Isus, Fiul lui Dumnezeu, se botează ca un păcătos
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (9 ianuarie 2022)
Lecturi biblice: Isaia 40,1-5.9-11; Tit 2,11-14; 3,4-7; Evanghelia Luca 3,15-16.21-22; lecturi biblice
Omilie
Sărbătoarea botezului lui Isus încheie timpul liturgic al Nașterii Domnului. Dumnezeu se manifestă: Domnul nevăzut se face vizibil în Cuvânt [Logos, în greacă] făcut carne. Dumnezeul „necunoscut”, căutat de toate religiile și filozofiile „numai bâjbâind” (Fap 17,27), se descoperă, se face cunoscut, se manifestă în Isus din Nazaret. Dumnezeu poate fi cunoscut pentru că Fiul unul născut ce ni-l descoperă. Isus este Fiul „iubit”, adică singurul prin care putem cunoaşte chipul lui Dumnezeu. În această duminică, suntem invitați să reflectăm despre Isus și botezul său. Este mult așteptatul Mesia. El merge, ca mulți dintre contemporanii săi, la Iordan, pentru a fi botezat de către Ioan ca un păcătos. Gestul lui nu trebuie interpretat în primul rând în sens moral [„nu te izola”], ci teologic: Dumnezeu nu disprețuiește slăbiciunea noastră, ci intră în ea, se întrupează și o răscumpără cu putere sa. Este „slujitorul ascultător” de Tatăl, chiar acceptând să moară pe cruce ca cel mai mare păcătos. Textele biblice de astăzi se caracterizează într-un orizont de speranță. Prima lectură indică sfârșitul timpului sclaviei în Babilon: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată”. A doua lectură anunță apariția, în persoana lui Isus, a harului lui Dumnezeu pe pământ și, odată cu aceasta, începutul timpului mântuirii care se realizează pentru fiecare om prin botez: această spălare a regenerării este botezul creștin. Evanghelia după sfântul Luca prezintă botezului lui Isus. Botezul reprezintă începutul istoric al posibilității de renaștere prin apă și Duh Sfânt. El este oferit tuturor oamenilor. Înțelegem ce este botezul nostru: este un angajament de a trăi în comuniune de iubire cu Dumnezeu Tatăl, cu Dumnezeu Fiul și cu Duhul Sfânt.
În prima lectură profetul Isaia (Is 40,1-5.9-11) [mai exact „al doilea Isaia” (cap. 40-55)] are misiunea de a ajuta poporul să nu renunţe la speranţă. Este anunțat sfârșitul exilului din Babilon și începutul unei mari bucurii – eliberarea și întoarcerea în țară. Profetul a trăit pe vremea exilului și a împărtășit soarta exilaților: se ridică să spună despre iubire și iertare. Regele persan, Cirus cel Mare (600-530 î.C.), pe care Dumnezeu îl folosește, a dat voie Israelului să se întoarcă acasă (538 î.C.). Adevăratul salvator este Dumnezeu. Patruzeci de ani au fost evreii deportați în Babilon. Erau nostalgici după Ierusalim, atât de departe! Sclavia s-a terminat! Dumnezeu pregătește un drum peste regiuni sălbatice spre a purta pe exilați în patria lor. Domnul însuși va fi păstorul și va conduce poporul său. Va fi o manifestare „a gloriei Domnului”; el se arată a fi puternic eliberator: „atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit” (v. 5). Aici, spune profetul, ne confruntăm cu un nou exod: cel din Babilon la Ierusalim. Dumnezeu nu ne-a abandonat niciodată! Este intervenția lui Dumnezeu: puterea lui se va descoperi profund în libertatea omului. Citim acest text la sărbătoarea Botezului Domnului, pentru că este o manifestare a lui Dumnezeu. Isus este descoperit și prezentat lumii ca Fiului iubit al Tatălui, peste care se odihnește Duhul Sfânt. Pentru noi, astăzi, eliberarea este definitivă prin venirea în lume a lui Isus și împărtășirea lui cu umanitatea noastră.
Scrisoarea către Tit este adresată unuia dintre cei mai fideli colaboratori a sfântului Paul, care fusese numit episcop al comunității creștine din insula Creta. Este un text foarte scurt (Tit 2,11-14; 3,4-7). Găsim la final câteva referiri la întruparea lui Isus și pe care liturgia le reia de Crăciun – Liturghia zorilor (Tit 3,4-7). Citim și astăzi, în sărbătoarea Botezului Domnului pentru că avem referirea la botez: „Când s-a arătat bunătatea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu […] el ne-a mântuit prin baia renaşterii şi reînnoirii Duhului Sfânt, pe care l-a revărsat din belşug asupra noastră prin Isus Cristos, mântuitorul nostru” (v. 4.5-6). „S-a arătat”, „s-a manifestat” – nu este o simplă vedere, pentru că este o „epifanie”, adică literar, o lumină care luminează, se manifestă. În această lectură găsim de cinci ori „mântuirea” și „mântuitorul”. Acolo găsim apa botezului care regenerează și reînnoiește în Duhul Sfânt; ne face părtași la viața veșnică. Împlinirea timpului nașterii Domnului este „ascunderea” lui Mesia născut sărac și a Fiului lui Dumnezeu care primește botezul păcătoșilor, dar se arată în el darul gratuit al lui Dumnezeu, bunătatea, prietenia lui care pornește din toată inima. Dacă nu înțelegem „ascunderea” lui Dumnezeu în Isus – care este împărtășirea condiției noastre umane limitate – nu putem înțelege „manifestarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos” (v. 13). Timpul nașterii Domnului ne spune că harul lui Dumnezeu aduce mântuirea tuturor oamenilor: se manifestă în Isus și nu este altul de așteptat.
Această sărbătoare încheie timpul nașterii Domnului în care am contemplat cum s-a „despuiat” [kenosis din limba greacă] Fiului lui Dumnezeu, „golindu-se” (Fil 2,7). Isus nu a renunțat la firea sau natura divină, ci numai la starea sa de glorie: a devenit mic și slab. Domnul se coboară până la extrem. Botezul lui Isus face vizibil această despuiere și anunță împlinirea finală în moartea pe cruce.
Primii creștini, amintindu-și că Ioan – înaintașul lui Isus – nu puteau ignora că Domnul primise botezul de la el. Această amintire, mai degrabă decât să-l înalțe la persoana lui Isus, risca să o pună într-o lumină proastă: cum a fost posibil să-l asociem pe Mesia cu o mulțime de păcătoși care cer iertare? În Evanghelia după Luca (Lc 3,15-16.21-22) se relatează: „În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat şi Isus şi, pe când se ruga, cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui, sub chip trupesc, ca un porumbel, şi o voce a fost din cer: «Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea»” (v. 21-22). Evanghelia încearcă să prevină scandalul creștinului punând accentul mai presus de toate pe viziune: „cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui […] o voce a fost din cer: «Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea»”. Nu numai vocea din cer care proclamă rolul mesianic al lui Isus este importantă, ci și faptul că ea a fost auzită nu în timp ce Isus a fost botezat, ci în timp ce era cufundat în rugăciune. Pentru evanghelist, omul își descoperă chemarea în rugăciune și o primește fără a ceda ispitei de putere. Pentru a putea primi Duhul Sfânt este necesar să ne lăsăm cufundați în istoria pe care Dumnezeu o face cu noi, să ne lăsăm botezați cu același botez al lui Isus, care este crucea lui: „trebuie să fiu botezat cu un botez și cât sunt de îngrijorat până se va împlini!” (Lc 12,50).
Venirea lui Isus în lume înseamnă „manifestarea” acelui har: prin el putem intra într-o relație cu Dumnezeu Tatăl și cu Duhul sfânt și devenim oameni noi – din păcătoși, oameni sfinți!
Bibliografia [anul C]: Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu