă la persoana lui Isus în realitatea sa istorică: pregătirea lui Ioan Botezătorul, mesianitatea lui Isus din Nazaret și lucrările de eliberare săvârșite de el. Este important ca învierea Domnului în toate discursurile să fie prezentată ca lucrarea Tatălui: „cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere” (v. 38), și aceasta este ceea ce ne pregătim să experimentăm în Euharistie la care am fost chemați de Duhul Sfânt.
Sunt mărturii ale lui Petru; este kerygma, anunțul apostolic: „noi suntem martori la tot ce a făcut în ţinutul iudeilor şi în Ierusalim” (v. 39); „am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi” (v. 41). Petru este slab: a negat de trei ori pe învățătorul său. Dar aparține trecutului. Însuși apostolul proclamă care este izvorul noului său curaj: este învierea lui Cristos care, dacă este acceptată, schimbă oamenii și îi reînnoiește din adâncuri. Atunci soldatul roman, Corneliu – un centurion, și ceilalți s-au botezat; el, un păcătos, are nevoie de iertare: „Oricine crede în el primeşte iertarea păcatelor prin numele lui” (v. 43). Isus crucificat a înviat din morți și este judecătorul al celor vii și al celor morți (v. 42); el obține iertarea păcatelor. Același lucru este afirmat de profeți (v. 43). Este puterea răscumpărătoare a misterului pascal!
În ultima parte a Scrisorii către Colosesi (Col 3,1-4), Paul reflectează asupra consecințelor pe care împărăția lui Isus o are în viața creștinilor: „dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! Cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ” (v. 1-2). Creștinul este întotdeauna un martor în secretul inimii sale și în piețele aglomerate. Paul nu invită la o viață „ascetică”, dar descrie opoziția dintre cele două lumi: ceea a spiritului și a cărnii. Aici exprimă cu termenii: „la cele de sus” și „la cele de pe pământ”. Dezlipirea pe care o presupune botezul generează o persoană „nouă” care trăiește dimensiunea libertății născută din înviere: nu mai sunt excluderi de rasă sau de religie, ci „Cristos este în toate”: „când se va arăta Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie” (v. 4). Învierea Domnului din morți ne arată care este adevărata valoare a vieții: nu este o experiență goală și banală. Merită trăită pentru a construi împărăția cerurilor.
Evanghelia de astăzi (In 20,1-9) se numește „evanghelia mormântului gol”. Cititorul realizează că autorul nu are preocupările unui istoric, ci ale unui om de credință. Maria Magdalena a mers la mormânt „dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric” (v. 1). Relatarea începe în întuneric: un întuneric care nu poate fi risipit decât prin credință, care singură ne permite să citim numeroasele semne la lumină. Femeia își exprimă toată feminitatea ei în manifestarea pentru trupul Domnul: este un trup mort. Este curajoasă Maria. Fusese sub cruce, împreună cu Maria, mama lui Isus. Ucenicii au fugit în momentul arestării lui Cristos și au rămas închiși în casă „de frica iudeilor” (In 20,19). În dimineața zilei ea „a văzut că piatra fusese luată de la mormânt” (v. 1). Întreaga noastră credință se bazează pe experiența Mariei la mormânt. „A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: «L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus»” (v. 2). Acestea sunt cuvinte care exprimă lacrima din inima ei: a fost luat Domnul, „Domnul său”. Este trupul omului iubit care nu se găsește nicăieri. Soldații sau cine știe, l-au furat… Fuge la apostoli în speranța că ei pot recupera trupul.
În întreaga dinamică a relatării există o urmă a drumului de credinţă a apostolilor. Învierea lui Isus din „mormântul gol” este un semn ce ne obligă să citim faptele cu alți ochi. Apostolii aleargă, dar cei mai tânăr se duce mai repede, în timp ce Petru îl urmează mai încet: „alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt” (v. 4). Ucenicul care a alergat înainte se oprește în prag: „aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat” (v. 5). Lasă locul autorității: este Petru. „Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc” (v. 6-7). Privește și constată… În timp ce primul – Ioan – vede „dincolo” și citește „semnele timpurilor” pentru că nu se limitează doar la a privi: el „a văzut și a crezut” (v. 8). Nu poate fi vorba de furtul unui cadavru, căci acolo sunt „giulgiurile așezate” și „ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc” (v. 7). Începe să creadă că Domnul a înviat din morți. Este mărturia vieţii în lumină.
Este „prima zi a săptămânii”: „în ziua de după sâmbătă”. Amintește „prima zi” a creației când Dumnezeu a despărțit întunericul de lumină. Pentru creștini este prima zi a noii săptămâni, începutul unui timp nou, în care trăiește noua creație. Este „memorialului” învierii, este „ziua Domnului”, [dies Domini, în latină]. Este duminică, este Paștele nostru creștin! Cristos a înviat!
Vă doresc sărbători binecuvântate și Paște fericit!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu