Cristos în centru vieții sfinților Petru și Paul
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (29 iunie 2022)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 12,1-11; 2Timotei 4,6-8.17-18; Evanghelia Matei 16,13-19; lecturi biblice
Omilie
În solemnitatea sfinților apostoli Petru și Paul celebrăm Euharistia în cele mai vechi sărbători ale anului liturgic. Sunt cinstiţi în toată Biserica încă din secolul al II-lea ca martori ai credinţei apostolice. Tradiţia vrea ca Petru şi Paul să moară martiri în aceeaşi zi, 29 iunie a anului 67 sau 68, unul răstignit pe colina vaticană – în locul unde este astăzi biserica San Petro in Montorio, pe Gianicolo – şi celălalt, decapitat pe Via Ostiense. Sunt cei doi „principi” ai apostolilor, uniți prin aceeași iubire pentru Cristos, prin aceeași misiune pastorală și, mai ales, prin moartea sângeroasă suferită din cauza fidelității față de vestea cea bună. Să reflectăm împreună asupra comportamentului Bisericii primare în fața arestării lui Petru, asupra întrebării adresate discipolilor lui Isus despre identitatea sa și asupra păstrării credinței de către sfântul apostol Paul. Au vestit Evanghelia; au mărturisit acţiunea lui Dumnezeu prin slujirea lor; au arătat că Domnul îi susţine pe martorii săi şi salvează Biserica sa.
În prima lectură se relatează despre reacția la arestarea sfântului Petru. Faptele Apostolilor (Fap 12,1-11) descriu comunitatea care se roagă neîncetat pentru pastorul ei: „se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu” (v. 5). Se dezvăluie prin ce mijloace comunitatea creștină a înfruntat lupta împotriva celor puternici ai lumii: „Irod a pus mâna pe unii din Biserică pentru a le face rău. Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. […] A decis să-l prindă şi pe Petru” (v. 1-3). Se evidențiază faptul că viața Bisericii este întotdeauna sub protecția divină: izbucnirea îngerului în închisoare este pentru a-l elibera pe Petru. Profeția Domnului potrivit căreia porțile iadului nu vor birui asupra Bisericii se împlinește imediat.
Sfântul Paul, scriindu-i lui Timotei, episcop de Efes pe la anul 67, înainte de martiriu (2Tim 4,6-8.17-18), își ia rămas bun: este salutul de despărțire. Sunt omise câteva versete care amintesc de oamenii care l-au părăsit și de cei care au rămas cu el. Raportează ultimele evenimente: este sfârșitul vieții sale; se apropie momentul când va fi ucis pentru credința în Cristos și pentru mărturie Evangheliei. Paul se uită înapoi la anii predicării sale, la călătorii, la misiunea sa și afirmă că și-a păstrat credința: „eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa” (v. 6-7). Credința este darul lui Dumnezeu. Cu toții am primit darul credinței în sacramentul botezului. Trebuie să-l păstrăm cu scrupulozitate. Cu alte cuvinte, afirmă că a rămas credincios în ciuda adversităților vieții. Folosind simboluri religioase, Paul interpretează moarte ca o liturgie sau ca un sacrificiu: „eu de acum sunt oferit ca jertfă” (v. 6). E turnat ca „libaţie”. După ritualul jertfelor (Ex 30,9; Num 28,7), înainte victima era stropită cu vin. Viaţa lui Paul a fost un cult continuu, o jertfă adusă lui Dumnezeu şi nu-i rămâne decât să ofere o ultimă picătură de sânge ca libaţie. El se oferă Domnului ca jertfă pe deplin conștientă. Se moare așa cum trăiești, pentru că moartea este actul suprem al vieții: este învățătura sa cea mai înaltă!
În Evanghelia după Matei (Mt 16,13-19) se relatează că Isus cu discipolii ajung până la Cezareea lui Filip. Situată la nord de Galileea, la granița cu Libanul, în regiunea Golàn; deci la hotarele țării lui Israel. Deasupra orașului este muntele Hermon unde se află izvoarele râului Iordan. Este reședința tetrarhului Filip, fratele lui Irod Antipa, soțul Irodiadei (cf. Mt 14,3). Un oraș în construcție, plin de pietre. Împăratul roman Augustus îi dăduse orașul lui Irod cel Mare. Când orașul a fost reconstruit, Filip a schimbat numele din Panion, cu templul zeului Pan, în Cezareea lui Filip în cinstea împăratului Cezar Augustus. La toți împărații romani li se dădea un cult rezervat zeilor. Isus alege Cezareea lui Filip pentru a fi recunoscut drept Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Chiar aici Domnul își dezvăluie natura mesianică. Termenul „Fiul Omului” este folosit de către Isus pentru a se desemna pe sine. Indică fragilitate condiției sale umane, dar o leagă direct de profeția lui Daniel (cf. Dan 7,13-14).
Domnul îi întreabă despre identitatea sa: „venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: «Cine spun oamenii că este Fiul Omului?»” (v. 13). Isus face o investigație, pe care duminica trecută am citit-o în versiunea lui Luca (Lc 9,18-24). Numai Matei subliniază primatul lui Petru. La întrebarea cine spun oamenii că este Fiul Omului, răspunsul este diferit: unii spun că este Ioan Botezătorul, că este Ilie, Ieremia sau unul dintre profeți. Sunt referințe din trecut, care nu iau în considerare noutatea Evangheliei. „Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” (v. 15). Răspunde Simon Petru: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” (v. 16). Chiar în mijlocul Evangheliei lui Matei este recunoscut Mesia, adică Cristos, adică „uns”, „predestinat”, pe care îl aștepta Israel; este descendentul regelui David, care avea să-l elibereze pe Israel. Dar Isus este mult mai mult decât un lider politic, pe care și l-a imaginat Israel. Acolo eliberarea nu este doar politică, ci cu mult mai profundă: este eliberarea de păcat și de moarte.
Isus îl numește cu numele său adevărat: Simon. Petru este o poreclă, pe care i-a dat-o comunitatea pentru a indica încăpățânarea lui. Aici intervine Domnul: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui!” (v. 17-18). Aceste lucruri nu le putem învăța la studiu, ci de la comuniunea cu Tatăl. „Tu ești stâncă și pe această piatră îmi voi zidi Biserica”. Stâncă și piatră: sunt doi termeni distincți. În greacă citim că Isus îi spune: „Tu ești piatră [în aramaică kèfas, adică rocă; lithos în greacă] și pe această piatră îmi voi zidi Biserica mea”. Mărturisirea de credință este plasată aici pentru că pe timpul lui Matei se începea să se pună în discuție slujirea cheilor lui Petru. Noi nu punem la îndoială primatul lui Petru! Iată frumusețea și măreția Bisericii. Domnul este cel care o călăuzește. Stânca este Cristos. Petru, care a auzit cuvintele lui Isus în original, spune: „voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi într-o casă” (1Pt 2,5). Fiecare dintre noi este o piatră pentru construcția clădirii care este Biserica.
„Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri” (v. 19). Isus îi încredințează lui Petru puterea de a „lega” și „dezlega”. Adevărata putere dată de Domnul către Biserica sa este sacramentul iertării sau al milostivirii!
Sfântul Petru, umilul pescar din Galileea, au fost trimis în Europa, la Roma, din îndepărtata Palestină, pentru a predica evanghelia milostivirii. Sfântul Paul era rabin şi învăţător, fiu de evreu bine instruit, pregătit la şcoala lui Gamaliel, dăruit cu totul păstrării purităţii credinţei străbunilor. În timp ce mergea spre Damasc, l-a întâlnit pe Isus și i s-a schimbat viața: a devenit mărturisitorul credinței în Domnul. Două vieți cu suferințe multe, dar și cu mari bucurii și cu o iubire deosebit de mare pentru Cristos. Aceasta este splendoarea de a fi apostol credincios al Domnului!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu