Martori ai credinței în Cristos Cel Înviat
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 mai 2022)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 5,27b-32.40b-41; Apocalips 5,11-14; Evanghelia 21,1-14 (forma prescurtată); lecturi biblice.
Omilie
Apostolii mărturisesc despre Cristos înviat în Duhul Sfânt. Vedem că sunt reuniți în jurul lui Petru, preocupându-se să dea mărturie despre credința lor. Nimic nu-i oprește din entuziasmul lor, nici persecuțiile, nici neînțelegerile. Fără să cedeze vreodată, ajung până la martiriu, și îi face adevărați martori. Va arăta lumii bunătatea, adevărul și iubirea Domnului. În acest mod vom reda victoria Celui Înviat. Legătura dintre celor trei lecturi de astăzi constă în afirmarea credinței conform căreia fiecare experiență a morții pe plan uman are un aspect de glorie în ordinea harului. Întâlnim figura apostolului Petru: la începutul slujirii sale, este supus biciuirii pentru că a anunțat învierea lui Isus, dar pentru el este o cinste care îi umple inima de bucurie. Imnul cristologic din lectura a doua clarifică acest mister: creștinii se ridică glorioși din orice persecuție, când Domnul este plin de glorie și putere căci a fost sacrificat: „vrednic este mielul care a fost înjunghiat să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea şi tăria, cinstea, gloria şi binecuvântarea” (Ap 5,12). Linia comună a celor trei lecturi își are izvorul primar în cruce între înfrângerea umană și glorificarea cerească.
În prima lectură (Fap 5,27b-32.40b-41) Duhul Sfânt pe care l-au primit apostolii la Rusalii este principalul mărturisitor al învierii lui Cristos: „martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de el”. (v. 32). Apostolii sunt chemați și trimiși să dea mărturie despre Isus Cel Înviat. Dar o pot face acum prin Duhul Sfânt. Mărturia pe care o prezintă se referă la existența lui Isus prin puterea Duhului Sfânt. Duhul nu se primește doar o dată pentru totdeauna. Dumnezeu continuă să reverse Duhul dacă oamenii sunt dispuși să-l asculte. Este necesar să „folosim” curajul care vine de la Duh și să rămânem credincioși chemării lui Dumnezeu, astfel încât acest Duh să continue să-și exercite puterea în noi.
Apostolul Petru, în fața Sinedriului care îi interzice să vestească evanghelia lui Isus, răspunde că trebuie să ascultăm de Dumnezeu și nu de oameni: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn” (v. 29-30). Este o afirmație foarte îndrăzneață, deoarece Petru vorbește cu marele preot, care era cel mai înalt reprezentant al lui Dumnezeu în Israel. Petru nu este un rebel, ci un evreu credincios practicant. El consideră că creștinul are dreptul și datoria de a discerne dacă o directivă exprimă voința lui Dumnezeu sau nu și dacă este corect să o respecte. Este apărarea libertății: adevărata libertate!
În a doua lectură (Ap 5,11-14), sfântul Ioan apostolul descrie în Apocalips o liturgie evreiască celebrată cu referințe creștine. Isus este reprezentat ca mare rege, căruia i se datorează cinstea și gloria. Toate creaturile se prosternează în fața lui. Universul întreg îl înalță pe Mielul jertfit. Știm că Ioan scrie Apocalipsul pentru a întări credința primilor creștini expuși la teribile persecuții. Vizionarul este martor la un spectacol extraordinar: un număr infinit de îngeri, împreună cu ființe vii și bătrâni, laudă Mielul, a cărui patimă și moarte violentă sunt amintite încă o dată: „vrednic este mielul care a fost înjunghiat să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea şi tăria, cinstea, gloria şi binecuvântarea” (v. 12). Adjectivul este „vrednic” se referă la capacitatea pe care o deține de la Dumnezeu de a primi puterea de a acționa, bogăția resurselor divine, înțelepciunea în a conduce istoria și forța de a învinge răul, iar de la oameni cinstea, adică recunoştinţa acţiunii de mântuire, împreună cu gloria şi binecuvântarea. Îi ridică un imn de laudă lui Dumnezeu, marele stăpân al istoriei și naturii, care stă pe tron, și Mielului: „Celui care şade pe tron şi Mielului să fie binecuvântarea, cinstea, gloria şi puterea în vecii vecilor!” (v. 13). Creaturile conștiente că Dumnezeu și Isus-Mielul au dat tot ce le-a trebuit pentru a învinge răul. Ele laudă pline de recunoștință. Încearcă să dea înapoi ceea ce au primit.
În evanghelia de astăzi (In 21,1-14 – forma prescurtată) găsim elemente istorice și simbolice care evidențiază detașarea lui Isus de religia ebraică: nu e detașarea de Alianță, ci de felul în care a fost trăită de cărturari și farisei. Chiar cuvintele „merg la pescuit” au simbolismul lor. Suntem în Galileea, lacul Tiberiadei, în Palestina de nord, la aproximativ 120 km din Ierusalim. Sunt șapte discipoli: Petru, Toma, Natanael, cei doi fii ai lui Zebedeu, Ioan și Iacob și alți doi nenumiți. Sunt total șapte, suficient pentru a reprezenta Biserica și omenirea. Sunt tulburați de evenimentele care au avut loc. Le era rușine pentru că l-a părăsit pe Isus în timpul patimii. Ar vrea să repare, dar nu știu cum. Nu știu în ce direcție să se întoarcă. Așteptarea este stresantă. Petru ia inițiativa: „Mă duc să pescuiesc!” Se întoarce la pescuit. Nu zice „să mergem la pescuit”. „Merg să pescuiesc” – este un mod de a spune a celor care nu știu ce să facă: trebuie să inventezi ceva pentru a-ți da iluzia că ești ocupat! Ceilalți însoțitori nu sunt mai buni și îl urmează – „Mergem şi noi cu tine!” (v. 3) – petrecând noaptea fără să prindă nimic. Un lucru este cert: Cristos nu este printre ei. Dar „când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus” (v. 4) și îi întreabă dacă au ceva de mâncare. Un „nu” sec, le sugerează starea lor de spirit. Urmează invitația de a arunca năvodul în dreapta bărcii. La o sută de metri de mal? În zori?... Rezultatul este extraordinar. Ucenicul iubit îl recunoaște pe Isus în gesturi și cuvinte și îl avertizează de prezența Domnului: „atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: «E Domnul!»” (v. 7). Îl recunoaște după voce pe Cel Înviat! Iar Petru se îmbracă înainte de a sări în apă: este un gest de neînțeles. Putem recunoaște în încercarea lui Petru de a se acoperi de rușine în fața lui Isus… Se aruncă în mare ca să ajungă la el înotând, cu încrederea că Isus îl va scoate afară, oferindu-i mântuirea.
Isus înviat nu are nevoie de peștele apostolilor, pentru că are deja pâine și pește spre a le oferi (v. 9). Totul este gata de mâncat, dar Domnul îi întreabă: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!” (v. 10). Petru execută prompt: „a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari” (v. 11). Are pregătit focul pentru coacerea mâncării și pentru a încălzi inimile… „Veniți și mâncați!” Discipolii „știu că este Domnul” (v. 12).
Creștinii din toate timpurile și locurile vor experimenta pe Isus înviat ca o prezență vie. Chiar dacă nu-l putem recunoaște în trăsăturile fizice – pentru că nu-l vedem fizic –, totuși știm că el este. Știm și credem că Domnul este prezent în mijlocul nostru fără a fi nevoie de a-l vedea. Se împlinește ceea ce ne spune Petru: „pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăriţi de o bucurie negrăită şi preamărită” (1Pt 1,8). Trebuie să recunoaștem prezența lui zi de zi. Aceasta înseamnă să te simți responsabil ca și Petru pentru a-i îndeplini voința. Succesul acțiuni nu depinde de priceperea noastră, ci de colaborarea noastră cu Domnul!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu