Cu credință să-i spunem „da”-ul nostru
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 decembrie 2020)
Lecturi: 2Samuel 7,1-5.8b-12.14a.16; Romani 16,25-27; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi
Omilie
Astăzi este duminica a patra – sfârșitul Adventului. Atenția se concentrează spre misterul Nașterii Domnului. Liturgia este orientată nu spre a doua venire a lui Cristos, ci spre prima, spre Crăciun; îl descoperă pe Dumnezeul ca „Dumnezeul promisiunii”. Lectura întâia e o profeție veche pronunțată de Natan pentru casa lui David și e aplicată de evanghelie lui Isus. Maria își dărui trupul și sufletul pentru a construi un „tabernacol” sau o locuință pentru Isus Cristos, fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu. Lectura a doua este un imn de laudă adus lui Dumnezeu, care este singur înțelept. Fiecăruia dintre noi, Domnul îi încredințează o misiune în opera de mântuire. Să spunem „da”-ul nostru, asemenea Mariei, fără ezitări și rețineri, dar cu credință.
Adventul înseamnă „venire”. Această venire a fost anunţată cu o mie de ani înainte de Cristos (2Sam 7,1-5.8b-12.14a.16). Arca alianței era simbolul prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului său. David îl caută pe profetul Natan spunându-i: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru şi arca lui Dumnezeu locuiește într-un cort!” (v. 2). Natan nu așteaptă răspunsul lui Dumnezeu: „Tot ceea ce ai în inimă, mergi şi fă, căci Domnul este cu tine!” (v. 3). Dar profetul este constrâns de Dumnezeu să retracteze: „în noaptea aceea, cuvântul Domnului a fost adresat lui Natan: «Du-te şi spune-i slujitorului meu David: 'Aşa vorbeşte Domnul: Oare tu îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?'»” (v. 4-5). Dumnezeu îi dă lui David o casa, o descendență, o seminție [zera‘”, în ebraică]. Domnul îi construiește o casă, un palat [în ebraică bayit], un templu [același cuvânt bayit]. Dumnezeu îi proiectase deja lui David o casă veşnică, o dinastie glorioasă, pentru totdeauna, din care va ieși Mesia: „Domnul îţi face cunoscut că Domnul îţi va face o casă!” (v. 11). Dumnezeu i-a inițiativa, elaborează planuri: „casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie” (v. 16). Omul nu impune nimic lui Dumnezeu, dar trebuie să lucreze la împlinirea realizărilor pe care Domnul le are asupra sa. Dumnezeu a făcut să apară, pentru familia lui David, un „rege”, fiul Mariei și a lui Iosif. Israel aștepta un cuceritor de imperii. Dumnezeu a răspuns trimițând unui copil plăpând, sărac, neajutorat, în care Domnul se face cunoscut și prezent omenirii.
În a doua lectură (Rom 16,25-27) – concluzia Scrisorii către Romani – apostolul cântă înțelepciunea lui Dumnezeu care cheamă pe toți oamenii, fără distincție de rasă, la mântuirea prin credința lui Isus Cristos. Paul mulţumește lui Dumnezeu pentru că ne-a revelat misterul „ascuns din timpuri veşnice” (v. 25) și „făcut cunoscut tuturor naţiunilor păgâne” (v. 26), chiar și romanilor. „Mister” în limbajul lui Paul se referă la planul de mântuire conceput din veșnicie și descoperit la toate popoarele în timp. Când pe cruce Isus a exclamat: „s-a împlinit!” (In 19,30), nu intenționa să spună: „pentru mine este sfârșitul”, dar „acesta este cel mai glorios moment din viața mea”, în care Tatăl și-a manifestat până unde ajunge iubire sa pentru om. Acum nu mai are nimic de adăugat, „misterul” este pe deplin scos în evidență, dezvăluit total. E uimirea apostolului în fața Misterului Întrupării oferit lumii întregi! Acum este clar pentru toți: el vrea pace [shalom, în ebraică] – „Glorie în înaltul cerului lui Dumnezeu, și de pământ pace oamenilor pe care el îi iubește” (Lc 2,14). Este proiectul de mântuire pentru fiecare om; vrea ca toată lumea să fie, în Cristos, „omul nou”. Doxologia lui Paul este: „Lui Dumnezeu care, singur, este înţelept, prin Isus Cristos, lui să-i fie glorie în veci! Amin!” (v. 27). Este misterul mântuirii! Să-l primim așadar! Să-i spunem: „da”, ca Maria!
Într-o istorie de așteptare și infidelitate a poporului lui Israel, promisiunile făcute de Dumnezeu lui David se împlinesc, când după Evanghelia lui Luca (Lc 1,26-38), Dumnezeu caută o mamă: „îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria” (v. 26-27). Este sfânta Maria, pe care Dumnezeu a ales-o pentru a împlini într-însa misterul mântuirii. În relatarea chemării Mariei, Luca orientează profeția lui Natan spre întruparea și nașterea lui Isus. Domnul i-a făcut lui David promisiunea unei case, unei dinastii: „El – [fiul tău] – îmi va zidi o casă, iar eu îi voi întări tronul pentru totdeauna. Eu îi voi fi tată și el îmi va fi mie fiu” (2Cr 17,12-13). Aşadar, un fiu i-a fost promis lui David, căruia Dumnezeu însuşi îi va fi tată. După secole de distanță, intervine Domnul printr-un înger. În timp ce ochii tuturor așteptau inițiativa salvatoare la Ierusalim, Dumnezeu și-a pus privirea asupra unui mic sătuc, pierdut, atât de nesemnificativ încât nici măcar nu a fost numit în Vechiul Testament. E locuit de oameni simpli, puțin educați și, reținuți impuri [murdari] pentru că trăia în contact cu păgânii. Aceasta se întâmplă într-o casă umilă din Galileea, cu o tânără Maria, promisă unui tânăr Iosif: îi este anunțată nașterea unui copil. Tocmai în mijlocul oamenilor vine Mesia, datorită acestei tinere femei din Nazaret. Domnul a umplut-o cu harul său, cu iubirea sa: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (v. 28). Îngerul îi spune: bucură-te în română, chaire în greacă, salve, ave în latină, shalom în ebraică. „Exultă”, căci Dumnezeu este în mijlocul tău! Maria este invitată la bucurie! „Plină de har” – ar fi mai bine de tradus – iubită de Dumnezeu pentru totdeauna. Cel Preaînalt este îndrăgostit de tine. Este cuprinsă de intimidare: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus” (v. 30-31). Iubirea face fecund trupul ei de fecioară! Zămisleşte un fiu pe care doar Dumnezeu îl poate dărui omenirii: „Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt” (v. 31-32). Vei avea un fiu: fiul tău și Fiul lui Dumnezeu. Îi vei da un nume: Isus. Numai tatăl îi putea să-i da numele… Dar cum este posibil de vreme ce „eu nu cunosc bărbat?” Zaharia îi cere un semn și devine mut. Maria îi cere: cum va fi? Sensul! Nu e rodul dorinţe de bărbat şi femeie – chiar sfinte –, dar e născut și dorit de Dumnezeu. Și îngerul Gabriel îi explică: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri” (v. 35). Încrede-te! El va găsi „cum”. Și pentru Elisabeta a găsit modul „cum”, deși era bătrână! Un fiu născut nu din voinţă umană, ci prin opera Duhului Sfânt. Maria este templul viu a lui Dumnezeu, descoperă iubirea Domnului. Dar Dumnezeu îi cere aprobarea. Răspunsul Mariei e scurt: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (v. 38). Consimte la iubirea lui Dumnezeu şi astfel îi face loc fiului pe care doar Dumnezeu îl poate dărui Mariei și omenirii. Astăzi Dumnezeu caută mame iubitoare! Să-l ajutăm pe Domnul să se întrupeze în lume, în casele și pe străzi noastre. Va trăi Dumnezeu prin iubirea noastră…
Adventul înseamnă „venire”: aminteşte că Isus a venit atunci, la primul Crăciun. Îl așteptăm cu nerăbdare în Cuvânt și în Euharistie; apoi, la sfârșitul lumii. Evanghelia arată că Dumnezeu îşi face locuinţă între noi: e Dumnezeu-cu-noi – Emanuel! Crăciun e: Isus vine la noi! Bate discret la ușă! Aşteptă răspunsul! Să-i spunem „da”-ul nostru,… cu credință!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu