Moartea glorioasă a Celui răstignit
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (15 aprilie 2022)
Lecturi biblice: Isaia 52,13-53,12; Evrei 4,14-16; 5,7-9; Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,1-19,42; liturgie biblice
Omilie
Încă din cele mai vechi timpuri, Biserica nu celebrează astăzi Sfânta Litughie, nici mâine. Stă în contemplaţie. În Vinerea Sfântă este o celebrare austeră şi foarte sobră, fără ca ea să însemne plânsul sau doliul pentru un răposat. Biserica în această zi nu face o înmormântare, ci celebrează moartea victorioasă a Domnului Isus, contemplându-i cu iubire jertfa sângeroasă – izvorul mântuirii noastre. Liturgia de astăzi stă în cuvintele marelui preot Caiafa: „este mai bine să moară un singur om pentru popor” (In 18,14). Să ne lăsăm emoționați, zdruncinați și interogați, chiar și astăzi, de moartea unui nevinovat: e Isus Cristos, cel răstignit pe cruce; este moartea glorioasă.
În prima lectură (Is 52,13-53,12) este al patrulea cântec al Slujitorului lui Yahweh – Dumnezeul evocat cu acel „Nume” ce nu se pronunță de către evrei niciodată. Este pusă în lumină suferinţa răscumpărătoare a Domnului. Cine este acest servitor? El este străpuns pentru păcatele noastre, maltratat, zdrobit de suferință, ucis. Este chipul multor bărbați și femei de astăzi… Ne descoperă un Dumnezeu care ne iubește fără măsură. Nu l-a refuzat pe unicul său Fiu: l-a oferit pentru a-i salva pe toți oamenii. A voit să ne iubească așa cum Tatăl ne-a iubit pe noi. Cristos ne-a iubit până a murit pe cruce. În patimile lui, este iubirea Tatălui care lucrează încă. Este reușita planului lui Dumnezeu anunțat de lectura întâia: „Iată, slujitorul meu va avea succes; se va înălţa, se va ridica şi va fi foarte sus. După cum mulţi s-au înspăimântat de tine – chipul lui era mai desfigurat decât cel al unui om şi faţa lui, decât a fiilor oamenilor” (v. 13-14). „Slujitorul meu va reuși!” Tradiția creștină a văzut în acest slujitor misterios figura lui Isus Cristos. Profetul este la picioarele crucii pentru a descrie evenimente care au loc: este oferirea de sine făcută din iubire care poartă un viitor de învierea pentru omenire!
În a doua lectură (Evr 4,14-16; 5,7-9) este prezentat „marele preot” care a devenit cauză de mântuire pentru toți oamenii. Cristos a învățat ascultarea și a devenit pentru tcei care îl ascultă salvare. Textul ne spune că el nu a refuzat să asculte de Tatăl. Autorul Scrisorii către Evrei este un preot de la templu convertit, scrisoarea datând în anul 90 după Cristos. Este o omilie despre preoția Domnului, scrisă greacă. Isus, Fiul lui Dumnezeu, în ziua crucii este în același timp marele preot care prezidează sacrificiul: este mielul de jertfă și întâiul născut al poporului celor răscumpărați. El este om cu fragilitatea sa. A suferit și, în suferinta sa, s-a încredintat ascultării în toate de voința lui Dumnezeu. Și-a oferit viața din iubire, fără să fi cerut în schimb nimic, iertându-și călăii. De la el putem spera mântuire, astăzi și pentru totdeauna. A fi creștin nu înseamnă să fii erou, ci să te încrezi în Domnul, până la sfârșit!
În Evanghelia după Ioan (In 18,1-19,42) este relatarea patimii lui Isus Cristos. Crucea Domnului reprezintă descoperirea supremă a iubirii Tatălui și împlineşte opera mântuirii nu ca şi o victimă neputincioasă şi resemnată, dar cu atitudinea suverană a aceluia care cunoaşte sensul evenimentelor şi le acceptă în mod liber. Liturgia vrea să ne ajute să înţelegem semnele gloriei lui Cristos, aplecându-ne mai mult asupra suferinţei umane.
Totul începe și se termină într-o grădină [în greacă kêpos, în ebraică gàn]. Termenul este folosit de trei ori: la începutul relatării [„Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedrona, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui (In 18,1)] și de două ori la sfârșit: [în locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou în care nu fusese pus nimeni, niciodată” (In 19,41)]. Aici există o aluzie la grădină sau „èden” (cf. Gen 2,8.10) sau „paradis” (cf. Gen 2,9.15-16; 3,1-3). Evanghelia a patra se încheie cu „grădină” referindu-se la lemn sau copac sau cruce. Din „lemnul” edenului a venit moartea lui Adam, din „lemnul” Golgotei coboară mântuirea în ascultarea Fiului care s-a „oferit” Tatălui ca răscumpărarea a întregii omeniri. În „grădina” începe o lume nouă simbolizată de „mormântul nou, în care nu fusese pus nimeni niciodată” (v. 41).
Vinerea Sfântă are tonul austerității. În rit, își găsește mare tăcere. Toate părțile sale sunt în mod deliberat sobre. Celebrarea are din trei părţi:
– Mai întâi: Liturgia Cuvântului. Este profetul Isaia, apostolul şi pe evanghelistul Ioan vorbind despre suferinţa, moarea şi înmormântarea lui Isus. Ne vom uni în rugăciune comună implorându-l pe Dumnezeu pentru toţi, nu numai pentru Biserică, ierarhie, cei botezaţi şi catecumeni, dar şi pentru cei care nu fac parte din Biserică: pentru evrei, păgâni, atei…
– Partea a doua este: Adorarea Sfintei Cruci. Un moment caracteristic al acestei celebrări sunt ritul venerării crucii care semnifică acest aspect victorios şi triumfal al scandalului crucii: „Iată lemnul crucii de care a atârnat mântuirea lumii”. Adunarea în genunchi recită: „Veniţi să ne închinăm!” Este răspunsului pe care Biserica îl dă lui Cristos: adorarea, adeziunea, iubire personală, alegerea crucii şi împlinirea a ceea ce îi lipseşte pătimirii lui Cristos.
– Liturgia Vinerii Sfinte se încheie cu distribuirea Sfintei Împărtăşanii. Celebrarea nu este o simplă ceremonie de amintire; este retrăire a misterului Domnului, este împărtăşirea cu Cristos care se oferă pentru noi ca jertfă Tatălui. Purificaţi de păcate prin sacramentul spovezii, împăcaţi cu Tatăl prin jertfa Fiului, participăm la însăşi viaţa lui Cristos mort şi înviat, primind Trupul său în Sfânta Împărtăşanie.
Creştinii contemplă glorioasa pătimire a Domnului. Trădarea lui Isus, prinderea, condamnarea, execuţia lui pe vârful Golgotei ne introduc în centrul misterului suferinţei şi morţii răscumpărătoare. Plini de credinţă, participăm la celebrarea mântuirii noastre, lăsându-ne călăuziţi de Duhul său Sfânt!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu