† Sfânta Maria, mama lui Dumnezeu (Anul Nou): Născătoare de Dumnezeu (Theotókos) [1 ianuarie 2021]

Născătoare de Dumnezeu [Theotókos]

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 ianuarie 2021) 

Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7;  Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi biblice 

Omilie

Astăzi începem un an nou civil. Creștinii au legat mereu acest an de credință. Înainte de Conciliul Vatican al II-lea se celebra „tăierea împrejur” al lui Isus, care după Luca a avut loc la opt zile de la naștere (Lc 2,21). Apoi, această zi a fost dedicată Mariei, mama lui Dumnezeu și, din 1968, ziua de 1 ianuarie a devenit, prin voința papei Paul al VI-lea, „Ziua Mondială a Păcii”, în care papa scrie mesajul pentru pacea mondială. Lecturile biblice meditează o varietate de teme: binecuvântarea preoților și pacea lui Dumnezeu – în prima lectură; [este începutul Anului Nou]; Maria ca model pentru fiecărei mamă [„păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”] și uimirea în fața iubirii lui Dumnezeu; numele cu care Domnul vrea să fie identificat și invocat [„i s-a pus numele Isus”] –  în Evanghelie; Fiul lui Dumnezeu este „născut din femeie” pentru ca să ne facă fii ai Tatălui [„care strigă: «Abbà, Tată!»”] – în lectura a doua.

† Sfânta Familie [B]: Isus, așteptatu-l popoarelor [27 decembrie 2020]

Prezentarea lui Isus la templu.

Isus, așteptatu-l popoarelor

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (27 decembrie 2020) 

Lecturi: Geneză 15,1-6; 21,1-3; Evrei 11,8.11-12.17-19; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi

Omilie

Liturgia ne propune celebrarea Sfintei Familii ca model al tuturor familiilor umane, cele creștine și nu numai. Nașterea Domnului dă o lumină nouă asupra acestui mister. Isus se naște într-o familie din Nazaret. Vine ca fiu al unei familii. Important e să privim ieslea… Familia îşi are rădăcinile în însăşi iubirea lui Dumnezeu. Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu este unit, într-un fel, cu orice fiinţă omenească. Lucrează cu mâini umane, iubește cu inimă umană. Este un nou început în istoria universală a omului –  bărbat și femeie; arată care este punctul de plecare, centrul fiecărei familii adevărate: este Isus Cristos. Textele biblice ni-l propun astăzi pe patriarhul Abraham și pe soția sa, Sara, în pragul unei promisiuni. Scrisoarea către Evrei prezentă viața lui Abraham pătrunsă de credință și speranță. Evanghelia descrie o comunitate formată din Iosif, Maria și Isus, cu o mare sobrietate și discreție, ca să se împlinească Scripturile.

† Sfântul Ștefan: Credința în Isus cel înviat [26 decembrie 2020]

Martiriul sfântului Ștefan de Peter Paul Rubens.

Credința în Isus cel înviat

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 decembrie 2020) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 6,8-10; 7,54-59; Evanghelia Matei 10,17-22; lecturi

Omilie

În fața unuia care se oferă total fragilității și care dorește să fie primit, noi suntem chemați să oferim, să dăruim „simplicitatea inimii”, că niște copii ce se încredințează fără teamă. Nașterea Domnului devine o întâlnire de daruri și un schimb de viață, cum fac păstorii, magii, Simon și Ana, toți săracii și umiliții care au primit în neputință la copilul înfășat și pus în iesle: este darul imens a lui Dumnezeu care în milostivirea să „ne-a vizitat și a răscumpărat poporul său” de păcate. Așa a făcut sfântul Ștefan, primul care și-a dat viața pentru Domnul său. Astăzi sărbătorim primul martir al creştinismului, unul din cei șapte diaconi. El şi-a vărsat sângele pentru credinţa în Isus cel înviat. Liturgia asociază Nașterea Domnului cu un sfânt, fideli Cuvântului făcut om. Biserica citește tema persecuțiilor care se dezlănțuie împotriva celui care alege să-și aranjeze viața în credința lui Cristos: este izvorul rodniciei apostolice și al reînnoirii Bisericii. Figura sfântului Ștefan este una dintre cele mai semnificative din Noul Testament pentru referința sa la Domnul. Așa cum Isus s-a definit „slujitor” prin excelență (cf. Lc 22,27), așa și Ștefan este primul dintre cei șapte diaconi care ajuta pe apostoli să slujească (cf. Fap 6,3). Așa cum Isus este plin de Duhul Sfânt (cf. Lc 4,1.14; 10,21) pentru a-și îndeplinirea misiunea, la fel și Ștefan este plin de credință și de Duh Sfânt (cf. Fap 6,5) în ceea ce el spunea și făcea. Așa cum Isus a fost martir (cf. Lc 22,39-46) pe urma lăsată de martirii Vechiului Testament (cf. 2Mac 7,1-41), la fel și Ștefan încununează existența sa pământească cu martiriul (cf. Fap 7,51-54) și va fi numit primul martir creștin.

† Nașterea Domnului [Crăciunul – Aurora]: Vestea bună pentru toate popoarele [25 decembrie 2020]

 Nașterea Domnului - di Carl Heinrich Bloch.

Vestea bună pentru toate popoarele

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (25 decembrie 2020) 

Lecturi: Isaia 62,11-12; Tit 3,4-7; Evanghelia Luca 2,15-20; Lectionar - Liturghia de dimineata

Omilie

Toți suntem invitați la bucurie pentru că Isus este Salvatorul nostru. Cum spune profetul Isaia în prima lectură: ne-a făcut un popor de răscumpărați; nu suntem „abandonați”, dar „căutați”. Și sfântul Paul: suntem salvați „nu prin faptele dreptății, ci după îndurare”. Deci, toții suntem chemați să luăm parte la bucuria nașterii Domnului. Pentru noi, creștinii, nu este nevoie ca sentimentele de emoție să poată trezi în noi sărbătoarea; trebuie să facem un drum de credință, asemenea pastorilor.

Colinde de Crăciun [ Madrigal ]

 

† Duminica a 4-a din Advent [B]: Cu credință să-i spunem „da”-ul nostru [20 decembrie 2020]

 Buna-Vestire [Annunciazione] - de Francesco Cordiano. 

Cu credință să-i spunem „da”-ul nostru

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 decembrie 2020) 

Lecturi: 2Samuel 7,1-5.8b-12.14a.16; Romani 16,25-27; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi

Omilie

Astăzi este duminica a patra – sfârșitul Adventului. Atenția se concentrează spre misterul Nașterii Domnului. Liturgia este orientată nu spre a doua venire a lui Cristos, ci spre prima, spre Crăciun; îl descoperă pe Dumnezeul ca „Dumnezeul promisiunii”. Lectura întâia e o profeție veche pronunțată de Natan pentru casa lui David și e aplicată de evanghelie lui Isus. Maria își dărui trupul și sufletul pentru a construi un „tabernacol” sau o locuință pentru Isus Cristos, fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu. Lectura a doua este un imn de laudă adus lui Dumnezeu, care este singur înțelept. Fiecăruia dintre noi, Domnul îi încredințează o misiune în opera de mântuire. Să spunem „da”-ul nostru, asemenea Mariei, fără ezitări și rețineri, dar cu credință.

Crăciun în literatura italiană

Craciun - de Antrea Mantegna

Crăciun în literatura italiană [bibliotecă]

Cărți de pe internet - o bibliotecă

 

Cărți de pe internet  [bibliotecă]

† Duminica a 3-a din Advent [B]: Bucuria întâlnirii cu Domnul [13 decembrie 2020]

Sfântul Ioan Botezătorul botează poporul - de Nicolas Poussin.

 Bucuria întâlnirii cu Domnul

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 decembrie 2020) 

Lecturi: Isaia 61,1-2a.10-11; 1Tesaloniceni 5,16-24;  Evanghelia Ioan 1,6-8.19-28; lecturi

Omilie

Ascultăm strigătul de bucurie la venirea Domnului în mijlocul nostru. Suntem în duminica bucuriei, „gaudete” în latină: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! Domnul este aproape!” (Fil 4,4-5) – este antifona Liturghiei. Tema de astăzi este bucuria Adventului. Prima lectura e descrierea figurii lui Mesia care vine să ne elibereze și să ne vindece prin Duhul care este în el. Evanghelia îl prezintă pe Ioan Botezătorul, precursorul lui Mesia, ce se distinge între mulți alții prin întrebările puse despre identitatea sa: „Cine eşti tu?” Ioan a mărturisit cu umilință: „Eu nu sunt Cristos!” Lectura a doua reprezintă o privire asupra comunității căreia i-a dat Duhul lui Cristos. Mântuirea este aproape. Timpul Mesiei a sosit! Suntem invitaţi să ne bucurăm!

† Neprihănita Zămislire: Fără pată, ca sfânta Maria [8 decembrie 2020]

The Immaculate Conception (1770) de Anton Raphael Mengs. 

Fără pată, ca sfânta Maria

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 decembrie 2020) 

Lecturi: Geneza 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi  

Omilie

Astăzi celebrăm sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri a preasfintei Fecioare Maria. Biserica o laudă pe Maria cea neprihănită, imaculată, fără pată, neatinsă, foarte curată, tota pulcra, în latinește, toată sfântă, panaghia, în greacă [înseamnă pan, tot, toată și ágios, sfânt]. Sfânta Maria nu s-a născut cu păcatul strămoșesc și cu dramaticele sale consecințe, printr-un privilegiu divin, nu prin meritele sale. Prin zămislire este indicat totalitatea existenței. Prin „neprihănita zămislire”, Biserica vrea ca acel păcate primitiv, care împiedică deplina comunicare de viaţă dintre Dumnezeu şi om, să nu apese asupra Mariei. De la prima licărire până la ultima clipă este sub har, semnul Domnului. „Preafericita Fecioară Maria, încă din primul moment al zămislirii ei, printr-un har şi un privilegiu unic al lui Dumnezeu atotputernicul, în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost ferită de orice prihană a păcatului originar”, spunea Pius al IX-lea [la 8 decembrie 1854 prin bula Ineffabilis Deus] când proclama sărbătoarea.

† Duminica a 2-a din Advent [B]: „Vestea bună” – timpul convertirii și al harului [6 decembrie 2020]

Ioan Botezătorul.

 „Vestea bună” – timpul convertirii și al harului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 decembrie 2020) 

Lecturi: Isaia 40,1-5.9-11; 2Petru 3,8-14; Evanghelia Marcu 1,1-8; lecturi 

Omilie

Cuvântul Domnului anunță mângâierea poporului. Timpul pedepsei s-a terminat. De acum încolo este timpul harului: este la poartă! În prima lectură, un profet trăiește o experiență de mângâiere în exilul babilonic. Sunt cuvinte pline de speranță pentru că  s-a terminat sclavia. Ierusalimul aude prima veste: apare un timp nou al bucuriei. Evanghelia de astăzi revine tema mângâierii, care va înlocui timpul pedepsei și va face anunțul Botezătorului al timpurilor noi – har și botez în Duhul Sfânt. A doua lectură privește spre viitor: se vor împlini în crearea unor ceruri noi și a unui pământ nou. Ard două lumânări acum… Este bucuria așteptării, e timpul convertirii și  al harului…

Advent - imnuri [muzică religioasă]

 

00:00 | O come, O come, Emmanuel! (Veni Emmanuel) 03:44 | Lo! he comes with clouds descending (Helmsley) 08:05 | Wake, O wake! with tidings thrilling (Wachet auf) 12:02 | Hills of the North, rejoice (Little Cornard) 14:50 | Long ago, prophets knew (Personent hodie) 17:16 | Creator of the stars of night (Conditor alme) 19:48 | Come, thou long-expected Jesus (Cross of Jesus) 21:33 | Mine eyes have seen the glory (Battle Hymn) 25:07 | People, look east. The time is near (Besançon Carol) 27:09 | I heard the voice of Jesus say (Kingsfold) 29:29 | On Jordan's bank the Baptist's cry (Winchester New) 31:59 | Iste confessor 35:02 | Come, thou Redeemer of the earth (Puer nobis nascitur) 38:06 | Hark what a sound (Highwood) 40:49 | Remember, O thou man (Ravenscroft) 43:42 | Hark, the glad sound (Bristol)

† Duminica 1 din Advent [B]: Vigilență [29 noiembrie 2020]

Vigilență

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (29 noiembrie 2020) 

Lecturi: Isaia 63,16b-17.19b; 64,2b-7; 1Corinteni 1,3-9; Evanghelia Marcu 13,33-37; lecturi

Omilie

Suntem la începutul Adventului. În patru duminici, ca două mii de ani în urmă, suntem implicați în cel mai mare eveniment din toate timpurile: venirea între noi a lui Isus, Fiului lui Dumnezeu. Vom intra într-un climat de așteptare de secole, așa au trăit profeții. Adventul este timpul liturgic în care se așteaptă o venire: venirea Domnului în glorie. Este parusia, în greacă, este „prezenta” lui Cristos în mărire. Adventul [este din limba latină adventus] înseamnă venire. Noi creștinii trebuie să așteptăm, să veghem. Stăm cu ochii deschiși așteptându-l pe Domnul care vine! Lecturile de astăzi evidențiază aceasta. În prima lectură este venirea mult dorită și invocată a lui Dumnezeu: Domnul vine în ajutorul poporului său pentru a-l elibera de păcate. A doua lectură este așteptarea întoarcerii lui Cristos Domnul în viața de credință a locuitorilor dintr-un oraș, Corint. Evanghelia adaugă elementul vigilenței.

† Cristos, Regele Universului [A]: Vom fi judecați despre iubire [22 noiembrie 2020]

Judecata finală.

Vom fi judecați despre iubire

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (22 noiembrie 2020) 

Lecturi: Ezechiel 34,11-12.15-17; 1Corinteni 15,20-26.28;  Evanghelia Matei 25,31-46; lecturi

Omilie

Este sfârșitul anului liturgic: am urmat în tot acest an Evangheliei după Matei, în care Cristos merge spre împlinirea misiunea care este instaurarea împărăției lui Dumnezeu prin misterul pascal. E Isus înviat, învingător al morții, pus la „dreapta Tatălui” și unde toți dușmanii sunt supuși lui: este manifestarea puterii Celui Înviat asupra vieții și morții [a doua lectură]. El primește o putere universală: este Regele universului. Liturgia Cuvântului indică punctul de convergență din toată istoria Bisericii și a lumii: centralitatea lui Isus, regele noii creații. În anul A, imaginea de referință pentru a înțelege regalitatea e aceea a păstorului; în anul B este a lui Mesia care vine pe nori cerului; în anul C este puterii crucii. Trei lecturi în care Biserica dispune anunțarea lui Cristos intronizat „la dreapta” lui Dumnezeu. Imaginea păstorului este în liturgia de astăzi. Prima lectură înfățișează pe Domnul adunând lumea, așa cum face păstorul cu turma sa. Evanghelia ni-l prezintă pe Celui Înviat înaintea întregii omenirii adunată pentru judecata finală: Isus e în glorie, ca Fiu al Omului, care judecă lumea, pe care o salvează sau o condamnă conform legii iubirii. La sfârșitul timpului vom fi judecați despre caritate.

Mesajul papei Francisc cu ocazia Zilei Mondiale a Săracilor (2020)

 

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a IV-a Zi Mondială a Săracilor
(15 noiembrie 2020)

„Întinde-ți mâna către cel sărac” (cf. Sir 7,32)

„Întinde-ți mâna către cel sărac” (cf. Sir 7,32). Înțelepciunea antică a pus aceste cuvinte ca un cod sacru de urmat în viață. Ele răsună astăzi cu toată încărcătura lor de semnificație pentru a ne ajuta și pe noi să ne concentrăm privirea asupra esențialului și pentru a depăși barierele indiferenței. Sărăcia asumă întotdeauna chipuri diferite, care cer atenție față de fiecare condiție deosebită: în fiecare dintre acestea putem să-l întâlnim pe Domnul Isus, care a revelat că este prezent în frații săi mai slabi (cf. Mt 25,40).

† Duminica a 33-a de peste an [A]: În aşteptarea întoarcerii Domnului [15 noiembrie 2020]

Talanții...

 În aşteptarea întoarcerii Domnului 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (15 noiembrie 2020) 

Lecturi: Proverbelor 31,10-13.19-20.30-31; 1Tesaloniceni 5,1-6; Evanghelia Matei 25,14-30; lecturi 

Omilie

Sfârșitul anului liturgic este aproape. Liturgia Cuvântului ne invită să medităm la ultimele realități: întâlnirea cu Dumnezeu. Este timpul situaților finale, a bilanțurilor. Venirea lui Isus Cristos, pe care o așteptăm, trebuie să ne pregătească să dăm valoare „talanților” pe care ni i-a încredințat Dumnezeu. În timp ce apostolul Paul, în lectura a doua, se întoarce asupra caracterului neașteptat al parusiei [în greacă], adică întoarcerii triumfale a lui Isus, prima lectura este imaginea personificată a unei femei legată de valorile familiei. Prima lectură și Evanghelia se mișcă de-a lungul unui simbolism comun: femeia care știe să-și conducă bine casa și slujitorul care nu risipește bunurile pe care stăpânul i le-a dat spre a fi administrate până la întoarcerea sa. Este vorba despre talanții primiți pentru a-i fructifica.

† Duminica a 32-a de peste an [A]: Întâlnirea cu Domnul [8 noiembrie 2020]

Întâlnirea cu Domnul

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 noiembrie 2020) 

Lecturi: Înţelepciunii 6,12-16; 1Tesaloniceni 4,13-18; Evanghelia Matei 25,1-13; lecturi

Omilie

Suntem în ultimele duminici ale anului liturgic. Cuvântul lui Dumnezeu ne invită a ne menține prompți pentru venirea Domnului de la sfârșitul timpului istoriei. Nu cunoaștem nici ziua, nici ora, dar va veni Dumnezeu și va face sărbătoarea nunții numai cu cei care l-au așteptat cu candelele aprinse. Este timpul așteptării neliniștite și nerăbdătoare; este timpul reîntoarcerii lui Cristos și a întâlnirii cu el. Aceasta este sugestia parabolei celor zece fecioare care așteaptă mirele. Viața noastră este în tensiune până la întâlnirea cu Domnul: pe el îl așteptăm; ne pregătim pentru întâlnirea cu el. E „duminica întâlnirii” căci toate lecturile vorbesc despre momentul cel mai frumos și mai important din viața noastră – întâlnirea cu Isus. Se vorbește în prima lectură despre Înțelepciune care merge să-i întâlnească pe cei care o caută și o doresc. A doua lectură ne invită să reflectăm asupra momentului în care vom fi „împinși” să-l întâlnim pe Domnul. Evanghelia ne cheamă să ieșim în întâmpinarea Mirelui. Întâlnirea cu cineva este întotdeauna un izvor de bucurie: o întâlnire adevărată nu este niciodată obișnuită, ci, întotdeauna, așa cum zice cuvântul, „a întâlni” este a încrucișa, adică a intră în viața celuilalt și a se lăsa vizitat.

† Toți Sfinții: Sfinții în lumina lui Dumnezeu [1 noiembrie 2020]

Frumusețea sfinților în timpurile noastre...

 Sfinții în lumina lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 noiembrie 2020)         

Lecturi: Apocalips 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi

Omilie

În această Liturghie toți se bucură: sunt toți sfinții. Rugăciunea zilei explică motivația sărbătorii prin aceste cuvinte: „Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu dai Bisericii tale bucuria de a celebra într-o singură sărbătoare meritele tuturor sfinţilor”. Este o unică celebrare care îi cuprinde pe toți. Este sărbătorită sfințenia. Biserica o recunoaște pentru că a trăit în mod eroic „fericirile”: sfințenia oamenilor obișnuiți! Este o „sărbătoare a sfinților” care au trăit credința și viața creștină cu experiența lor zilnică. Cum să nu vedem o mulțime imensă, care este din același lut ca și noi, ce se bucură că au devenit veșnici ca și Domnul gloriei? Să lăsăm tristețile și să intonăm imnul bucuriei! Cele trei lecturi dezvoltă un cuvânt despre sfințenie.

† Duminica a 30-a de peste an [A]: Iubirea este un dar, nu o datorie [25 octombrie 2020]

 Isus și fariseii despre iubire.

Iubirea este un dar, nu o datorie 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (25 octombrie 2020)         

Lecturi: Exod 22,20-26; 1Tesaloniceni 1,5c-10; Evanghelia Matei 22,34-40; lecturi 

Omilie

Astăzi liturgia vorbește despre primatul iubirii, căci iubirea este un dar al lui Dumnezeu, nu o datorie. Răspunzând unui învățat al Legii, care voia să-l pună la încercare, Isus celebrează iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Sunt două iubiri diferite? Este o unică iubire cu o față dublă. Nu numai că sunt inseparabile, dar sunt doar una. Același elan face să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele. Prima lectură precizează datoriile de dreptate și de caritate pe care avem de împlinit față de cei slabi și lipsiți: să nu faci rău străinului, orfanilor, văduvelor, săracilor. Este „codul alianței”. A doua lectură indică manifestarea relațiilor corecte cu Dumnezeu: renunțarea la idolatrie și slujirea Domnului. Primele două lecturi reprezintă doar un comentariu la învățătura de astăzi centrată pe Evanghelie. Celebrarea liturgică la care participăm ne ajută să-l întâlnim pe Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne întărește legăturile fraterne!

Mesajul papei Francisc pentru Ziua Mondială a Misiunilor (18 octombrie 2020)

„Iată-mă, trimite-mă pe mine” (Is 6,8) 

Iubiți frați și surori,

Doresc să exprim recunoștința mea lui Dumnezeu pentru angajarea cu care a fost trăită în toată Biserica, în octombrie 2019, Luna Misionară Extraordinară. Sunt convins că ea a contribuit la stimularea convertirii misionare în atâtea comunități, pe calea indicată de tema „Botezați și trimiși: Biserica lui Cristos în misiune în lume”.

În acest an, marcat de suferințele și de provocările cauzate de pandemia de Covid-19, acest drum misionar al întregii Biserici continuă în lumina cuvântului pe care-l găsim în vocația profetului Isaia: „Iată-mă, trimite-mă pe mine” (Is 6,8). Este răspunsul mereu nou la întrebarea Domnului: „Pe cine voi trimite?” (ibid.). Această chemare provine din inima lui Dumnezeu, din milostivirea sa care interpelează fie Biserica fie omenirea în criza mondială actuală. „Ca discipolii din Evanghelie am fost cuprinși pe nepregătite de o furtună neașteptată și furioasă. Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă, toți fragili și dezorientați, dar în același timp importanți și necesari, chemați cu toții să vâslim împreună, având nevoie toți să ne încurajăm reciproc. În această barcă… suntem toți. Ca acei discipoli, care vorbesc într-un singur glas și în angoasă spun: «Pierim!» (v. 38), tot așa și noi ne-am dat seama că nu putem merge înainte fiecare pe cont propriu, ci numai împreună” (Meditație în Piața „Sfântul Petru”, 27 martie 2020). Cu adevărat suntem înspăimântați, dezorientați și înfricoșați. Durerea și moartea ne fac să experimentăm fragilitatea noastră umană; însă în același timp ne recunoaștem cu toții părtași de o puternică dorință de viață și de eliberare de rău. În acest context, chemarea la misiune, invitația de a ieși din noi înșine din iubire față de Dumnezeu și față de aproapele se prezintă ca oportunitate de împărtășire, de slujire, de mijlocire. Misiunea pe care Dumnezeu o încredințează fiecăruia face să treacă de la eu-l înfricoșat și închis la eu-l regăsit și reînnoit de dăruirea de sine.

† Duminica a 29-a de peste an [A]: „Tributul” creștinului [18 octombrie 2020]

 „Tributul” creștinului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (18 octombrie 2020)         

Lecturi: Isaia 45,1.4-6; 1Tesaloniceni 1,1-5b; Evanghelia Matei 22,15-21; lecturi

Omilie

Învățătura acestei duminici are ca obiect împărțirea puterilor politice și religioase. În același timp, însă, se afirmă unitatea originii lor, din moment ce în Dumnezeu există izvorul fiecărei autorități de pe pământ. Suntem în ultimele duminici ale anului liturgic. Domnul tocmai a spus trei parabole destul de dure îndreptate împotriva fariseilor și conducătorilor din Israel. I-a exasperat Isus. Au început să-l spioneze și să-l prindă în vorbă. Domnul nu a dat răspuns fariseilor la provocările lor politice. Spune o adevărată învățătură despre originea divină a puterii. Cristos nu cade în capcană, ci intră în inima problemei: trebuie să luăm act de puterea celor care ne guvernează, dar mai presus de toate să-i recunoaștem drepturile lui Dumnezeu atât în politică, cât și în orice alt domeniu al vieții personale și publice. Astăzi liturgia începe un text din Isaia dedicat lui Cirus. Oracolul îl prezintă pe marele împărat ales de Dumnezeu ca să fie instrument de realizare a mântuirii poporului evreu. Dumnezeu își dezvăluie putere asupra națiunilor: „Eu sunt Domnul şi nu mai este altul”. Apostolul Paul descrie virtuțile teologale: credința, iubirea și speranța. Acesta este „tributul” creștinului în fața lui Dumnezeu.

Sfânta Tereza din Avila (1515-1582): scrierile și viața

1) Scrieri:

Sfânta Teresa din Avila - Cartea vieții (italiana) [pdf]

Il Cammino di Perfezione (italiana) [pdf]

Esclamazioni (italiana) [pdf]

Il Castello Interiore (italiana) [pdf]

Le Fondazioni (italiana) [pdf]

Pensieri sull'amore di Dio (italiana) [pdf]

Relazioni spirituali e favori celesti (italiana) [pdf]

Monastero virtuale.it - download

Libri di fede consultabili online e/o scaricabili

Mistica.info/unteresa

Libri scaricabili [pdf]

Opere di S. Teresa [pdf]

Enciclopedia delle donne.it/biografie/teresa-davila/

http://www.sfinticatolici.ro/tereza-a-lui-isus-din-avila/2/

2) Viața

„Binecuvântat să fie Dumnezeu care ne-a permis să vedem o sfântă pe care o putem imita cu toții; mănâncă, doarme și vorbește ca noi, și trăiește cu multă simplitate” (Bibliotheca Santorum, XII, Citta Nuova, Roma 1990, 402).

Iată o trăsătură caracteristică a personalității Terezei a lui Isus, așa cum este surprinsă de franciscanele „reales” din Madrid, care au găzduit-o un timp în casa lor. Tereza, femeie în atâtea aspecte extraordinară, niciodată nu a pierdut contactul cu normalitatea vieții, știind să conjuge cea mai înaltă contemplație cu acțiunea prudentă și eficientă.

† Duminica a 28-a de peste an [A]: Sărbătoarea nunții – dar gratuit al bucuriei cu Domnul! [11 octombrie 2020]

Parabola sărbătorii nunții

de Franciso José de Goya (1746-1828) 

Sărbătoarea nunții – dar gratuit al bucuriei cu Domnul! 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (11 octombrie 2020)         

Lecturi: Isaia 25,6-10a; Filipeni 4,12-14.19-20; Evanghelia Matei 22,1-14; lecturi

Omilie

În centrul lecturilor găsim „împărăția lui Dumnezeu” asemănătoare cu banchetul unei nunți. Dumnezeu pregătește pentru credincioșii săi o zi de mare bucurie unde va fi ștearsă orice formă de tristețe și doliu. Parabola evanghelică precizează că chemare la nunta „fiului regelui”, adică la căsătoria sa cu natura umană, este în „întruparea” lui Isus. Sunt invitați oameni buni și răi – nu se efectuează o selecție – dar fiecare să aibă grijă să îmbrace haina de sărbătoare, pusă la dispoziție de către cel care invită. E din practicile timpului. A doua lectură este un îndemn care poate fi legat de cele două lecturi. Apostolul descrie cum trebuie să fie dispoziția omului: este vorba despre libertatea interioară capabilă să nu exagereze nici valoarea bogăției nici greutatea sărăciei. Dumnezeu va împlini orice cerință după abundența bunătății sale.

Scrisoria enciclică „Fratelli tutti” a papei Francisc despre fraternitatea şi prietenia socială [3 octombrie 2020]

„Fratelli tutti” - enciclica papei Francisc [în italiana].pdf

Vatican: Conferinţă despre scrisoarea enciclică "Fratelli tutti" a Sfântului Părinte Francisc despre fraternitatea şi prietenia socială (4 octombrie 2020)

Sinteza enciclicii „Fratelli tutti” 

Care sunt marile idealuri, dar şi căile care pot fi parcurse concret pentru cel care vrea să construiască o lume mai dreaptă şi fraternă în propriile relaţii zilnice, în social, în politică, în instituţii? Aceasta este întrebarea la care intenţionează să răspundă, în mod deosebit, "Fratelli tutti": papa o defineşte o "Enciclică socială" (6) care împrumută titlul de la "Îndemnurile" Sfântului Francisc de Assisi, care folosea acele cuvinte "pentru a se adresa tuturor fraţilor şi surorilor şi a le propune o formă de viaţă cu gust de Evanghelie" (1). Sărăcuţul "nu făcea războiul dialectic impunând doctrine, ci el comunica iubirea lui Dumnezeu", scrie papa, şi "a fost un părinte rodnic care a provocat visul unei societăţi fraterne" (2-4). Enciclica tinde să promoveze o aspiraţie mondială la fraternitatea şi la prietenia socială. Pornind de la apartenenţa comună la familia umană, de la a ne recunoaşte fraţi pentru că suntem fii ai unui Creator unic, toţi în aceeaşi barcă, aşadar toţi având nevoie să conştientizăm că într-o lume globalizată şi interconectată ne putem salva numai împreună. Motiv inspirator citat de mai multe ori este Documentul despre fraternitatea umană semnat de Papa Francisc şi de marele imam de Al-Azhar în februarie 2019.

† Duminica a 27-a de peste an [A)]: „Piatră unghiulară” a comunității [4 octombrie 2020]

„Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem, ca să avem moştenirea lui!” (Mt 21,38).

 „Piatră unghiulară” a comunității

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (4 octombrie 2020)         

Lecturi: Isaia 5,1-7;  Filipeni 4,6-9; Evanghelia Matei 21,33-43; lecturi

Omilie

Astăzi Cuvântul Domnului ne prezintă vița-de-vie ca simbol al casei lui Israel. Profetul vorbește despre așteptările Domnului. Semnificația este destul de clară: via lui Dumnezeu – aleasă și îngrijită de el cu toată atenția – dezamăgește. Este cântecul iubirii înșelate. Domnul este forțat să se lase de viticultură abandonând podgoria? Nu. „A aşteptat să facă struguri, dar a făcut aguridă”. Atunci Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său: Isus Cristos. În parabola evanghelică este un detaliu important: „via o va da în arendă altor viticultori”. Este via, adică Împărăția lui Dumnezeu. Domnul vrea mântuirea omului. Pentru aceasta el înlocuiește slujitori nedemni cu alți lucrători, după ce respinge pe primii destinatari, adică evreii. Nu distruge via. Câte roade va da via, toate sunt depuse în mâna lui Dumnezeu. Paul în lectura a doua schițează în linii mari comunitatea din Filipi: ei sunt viticultorii. Creștinul trebuie să-și întoarcă mintea și inima spre Domnul. Dumnezeu nu este indiferent la istorie mântuirii. Liturgia de astăzi ne oferă descrierea modului în care acționează Dumnezeu în această situație: este „piatră unghiulară” a comunității. Domnul se îngrijește de omenire ca un viticultor de via sa și speră să aducă roade!

În inima Bisericii, eu voi fi iubire [Sfânta Tereza a Pruncului Isus, călugăriță]

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (1873 – 1897).

De vreme ce aspirațiile mele imense erau pentru mine un martiriu, m-am îndreptat spre scrisorile sfân­tului Paul pentru a găsi în ele, în sfârșit, un răspuns. Ochii mi-au căzut din întâmplare pe capitolele 12 și 13 din Scrisoarea întâi către Corinteni și am citit, în primul capitol, că nu toți pot fi, în același timp, apostoli, profeți și învățători și că Biserica se compune din diferite mădulare și că ochiul nu poate să fie, în același timp, mână. Desigur, un răspuns clar însă încă nu potolea dorințele mele și încă nu aveam pace.

Am continuat citirea și nu mi-am pierdut cumpătul. Astfel, am găsit o frază care mi-a dat ușurare: Voi însă căutați darurile cele mai bune. Și eu vă voi arăta o cale și mai minunată (1Cor 12,31). De fapt, Apostolul declară că și carismele cele mai bune sunt nimic fără dragoste și că însăși dragostea este calea cea mai perfectă ce conduce cu siguranță la Dumnezeu. În sfârșit, găsisem pacea.

† Duminica a 26-a de peste an [A]: Adevărata convertire – să-i spunem „da” lui Dumnezeu [27 septembrie 2020]

 

Parabola celor doi fii (1908) - de Eugene Burnand (1885-1921). 

Adevărata convertire – să-i spunem „da” lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (27 septembrie 2020)         

Lecturi: Ezechiel 18,25-28; Filipeni 2,1-11; Evanghelia Matei 21,28-32; lecturi

Omilie

Dumnezeu ne oferă tuturor posibilitatea de a ne schimba viața. Tema este pusă de lecturile biblice: se referă la ascultare, nu aceea militărească reducând la pura executare, dar prinde rădăcini într-un raport personal cu Domnul și o conștiință luminată de valori. Prima lectură subliniază semnificația acțiunilor umane de responsabilitate personală față de datoriile alianței. Evanghelia conține o parabolă pe care Cristos le-o povestește clasei conducătoare arătând un model de ascultare care se potrivește așteptărilor lui Dumnezeu. Este parabola „celor doi fii”. Domnul cere poporului să se întrebe asupra legăturii vieții lor cu Dumnezeu. Fiilor care nu au voit să muncească în „via Domnului” le este dată posibilitatea să-și schimbe viața. A doua lectură prezintă imaginea ascultării lui Cristos. Domnul nu ne vrea executori, ci căutători de prietenie: „aveţi aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget”. Acesta este mesajul de speranță pe care îl prezintă liturgia de astăzi: adevărata convertire a inimii.

† Duminica a 25-a de peste an [A]: Îndurările Domnului [20 septembrie 2020]

 Lucrătorii de la „ultima oră”.

Îndurările Domnului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 septembrie 2020)         

Lecturi: Isaia 55,6-9; Filipeni 1,20c-24.27a; Evanghelia Matei 20,1-16a; lecturi

Omilie

Lecturile biblice de astăzi ne spun despre iubirea gratuită a lui Dumnezeu oferită tuturor oamenilor fără nici un merit din partea noastră. Este îndurarea lui Dumnezeu! Milostivirea este calitatea de a fi darnic și generos. Cine este mai îndurător ca Dumnezeu? Prima lectură este un îndemn pe care Domnul ne invită să-l auzim: este unul de har și îndurare. Evanghelia conține o parabolă în care „stăpânul”, aplicând o logică diferită de a simțului comun, îi uimește pe angajații viei sale în momentul plății. Este milostivirea Domului față de om. A doua lectură arată chiar și gândul omului mișcat de Duhul Sfânt: „pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig”. Este foarte îndepărtat de gândirea noastră comună, căci dreptatea lui Dumnezeu se bazează în iubire!

Sfânta Maria Îndurerată: Stătea Maica lângă cruce [15 septembrie 2020]

Pietà' de Michelangelo Buonarroti, 

în Basilica „Sfântul Petru”, Vatican.

Martiriul Fecioarei este celebrat atât în profeția lui Simeon, cât și în istoria pătimirii Domnului. El, spune bătrânul sfânt despre copilul Isus, este pus ca semn care va stârni împotrivire și, adresându-se apoi Mariei, o sabie îți va străpunge sufletul (cf. Lc 2,34-35).

Mama noastră sfântă, cu adevărat o sabie a trecut prin sufletul tău! De fapt, nu ar fi ajuns în trupul Fiului decât trecând prin sufletul Mamei. Desigur că, după ce Isus al tău, care era al tuturor, dar în special al tău, a murit, sulița crudă nu a putut să ajungă la sufletul său. Atunci când, nerespectând nici moartea sa, i-a deschis coasta, nu mai putea să aducă nici o daună Fiului tău. Însă ție da. Ție ți-a străpuns sufletul. Sufletul lui nu mai era acolo, dar al tău nu putea nicidecum să se dezlipească de acolo. De aceea, puterea durerii a străpuns sufletul tău, și astfel, te putem numi, nu fără motiv, mai mult decât martiră, pentru că în tine participarea la pătimirea Fiului a depășit cu mult în intensitate suferințele fizice ale martiriului.

Oare nu a fost pentru tine mai mult decât o sabie acel cuvânt care cu adevărat a străpuns sufletul și a ajuns până la despărțitura dintre suflet și duh? Ți s-a spus: Femeie, iată fiul tău (In 19,26). Ce schimb! Îți este dat Ioan în locul lui Isus, slujitorul în locul Stăpânului, ucenicul în locul Învățătorului, fiul lui Zebedeu în locul Fiului lui Dumnezeu, un simplu om în locul adevăratului Dumnezeu. Cum să nu-ți străpungă sufletul sensibil auzirea acestor cuvinte, de vreme ce numai amintirea lor reușește să frângă și inimile noastre, care sunt de piatră și de fier?

Fraților, nu vă minunați atunci când se spune că Maria a fost martiră în spirit. Mai curând sã se minuneze cel care nu-și amintește că l-a auzit pe Paul care include între cele mai mari lovituri ale păgânilor faptul că ei erau lipsiți de iubire. Acest păcat a fost departe de inima Mariei și să fie departe și de inima cinstitorilor ei umili.

Poate că cineva ar putea să obiecteze: „Dar ea nu știa dinainte că Isus va muri?” Bineînțeles. „Oare nu spera că el va învia curând?” Fără îndoială și cu cea mai tare încredere. „Cu toate acestea, a suferit atunci când a fost răstignit?” Desigur, și într-un mod cu adevărat teribil. De altfel, cine ești tu, frate, și ce tip straniu de înțelepciune ai dacă te minunezi de solidaritatea în durere a Mamei cu Fiul, mai mult decât de durerea Fiului Mariei? El a putut să moară și în trup și ea nu a putut să moară împreună cu el în inima sa? În Fiul a acționat iubirea mai mare decât orice altă iubire. În Mamă a acționat iubirea cu care nu se poate compara nici o altă iubire, după cea a lui Cristos.

Din Predicile sfântului Bernard, abate, Sermo in dom. infra oct. Assumptionis, 14-15: Opera omnia, Edit. Cisterc. 5[1968], 273-274.