Vestea bună pentru toate popoarele
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (25 decembrie 2020)
Lecturi: Isaia 62,11-12; Tit 3,4-7; Evanghelia Luca 2,15-20; Lectionar - Liturghia de dimineata
Omilie
Toți suntem invitați la bucurie pentru că Isus este Salvatorul nostru. Cum spune profetul Isaia în prima lectură: ne-a făcut un popor de răscumpărați; nu suntem „abandonați”, dar „căutați”. Și sfântul Paul: suntem salvați „nu prin faptele dreptății, ci după îndurare”. Deci, toții suntem chemați să luăm parte la bucuria nașterii Domnului. Pentru noi, creștinii, nu este nevoie ca sentimentele de emoție să poată trezi în noi sărbătoarea; trebuie să facem un drum de credință, asemenea pastorilor.
Prima lectură este o profeție din cartea lui Isaia (Is 62,11-12) – cunoscătorii îi spun al Treilea-Isaia (cap. 56-66) – în care sunt două imagini adesea apărute în Biblie: cea a eliberatorului [răscumpărătorului] și cea a mirelui. Când Dumnezeu intră în istoria poporului său, întotdeauna vine să-i scape de sclavie și să-i introducă în libertate, să-i strângă cu îmbrățișarea iubirii sale. Profetul vestește oraculul într-un momentul disperat din istoria lui Israel: exilul babilonic. Acum, Israel nu mai este popor fiind în robie, fără țară, fără rege, fără capitală, fără templu… Isaia intervine în această situație tragică pentru a proclama că Dumnezeu rămâne fidel și, de aceea, face ca națiunea să retrăiască experiența exodului. Exilații sunt îndemnați stăruitor să facă drumul întoarcerii, al libertății. Textul de astăzi începe cu un mesaj îndreptat spre cei care îl fac să se audă până la marginile pământului: „Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, vine mântuirea ta! Iată, răsplata lui este cu el şi lucrarea sa este înaintea lui!»” (v. 11). Se îndreaptă direct asupra „fiicei Sionului”, adică Ierusalimului, căruia îi sunt destinate mântuirea. Profeția descrie efectele intervenției lui Dumnezeu. Vin indicate nume simbolice: „cetate căutată”, adică este dorința mirelui – un Dumnezeu „gelos”; „cetate nepărăsită”, întrucât Domnul nu mai abandonează așa cum o făcea atunci când s-a îndepărtat de el. În ebraică acest cuvânt are un sunet dulce, putând fi un nume frumos dat unei fete: „Cetate căutată”. Chiar israeliții sunt chemați „Popor sfânt, răscumpăraţi de Domnul” (v. 12), întrucât participă, prin alianță, la aceeași sfințenie a lui Dumnezeu. Un alt nume este: „răscumpărați de Domnul”, deoarece Dumnezeu își ia în serios rolul de go’el [în ebraică], adică „răscumpărător”; cu alte cuvinte, ruda cea mai apropiată care intervine atunci când cineva este în necesitate. Erau sclavii, iar acum sunt răscumpărați de Adonai sau Yahve [cel care nu se spune, în ebraică], adică de Dumnezeu. Este cuvânt de mântuire, anunțat până la marginile pământului. Acest fragment este folosit la Liturghia din zori a nașterii Domnului – Fiul lui Dumnezeu născut în ieslea Betleemului. Este adevăratul Mântuitor și eliberator al omenirii.
În lectura a doua (Tit 3,4-7), sfântul Paul recunoaște că „s-a arătat bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, nu prin faptele dreptății…, ci din îndurare” (v. 4-5). Unii cred că este periculos să insistăm asupra bunătății lui Dumnezeu pentru om, în timp ce chemarea la pedepse ar fi un stăvilar la viciu și dezmăț. Este tocmai contrarul, ne asigură Paul în Scrisoarea către Tit. Oamenii își schimbă viața numai după ce au devenit conștienți de bunătatea lui Dumnezeu, după ce a asistat la descoperirea iubirii lui Isus: „el ne-a mântuit prin baia renaşterii şi reînnoirii Duhului Sfânt, pe care l-a revărsat din belşug asupra noastră prin Isus Cristos, mântuitorul nostru” (v. 5-6). Salvarea nu se naște din inițiativa omului, ci din aceea a lui Dumnezeu îndurător. Unicul mod autentic cu care trăim Crăciunul este să fim disponibili să recunoaștem iubirea lui Cristos care întrece orice așteptare. Dacă omul îl primește pe Isus, Dumnezeu îl salvează prin botez reînnoindu-l în Duhul Sfânt, schimbându-i istoria în istoria mântuirii. Este manifestarea iubirii și a milostivirii divine.
În Evanghelia după sfântul Luca (Lc 2,15-20), „când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii au spus unii către alţii: «Să mergem până la Betleem!» Au plecat, deci, în grabă” (v. 15-16) . „În grabă”, zice textul grec. Ce le-a fost anunțat că le-a trebuit să plece imediat? „Să mergem […] şi să vedem acest cuvânt care s-a făcut!” (v. 16). „Acest cuvânt care s-a făcut” merge dincolo de ceea ce era obișnuit: a schimbat lumea. Dumnezeu este important. Tocmai această importanță ne-o învață păstorii. De la ei vrem să învățăm să nu fim zdrobiți de toate lucrurile zilnice; vrem să învățăm libertatea interioară. Să-l lăsăm pe Dumnezeu să intre în viețile noastre și în timpul nostru. „Timpul dedicat lui Dumnezeu [...] nu este niciodată un timp pierdut. E timpul în care trăim cu adevărat” (Benedict al XVI-lea, Predica, Crăciun 2009).
Păstorii sunt primii care l-au văzut pe Domnul: „au plecat, deci, în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle” (v. 16). Șochează imaginea prin simplitatea ei. Ceea ce uimeşte cel mai mult este absenţa oricărei trăsături de minune. Semnul pe care păstorii îl primesc este foarte simplu: „Veţi găsi un copil înfășat şi culcat în iesle” (Lc 2,12). Ajunși la Betleem nu văd decât „un copil pus în iesle”. Minunăţia Crăciunului stă aici: e proclamat „Domn” un copil înfăşat în scutece şi pus într-o iesle!
„După ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul […] despre acest copil” (v. 17). Fără descoperirea de către îngerii nu vom înţelege că acel copil pus într-o iesle este „Domnul” [în ebraică Adonai, substituit cu tetragrama divină – Yahve – care nu trebuie pronunțat]. „Vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc 2,11), spune Evanghelia după Luca. Gloria adevăratului Dumnezeu este diferită de măreția lumii, pentru că omul se cramponează de mândria inutilă, pe când pruncul este pus în iese. Aceasta este frumusețea nașterii Domnului!
„Păstorii s-au întors, glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut” (v. 20), căci i-a făcut inițiatorii evenimentelor mântuirii. Ei sunt mesagerii nu numai de nașterea unui copil, dar și despre semnificația faptelor, despre manifestările actuale și prezenta divină în umanitatea în Isus, Mântuitorul și Mesia. Spre a-l lăuda și glorifica pe Dumnezeu, trebuie să fii uimit și îndrăgostit de el…
Acesta este mesajul Crăciunului: Dumnezeu ne iubește pe toți așa cum suntem. Nici unul dintre noi să nu se simtă judecat pentru trecut sau pentru prezent. Să-i încredințăm păcatele noastre iubirii milostive a lui Dumnezeu. Păstorii sunt oameni simpli: nu frecventau sinagogile; erau oameni murdari pentru că se ocupau cu animalele. Totuși sunt primii locuitori care au mers la Isus. Ești sărac! Poate guști din Misterul Întrupării: un copil sărman, înfășat şi culcat în iesle! Înțelegem măreția Crăciunului: acest prunc este fratele și Dumnezeul nostru! Pentru a înțelege ceva ascultați: „Ca să mă atingeți, lăsați bisturiele voastre acasă… Ca să mă vezi, închide televizorul… Ca să auzi îndemnurile divine, nu vă luați sisteme de precizie cele mai bune… Ca să citești Scripturile, lasă-te de critică… Ca să mă guști, lăsați-vă de sensibilitatea voastră…” (Pierre Mounier). Credeți și adorați-l! Este vestea bună pentru toate popoarele! Sărbători fericite și binecuvântate!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu