Bucuria întâlnirii cu Domnul
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (12 decembrie 2021)
Lecturi: Sofonia 3,14-18; Filipeni 4,4-7; Evanghelia Luca 3,10-18; lecturi biblice
Omilie
În a treia duminică din Advent suntem chemați la bucurie pentru că Domnul este în mijlocul nostru. Tema liturgiei de astăzi este aceea a bucuriei, care devine din ce în ce mai intensă pe măsură ce ne apropiem de nașterea Domnului. Nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de tristețe sau descurajare. Domnul este mereu acolo în inima noastră. În el vom găsi adevărata bucurie. Îndemnul la bucurie înseamnă că ceea ce am anunțat suntem chemați să trăim zilnic. Figura centrală este din nou a lui Ioan Botezătorul. Motivul este că Domnul este aproape. Găsim această idee în lecturile de astăzi: sunt unite într-un îndemn la bucurie. Liturgia este deja în sine o intrare premergătoare în bucuria celor răscumpărați. Este vestea profetului Sofonia că „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează”. Atunci are sens să te bucuri! Același îndemn reiese din Scrisoarea către Filipeni: Domnul este aproape. Este singurul motiv valabil pentru a ne bucura. Evanghelia îl prezintă pe Ioan Botezătorul răspunzând la întrebările despre comportamentele de urmat în diverse stări de viață: de la mulțimi, la vameşi şi soldaţi. Merg toate pe aceeași linie a dreptății și solidarității. Este ziua bucuriei că Domnul este aproape!
În prima lectură este profetul Sofonia (Sof 3,14-18). A trăit în secolul al VII-lea î.C., la Ierusalim, în Regatul lui Iuda, sub regele Iosia [640-409 î.C.]. Și-a desfăşurat misiunea profetică în jurul anilor 640-630 î.C., într-o perioadă istorică destul de zbuciumată. Regatul lui Iuda este tot mai mult dominat de influenţa asiriană, care a afectat foarte mult viaţa religioasă de la templu. Sofonia s-a născut la Ierusalim. Poporul evreu era sub ocupația Asiriei până în 612 î.C. când perșii i-au cucerit. Era lovit la toate nivelurile: social, politic și religios. Dar cu toate acestea, profetul vestește cuvinte de speranță și asigură o transformare radicală a situației. De aceea, invită poporul să nu se teamă, pentru că Domnul se face prezent viu în mijlocul lor: „Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului! Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău” (v. 14-15). Motivul acestei bucuriei stă tocmai în acesta: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine” (v. 17). Este fericirea pentru mântuire. Suntem chemați la aceasta: să ne acordăm inimile la bucuria Domnului. Acesta este Adventul!
Sfântul Paul le scrie filipenilor din închisoare (Fil 4,4-7); se afla la Efes în drum spre Roma unde va fi judecat de împărat. Se aștepta de la el să primească un mesaj trist și abătut, dar el radiază de bucurie și își invită pe corespondenții săi să i-o împărtășească: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul!” (v. 4). Le vorbește despre apropierea Domnului și îi cheamă pe locuitorii din Macedonia să se bucurie în ciuda tuturor încercărilor și a suferințelor din timpul prezent: „Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! Bunăvoinţa voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor! Domnul este aproape” (v. 4-5). Ajunge chiar să le spună că este o datorie: cum pot trăi cu frică, când Domnul este aproape? În acest climat cu un ton de bucurie vrea apostolul să vadă înflorind comunitățile creștine: „iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile voastre, în Cristos Isus” (v. 7). Este o bucurie care izvorăște din credință că Dumnezeu este mereu prezent: o prezență percepută, dorită și gustată. Este abandonarea în mâinile lui Dumnezeu prin care toate suferințele și temerile sunt biruite. E susținerea speranței. E belșug de bucurie…
Ioan Botezătorul este personaj principal al acestei duminici în Evanghelia după Luca (Lc 3,10-18). El invită mulțimile, chiar și vameșii și soldații, să-și schimbe viața și să trăiască în dreptate și solidaritate. În acesta fel îi îndeamnă pe cei care îl ascultă să aştepte sosirea lui Mesia.
Mulțimile l-au întrebat pe Ioan: „ce trebuie să facem?” Ei nu merg la templu decât foarte rar. Sunt oameni simpli, vameși, soldați… Toți merg la acel om credibil cu o singură întrebare: „ce trebuie să facem?” Le răspunde enumerând trei reguli simple, la îndemâna tuturor, care îl introduc pe „celălalt” în lumea „mea”. Profetul își mută privirea: de la „mine” înspre relațiile din jurul „tău”. Acest mod de a rezolva este suficient pentru a schimba chipul și plânsul lumii. Luca amintește că Ioan, înainte de a anunța venirea lui Mesia, transmite un mesaj cu caracter social.
Se adresează mulțimilor. Le recomandă un drum de solidaritate concretă. Este „împărtășirea” sau „a da”, „a fi părtași”: „cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!” (v. 11). Mâncarea și îmbrăcămintea sunt bunuri esențiale pentru supraviețuire și pentru demnitatea umană. Ioan cere solidaritate, împărtășire, care atinge pe cei vii, atinge trupul. Nu este posibil să se întoarcă în altă parte, să-și închidă inimile… Solidaritatea nu sărăcește, ci îmbogățește omenirea cu măreția inimii și bucuria de a trăi.
Vameșilor, care sunt păcătoși publici, Ioan nu le cere să renunțe la meseria lor, cum pretindeau fariseii, ci să se poarte corect, fără a cere mai mult decât ce li se cuvine; să nu caute un „surplus” sau creșteri necuvenite; să se mulțumească cu ceea ce este drept. O insurecție a onestității! Cere maximul posibil pentru ei, în acel moment: bun, adevărat, frumos și drept.
Vin soldații, „poliția” regelui Irod Agripa (10-44 d.C.), guvernatorul provinciei romane Iudeea sub împăratul Caligula (12-41 d.C.). Ioan le indică trei atitudini pentru a le îmbunătăți viața lor și pe cea a populațiilor locale. Nu spune: „lasă totul și vino în deșert!” Spune lucruri simple pe care le poate face oricine. În primul rând îi invită să nu hărțuiască oamenii: „nu maltrataţi!” Verbul în greacă [diaseiō] se referă la utilizarea forței pentru a stoarce bani. Nu exploatați pe nimeni. A doua recomandare este: „nu acuzaţi pe nedrept”; nu-i învinovățiți în mod fals, nu-i defăimați. Al treilea: „fiţi mulţumiţi cu solda voastră!” Fiți mulțumiți cu salariul vostru, fără a te răzvrăti în mod violent și fără a căuta despăgubiri față de populația civilă. Sunt trei propuneri ale lui Ioan care este prezentat ca învățător de înțelepciune: poate face pe toată lumea să înainteze pe calea morală și spirituală. El învață oamenii posibilitatea de a trăi senin, chiar rămânând în propria lor condiție de viață. Ioan deschide breșa unui pământ nou!
Abia după ce i-a îndemnat pentru o solidaritate și dreptate socială, Ioan anunță venirea lui Mesia. Ca și cum ar spune că pentru a se deschide Domnului care vine, este necesar să cauți adevăratul bine al tuturor. Adevărata bucurie izvorăște din întâlnirea cu Mesia. Nu este el Mesia. Evanghelia se încheie cu privirea în sus: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc” (v. 16). Este unul mai puternic decât mine! Este cel mai puternic nu pentru că se impune și învinge, ci este unicul care vorbește inimii, care „botează cu foc”: este Mesia, este Isus Cristos! A aprins mii și milioane de vieți. Le-a aprins și i-a făcut fericiți! Și noi suntem plini de bucurie! Gaudete! [în latină]. Bucuria întâlnirii cu Domnul!
Bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu