† Sfânta Maria, mama lui Dumnezeu (Anul Nou): Născătoare de Dumnezeu (Theotókos) [1 ianuarie 2021]

Născătoare de Dumnezeu [Theotókos]

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 ianuarie 2021) 

Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7;  Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi biblice 

Omilie

Astăzi începem un an nou civil. Creștinii au legat mereu acest an de credință. Înainte de Conciliul Vatican al II-lea se celebra „tăierea împrejur” al lui Isus, care după Luca a avut loc la opt zile de la naștere (Lc 2,21). Apoi, această zi a fost dedicată Mariei, mama lui Dumnezeu și, din 1968, ziua de 1 ianuarie a devenit, prin voința papei Paul al VI-lea, „Ziua Mondială a Păcii”, în care papa scrie mesajul pentru pacea mondială. Lecturile biblice meditează o varietate de teme: binecuvântarea preoților și pacea lui Dumnezeu – în prima lectură; [este începutul Anului Nou]; Maria ca model pentru fiecărei mamă [„păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”] și uimirea în fața iubirii lui Dumnezeu; numele cu care Domnul vrea să fie identificat și invocat [„i s-a pus numele Isus”] –  în Evanghelie; Fiul lui Dumnezeu este „născut din femeie” pentru ca să ne facă fii ai Tatălui [„care strigă: «Abbà, Tată!»”] – în lectura a doua.

Binecuvântarea tatălui asupra copiilor.

În prima lectură (Num 6,22-27) este binecuvântarea pe care Dumnezeu însuși o încredințează preoților, lui Aron și fiilor săi, ca să o rostească asupra poporului  [este folosită și în liturgia sinagogală actuală]: „Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea!” (v. 24-26). O binecuvântare care vine de la Dumnezeu, izvorul vieții și a binelui, eliberator al poporului său, Israel. O urare este o certitudine [„să te binecuvânteze”], care vine după o lungă istorie de iubire ce leagă poporul său de Dumnezeu, ce e înconjurat de sfințenie și de har, lumină și milostivire. Binecuvântarea vine cu o putere convingătoare: este protecție, apărare, ocrotire pe care le păstrează cu atenție sporită. „Domnul să facă să strălucească faţa lui” – este o expresie semitică folosită pe scară largă. Chipul lui Dumnezeu nu poate fi nemilos, stăpân despotic, ci părinte bun, luminos, surâzător. În lumea semitică, „a vedea chipul” înseamnă a vedea persoana, a fi admiși în prezența lui. Aplicat poporului semnifică manifestarea lui  Dumnezeu care-i arată poporului bunăvoință. În binecuvântările lui Aron apare mereu har și îndurare: sunt nemeritate și gratuite. Numai înaintea feței lui Dumnezeu se iluminează, făcând să strălucească viața, seninătatea, căldura. Acest har și îndurare din partea lui Dumnezeu înseamnă „pace” [shalóm, în ebraică], adică plinătatea tuturor bunurilor Domnului și a celor mesianice: lumină, viață în plinătatea ei. Este prezența lui Dumnezeu, semnul strălucitor ce iradiază pace peste poporul lui Israel. Cuvintele preoților sunt făcute eficiente de Domnul de fiecare dată când se pronunță. Dumnezeu, în persoană, binecuvântează poporul său.

Textul din sfântul Paul adresat Galatenilor (Gal 4,4-7) ne vorbește despre Fiul lui Dumnezeu născut dintr-o femeie: „când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege, ca să primim ființa de fii” (v. 4-5). Femeia despre care vorbește Paul este Fecioara Maria. Expresia „s-a născut din femeie” (v. 4) înseamnă că realitatea umană a lui Cristos se petrece în felul oamenilor, în toate asemenea nouă. „Ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege” (v. 5). Ne-am mai întâlnit noi cu acest cuvântul – „a răscumpăra”: este go’el [în ebraică], adică „răscumpărător”. E ruda cea mai apropiată care intervine atunci când cineva este în necesitate. Știm ce înseamnă eliberare: omul liber. În Vechiul Testament, „răscumpărătorul” era exact cel care a eliberat sclavul: erau sclavii, iar acum sunt răscumpărați de Yahve [numele nici nu putea fi pronunțat (nu se spune), în ebraică], adică de Dumnezeu. „La împlinirea timpului”, adică în momentul decisiv al istoriei mântuirii, Isus are misiunea de mântuire salvând oamenii de sub sclavia păcatului și făcându-i fii ai lui Dumnezeu. Sfântul Paul afirmă emoționat că nu mai sunt sclavi, ci fii; că pot striga „Abbà – Tată”. Bunăvoința Domnului nu face vreo distincție între oameni – toți sunt fii: „ca să fiți fiii Tatălui vostru din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni” (Mt 5,45). Aceasta este legătura cu tema păcii: „și pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: «Abba, Tată!»” (v. 6). Nu poți decât să se simți frate cu toți și să devii constructor al păcii.

Mama, care l-a născut, nu este exclusă de la această misiune de pace. Maria este mama lui Cristos în sens fizic, pentru că timp de nouă luni l-a purtat în sânul ei: este maternitatea Mariei. Titlul de „mamă a lui Dumnezeu” – în greacă: Theotókos – e proclamat de Conciliul Ecumenic din Efes (431) și de Părinții Bisericii pentru a proteja integritatea credinței. Reformă liturgică actuală a readus la 1 ianuarie sărbătoarea maternităţii divine – Născătoare de Dumnezeu –, celebrată la Efes, care a proclamat [în ziua de 11 octombrie 431] în mod solemn adevărul că sfânta Fecioară Maria este cu adevărat Mama lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Omul și Dumnezeu sunt uniți în sânul mamei Maria.

În Evanghelia după Luca (Lc 2,16-21), Maria este amintită cu discreţie, ca totdeauna. Copilul şi mama nu se pot separa. Mama este în umbra Fiului. Citim că păstorii, au mers să-l adore pe prunc în iesle. Cât o priveşte pe Maria: „Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (v. 19). Cea mai importantă notă este aceasta: „toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori” (v. 18). Şi Maria aude „toate aceste cuvinte”, care explică evenimentul pe care îl vede şi îl trăieşte: sunt cuvinte care trezesc uimire în ea.

„Când s-au împlinit opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit” (v. 21). Explică Matei: „și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (Mt 1,21). Un nume care derivă din rădăcina aramaică Yeshua, ceea ce înseamnă că Domnul mântuiește. Dumnezeu este mai presus de timp, este veșnic, și dacă a devenit om, e pentru că el a voit să intre în istorie, el a decis. Este om între oameni; acceptă ritul „circumciziei” – tăierea împrejur – pentru a deveni evreu, intră în poporul lui Israel; se lasă ucis pe cruce; a suferit mult, dar a înviat făcând să fie salvați toți oamenii. Isus este Dumnezeu adevărat, născut din Maria, mama Domnului făcut om. Dacă Maria nu este mama lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu a suferit cu adevărat pentru noi, nu am devenit cu adevărat copii ai lui Dumnezeu și, prin urmare, mântuirea este doar aparentă. Maria, cu nașterea lui Isus, devine mama lui Dumnezeu [Theotókos]. Acesta este solemnitatea de astăzi: Născătoarea lui Dumnezeu.

„Fiind creștini, să ținem privirea îndreptată spre Fecioara Maria, Steaua mării și Maica speranței. Toți împreună să colaborăm pentru a înainta spre un nou orizont de iubire și de pace, de fraternitate și de solidaritate, de sprijin reciproc și de primire reciprocă” (papa Francisc, Mesaj pentru pace, 2021). Vrem să o rugăm pe sfânta Maria, Mama lui Dumnezeu și mama noastră, să lumineze inimile tuturor oamenilor spre a căuta adevărata pace. Să ne conducă şi să ne susţine Domnul care s-a făcut slujitorul nostru pentru frații noștri! Vă urez din toată inima un „An Nou binecuvântat!”

---

Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989;  Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G.,  http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;  Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.

---