%20-%20by%20Ivan%20Kramskoi.%20Tretyakov%20Gallery,%20Moscow..jpg)
Domnul a învins pentru noi
pr. Isidor Chinez (18 februarie 2024)
Lecturi biblice: Geneză 9,8-15; 1Petru 3,18-22; Evanghelia Marcu 1,12-15; lecturi biblice
Omilie
Drumul Postului Mare începe cu impunerea cenușii. Lecturile ne spun că viața de credință a omului este marcată de confruntarea dintre bine și rău, dintre păcatul ce ne înstrăinează de Domnul și iubirea divină ce reînnoiește alianța cu noi. Liturgia din duminica întâia a Postului ne prezintă perspectiva unei mântuiri deschisă tuturor oamenilor deoarece este capabilă să ajungă și la slăbiciunile sale. Dumnezeu afirmă voința de mântuire universală, după ce a condamnat prin potop păcatul omenirii: este relatarea Genezei cu Noe, cu potopul și cu alianța. Prima lectură surprinde moment potopului: creația s-a golit de ființe vii, cu excepția celor care au intrat în arca lui Noe. Dincolo de orice condamnare este mântuire fără rezerve: „Iată, eu închei alianţa mea cu voi […] (v. 9). Sunt prezente dreptatea și milostirea, dar cu o precizare: Cristos a suferit pentru ispășirea păcatului pentru a ne conduce înapoi la Dumnezeu – se spune în scrisoarea lui Petru. Înainte de a stabili o alianța cu nouă umanitate, se elimină cea veche. Botezul este noua alianță adevărată și definitivă: „aceasta [nr. potopul] este o imagine a botezului care vă salvează acum pe voi” (1Pt 3,21). Dumnezeu rămâne fidel promisiunii sale de mântuire pentru toată lumea. Evanghelia lui Isus ne oferă coordonatele căii ce duce la victoria pascală. Domnul se luptă cu ispititorul în deșert, iar victoria sa este o comuniune descoperită între cer și pământ, reprezentată de scena îngerilor care se pun în serviciul lui: „iar îngerii îi slujeau” (Mc 1,13). Cristos deschide predica sa: „convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (Mc 1,15). Domnul a învins Satana pentru noi!
În lectura întâia (Gen 9,8-15) este „semnul alianței” dintre Dumnezeu și oameni. Pământul era scufundat în violență. Dumnezeu a trimis apele potopului, nu pentru a distruge omenirea, ci pentru a o reînnoi. Noe și familia sa reprezintă nucleul acestei noi umanități cu care Domnul stabilește o alianță, care, prin Noe, ajunge la toate popoarele pământului: „alianța” pe care a făcut-o Dumnezeu cu omenirea! Istoria umană avansează sub semnul prieteniei și a bunăvoinței divine. Chiar dacă sunt cataclismele de tot felul – cutremure, inundații – sau războaie, ucideri, distrugeri, credinciosul știe că un mare „aliat” are deasupra sa, gata să-l ajute, să-i sugereze căile potrivite. Curcubeul este un fenomen meteorologic obișnuit, dar apariția sa neprevăzută în urma unui uragan li s-a părut credincioșilor un semn de speranță! Culorile strălucitoare, după întunericul plumburiu al cerului, reprezintă un semn bun, de netăgăduit. Indiferent de această conexiune, cuvântul sacru este prin el însuși suficient pentru a garanta bunăvoința divină în succesiunea evenimentelor cosmice și istorice: „am pus curcubeul meu în nori; el va fi semnul alianţei care este între mine şi pământ” (v. 13). E un semn de pace!
În lectura a doua (1Pt 3,18-22), sfântul Petru le amintește creștinilor o caracteristică din viața lui Isus – s-a dat pe sine la moarte: „Cristos a suferit o dată pentru păcate, el, cel drept, pentru cei nedrepţi, ca să vă ducă la Dumnezeu, dat la moarte în ceea ce priveşte trupul, dar înviat cu duhul” (v. 18). Apostolul îi încurajează pe creștini, amintindu-le că botezul, figurat de potopul universal, i-a purificat și a început lucrarea mântuirii: „când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, pe când se construia arca în care puţini, adică opt suflete, au fost salvate prin apă” (v. 20). Petru nu se limitează la a spune că apele poptopului erau figura botezului, dar preia elementul ispășirii concentrându-l pe Domnul cel înviat: „aceasta este o imagine a botezului care vă salvează acum pe voi nu ca o ştergere a necurăţiei trupului, ci ca o invocare de la Dumnezeu a unei conştiinţe curate prin învierea lui Isus Cristos” (v. 21). Apa botezului nu ucide cu violență o creatura păcătoasă pentru că Isus a acceptat moartea în locul ei. Pentru a restabili echilibrul dreptății, Dumnezeu nu cere omenirii să repare vina păcatului original, dar el însuși o șterge prin întruparea sa: „Cristos a suferit o dată pentru păcate […] dat la moarte cu trupul, dar înviat cu duhul” (v. 18). Pentru toate acestea să-i mulțumim lui Isus care s-a oferit Tatălui pentru mântuirea tuturor oamenilor, de la Adam până la sfârșitul veacurilor.
În prima duminică a Postului Mare, Evanghelia după Marcu (Mc 1,12-15) ne prezintă ispitirile și se limitează să relateze cele patruzeci de zile petrecute de Isus în deșert: „Duhul l-a dus pe Isus în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana” (v. 12). Duhul Sfânt, pe care l-a primit Domnul în botez și care l-a arătat ca Fiul a lui Dumnezeu făcut om, îl împinge în deșert pentru a se întâlni față în față cu Satana. Ce conține ispitirile? Marcu nu de spune. Evanghelistul ni-l prezentă pe Isus drept „Fiul lui Dumnezeu” [„începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (Mc 1,1)]. Intră în realitatea umană cu greutățile pe care le presupune. Domnul se supune ispitei deoarece aceasta este realitatea tipică a existenței omenești. Ispitirea despre care vorbește evanghelistul nu are sensul de a stimula concupiscența sau pofta. Mai degrabă, este proba sau dificultatea inerentă condiției de creaturi. A fi creatură implică precaritate [a fi provizoriu sau temporar], suferință, moarte. Este o limită pe care strămoșii noștrii au respins-o neascultând de Dumnezeu. Domnul intră în această dimensiune acceptând totul, în misiunea pe care Tatăl i-a încredințat-o, de a fi om. Nu se limitează ispita la câteva zile, ci se extinde asupra întregii vieți a lui Isus în lupta împotriva Satanei și celor răi. Dar, în ispită nu este singur. Există îngerii ce se luptă; există prezența lui Dumnezeu ce se face simțit în miezul nopții, al rugăciunii și al încercării. Aceasta este prezentarea „omului Isus”: e o condiție a noului om!
Isus începe să predice: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (v. 15). Domnul este prezent în lume. Descoperim o altă precizare: Dumnezeu nu cere omenirii „ispășire” sau răscumpărare prin suferință [din cauza unei greșeli precum este păcatul], dar el însuși o realizează prin moartea sa pe crucea.
Postul Mare este tocmai această chemare a omului să-l urmeze pe calea parcursă de „Dumnezeu făcut om”, în coborârea din ceruri, până la moartea sa, dar și să participe la înviere și înălțare la cer. Este minunea mântuirii săvârșită atunci când omul este capabil să se convertească și să creadă în harul primit. Căci Domnul a învins Satana pentru noi!...
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu