„Plină de har!”
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (8 decembrie 2021)
Lecturi: Geneză 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice
Omilie
Sărbătorim solemnitatea Neprihănitei Zămisli. Rugăciunea zilei spune sensul misterului pe care îl celebrăm: „Dumnezeule, prin zămislirea neprihănită a Fecioarei Maria, tu i-ai pregătit lăcaş vrednic Fiului tău. Te rugăm ca, după cum ai ferit-o pe ea de orice prihană pentru meritele morţii lui Cristos, să ne dai şi nouă […] harul de a ajunge curaţi la tine”. Zămislirea Neprihănitei Fecioarei Maria nu este numai păzirea de păcat, dar și plinătatea harului: Dumnezeu a umplut-o de harul său, învelind-o cu mantia inocenței. Acest privilegiu i-a fost acordat în vederea maternității divine pentru a-i fi plăcută Domnului. În zilele Adventului ne este pusă în față figura sfintei Fecioare Maria, total deschisă prezenței Domnului, acceptând venirea sa. Lecturile de astăzi sunt cele care ne ajută să înțelegem acestă semnificație. Prima lectură ne duce la un eveniment al rupturii între omenire și Dumnezeu și este anunțată o „femeie” care va distruge orice dușmăniei, cu tot ce e negativ și întunecat, dintre Dumnezeu și om, prin „descentența” Fiului său, Isus. Ființa umană [reprezentată de Adam și Eva] a primit, de la începutul istoriei, minciuna, ispita și moartea. Dar fiii Evei sunt făcuți pentru viață și nu pentru moarte. Câteva secole mai târziu, într-o tânără umilă din Galileea, toată omenirea se deschide nu spre minciună și moarte, ci spre adevăr și viață. Îngerul Gabriel folosește o expresie semnificativă care manifestă sensul teologic al imaculatei, adică fără pată, curat, nepătat: „plin de har”. În lectura a doua, sfântul Paul prezintă planul de mântuire în care toții suntem predestinați să fim imaculați în iubire și ne invită să-i mulțumim lui Dumnezeu Tatăl pentru toate darurile cu care ne-a copleșit: „ne-a binecuvântat […], ne-a ales […], ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!”
Prima lectură (Gen 3,9-15.20) ne poartă în Grădina Edenului. Mesajul central al relatării Genezei arată interesul pe care Dumnezeu îl manifestă pentru om. El are sentimente de iubire față de creatura ce mai frumoasă; dorește să fie cu oamenii. În întregime Biblia este acoperită de acest freamăt de pasiune: „Dumnezeu se plimba prin grădină în adierea vântului de după-amiază” (Gen 3,8). Fragmentul ne explică dinamica conform căruia omul l-a respins pe Dumnezeu și proiectul său (Gen 3,9-15.20). Nu este o „cronică” a primului păcat, ci are scopul de a ne ajuta la înțelegerea a ce este păcatul în sine: neascultarea, mândria, răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu. La originea răului stă o alegere liberă a omului ispitit și ademenit de diavol. Adam și Eva au fost alungați din „grădina lui Dumnezeu”, adică din familiaritatea sa. Aceasta este tragedia păcatului! Începe drama: credința bărbatului și a femeii în Dumnezeu face loc fricii; încrederea reciprocă se transformă în acuză; relația intimă în violență, instinctul prevalează asupra rațiunii. Apoi vine frica de moarte, durerile nașterii, oboseala, ostilitatea naturii, seducțiile răului,… Tristă experiență! Adam se ascunde: „femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat” (v. 12). Eva se justifică: „șarpele m-a amăgit şi am mâncat” (v. 13). Anunțul pune în evidență efectul distrugător al păcatului: ruptura de Dumnezeu, pierderea raportului prietenesc cu Domnul. Șarpele promitea oamenilor de a fi „ca Dumnezeu”: „dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (v. 5). E visul cel mare al omului: „veți fi ca Dumnezeu!” Este o omenire rănită!… Dar mai conține vestea mântuirii pentru toată omenirea reprezentată de acești doi oameni: „Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul” (v. 15). În viitor omul, în special Fecioara Maria, va învinge diavolul. Neprihănita a putut să-l recunoască pe Dumnezeul iubirii și a știut să spună „da” planului său de iubire pentru omenire. Aceasta este „discentența” Mariei: Fiul lui Dumnezeu înfruntă șarpele străvechi, îi zdrobește capul. Celebrăm victoria binelui asupra răului, a harului asupra păcatului, a vieții asupra morții! Este Dumnezeu, care în milostivirea sa infinită, îi arată Mariei planul său de mântuire: trimite un salvator – pe „Dumnezeu cu noi” – „Emanuel”, pe Isus Cristos.
A doua lectură este luată din Scrisoarea către Efeseni (Ef 1,3-6.11-12) a sfântului Paul care ne vorbește despre predestinarea credincioşilor: „întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (v. 4). Este unul dintre cele trei imnuri cristologice care ne face să reflectăm asupra rolului lui Isus în planul de mântuire al Tatălui. Dumnezeu care la începutul timpurilor s-a gândit la noi să ne sfinţească, căci suntem fiii săi. Acest imn se adaptează bine Mariei. În planul creației și al salvării lumii, Maria are rol important, iar Dumnezeu o alesese să fie sfântă și imaculată. Este iubirea care a legat-o pe Maria de Domnul. Fiecare dintre noi este chemat la sfințenie, adică la acea relație de iubire puternică, fără rezerve. „Sfinţi şi neprihăniţi!” Neprihănită este sfânta Fecioară. Neprihăniţi suntem și noi prin harul Domnului de pe cruce! Iată marea speranță „în Cristos”: fiind „păcătoși, suntem îmbogățiți prin har”, cum spune Peguy Charles. Să reflectăm la această experență: „suntem îmbogățiți prin har”...
În Evanghelia după Luca (Lc 1,26-38) ni se vorbește despre Buna Vestire: îngerului a înștiințat-o pe Maria despre misterul lui Dumnezeu care vine să locuiască printre noi și îi cere să-l primească, să devină mama Fiului lui Dumnezeu (Theotokos, în greacă) În istoria noastră, Dumnezeu ajunge la noi, așa cum tocmai a făcut-o cu Maria într-un sat din Galileea, în locurile obișnuite ale vieții, în casele noastre, poate încă în dezordine… Domnul ajunge la noi cu un cuvânt de entuziasm: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (v. 28). Termenul grec [chaire] nu este sinonim cu shalom, [în ebraică înseamnă pace], dar evocă bucuria timpurilor mesianice. Este un ecou la invitaţia pe care profeţii o fac „fiicei Sionului”, adică națiunii ebraice, prin venirea lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Titlul „plină de har”, cu care Maria este numită de către înger, se referă la misiunea pe care Dumnezeu vrea să i-o încredințeze. Poate fi tradus: transformat prin bunăvoința divină. Poporul creștin găsește un indiciu al neprihănitei zămisliri. Expresia „Domnul este cu tine” se referă la misiunii seciale: este o formulă din Vechiul Testament cu care se încurajau persoanele alese de Dumnezeu – Isaac, Iacob, Moise, Ghedeon și alții.
Suntem invitați să credem într-o promisiune de bine care nu eșuează niciodată. Dumnezeu ajunge la noi eliberându-ne de temerile noastre, invitându-ne să nu ne fie frică chiar și atunci când nu înțelegem ce se întâmplă și suntem incapabili să vedem acțiunea lui Dumnezeu în ambiguitățile istoriei. Dumnezeu ajunge la noi, arătându-ne că până și ceea ce pare steril în ochii lumii poate să dea roade, așa cum se întâmplă în viața sfintei Elisabetei. Dumnezeu ajunge la noi invitându-ne să nu ne pierdem niciodată speranța în el. Domnul le spune tuturor să nu dispere, pentru că el vine gata să-și reia iubirea pentru fiecare dintre noi.
Întrucât omul ar fi incapabil de „a fi cu Dumnezeu”, Domnul decide să se facă om! E zămislit Isus în sânul Mariei. Dumnezeu intră în viața noastră profund implicat în această istorie a răului pentru a o transforma într-o istorie a mântuirii. Este binecuvântarea Domnului care își găsește realitatea uimitoare în Maria, Fecioara din Nazaret, căruia îngerul i se adresează cu un nume nou care nu este ales de familia ei. Înger i-a zis: „plin de har”. Maria este „plină de Dumnezeu”. Și noi suntem copiii acestei mame „plină de har”!
Bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu