Să contemplăm gloria sa
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 ianuarie 2021)
Lecturi: Ben Sirah 24,1-2.8-12 (Neo-Vulgata - Ecleziasticul 24,1-4.12-16); Efeseni 1,3-6.15-18; Evanghelia Ioan 1,1-18; forma prescurtată: Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14; lecturile biblice
Omilie
Avem o idee despre Nașterea Domnului legată de Evanghelia lui Luca din care citim în Noaptea Crăciunului și la Aurora zilei de Crăciun: copilașul stând în iesle, cu îngerii și păstorii. Această imagine a Nașterii Domnului rămâne în memoria noastre cu cântecele îngerilor și priveliștile nespus de frumoase. Nu întâmplător liturgia din Ziua de Crăciun ne face să citim începutul Evangheliei lui Ioan: „in principio”, în latină, „en archē”, în greacă, în românește: „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (In 1,1). Este aceeași expresie cu care începe Biblia: „La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul”, citim în cartea Genezei (Gen 1,1). Actul în care Dumnezeu dă viață întregii creații, deci, și timpului și istoriei, este temelia tuturor lucrurilor, ne existând până atunci. Este o nouă meditație… Prima lectură descrie drumul Înțelepciunii care, din tronul ceresc, coboară să stea printre oameni: „în Iacob să locuieşti şi în Israel să ai moştenire!” La fel, la Evanghelie: Cuvântul lui Dumnezeu coboară din veșnicie și se stabilește printre noi: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. A doua lectură este legată de predestinarea creștinilor: „să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui”. Să medităm la aceasta.
În prima lectura de astăzi (Sir 24,1-2.8-12), Înțelepciunea se prezintă cu un cuvânt „care iese din gura celui Prea Înalt”: e personificarea Înțelepciunii. În Vechiul Testament, înțelepciunea este concepută ca prima dintre creaturi. Înainte de a crea lumea, Dumnezeu a creat înțelepciunea; ea e prezentă la crearea tuturor lucrurilor; este cea mai apropiată de Dumnezeu și, deci, îl poate face cunoscut la toți oamenii. Astfel, în timp ce locuia în cer, caută un loc pe pământ: „atunci, Creatorul a toate mi-a poruncit, şi cel care m-a creat mi-a stabilit cortul şi mi-a zis: «În Iacob să locuieşti şi în Israel să ai moştenire! Înfige-ţi rădăcinile tale între aleşii mei!»” (v. 8). Textul are trei imagini: cortul, moștenirea și grădina. Înțelepciunea își fixează cortul în Israel, unde locuiește. Israel este moștenirea sa. Grădina în care cresc plantele este irigată de „Lege” [în ebraică, Torah]. În aceste imagini Înțelepciunea apare indicând calea vieții, arătând alegerile ce conduc la fericire. Ea ajută la a discerne între bine și rău, între lumină și întuneric. Înțelepciunea se identifică, pe de o parte, cu Cuvântul lui Dumnezeu, pe de altă parte, cu Duhul divin care „plutea deasupra apelor” primordiale (Gen 1,2). Dar creștinii au văzut-o întrupată, nu într-o carte, ci în persoana lui Isus din Nazaret care – așa spune Ioan în Prologul Evangheliei sale – a venit să-și planteze cortul printre noi; este Logos-ul în greacă, Cuvântul, care descoperă relația cu Dumnezeu Tatăl: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”; a devenit „trup” sau „carne” pentru viața lumii.
În lectura a doua (Ef 1,3-6.15-18), apostolul Paul se adresează creștinilor din Efes ca să se lase conduși de înțelepciunea pentru a împărtăși din viața lui Dumnezeu: este „speranța chemării” (v. 18). Este unul dintre cele trei imnuri cristologice ale lui Paul, pe care îl cântăm, o dată la patru săptămâni, luni la „Vespere”, reflectând asupra rolului lui Isus în proiectul de iubire al Tatălui: imnul de la Efesini care ne vorbește despre predestinarea credincioșilor. Tatăl, care de la începutul timpului, s-a gândit la noi să ne facă sfinți: „în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (v. 4). Fiecare dintre noi este chemat la sfințenie, adică la o relație de iubire cu Domnul. Dumnezeu ne-a predestinat să fim fiii săi prin opera lui Isus. De aceea spunea sfântul Leon cel Mare: „recunoaște-ți, creștinule, demnitatea ta!” Trebuie să-i cerem: să ne dea Duhul înţelepciunii ca să-l cunoaşteţi pe deplin.
Evanghelia după Ioan (In 1,1-18) ne prezintă prologul care trebuie să fie ascultat mereu pentru a aprofunda misterul Cuvântului lui Dumnezeu, ce s-a făcut „trup” sau „carne” în Isus din Nazaret. Sfântul Ioan este o „acvilă” printre evangheliști. În prolog, Isus este trimisul Tatălui, izvorul vieții, lumina lumii, plină de har și de adevăr, este Fiul unul-născut care descoperă gloria Tatălui. Exegeţii – adică oameni experţii în ştiinţele biblice – văd un imn liturgic, pe care comunitatea creştină de la început îl cânta la slujbele religioase. Acest imn sublim, Ioan l-a aşezat la începutul evangheliei sale, meditându-l. Este o compoziţie lirică în care imaginile poetice ne smulg din cele vremelnice şi ne introduc în veşnicie.
„Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi” (In 1,14), literar: „şi-a fixat cortul în mijlocul nostru”. Istoria Logos-ului sau Cuvântului lui Dumnezeu în lume este aceea a unui nomad, adică a unei persoane care nu are locuință stabilă: cortul este locuința sa. Un călător care seara îşi fixează adăpostul făcut dintr-un schelet bătut în țăruși cu o pânză tare, impermeabilă, pe marginea unei pajişti, ca, apoi, să-l ridice la răsăritul soarelui, alungat de proprietarul furios că şi-a găsit pământul ocupat fără să-i fi cerut permisiunea. Isus nu are unde să-şi pună capul. Este prezent în lume, iar lumea nu-l cunoaşte. Chiar de la început nu există loc pentru el la han. Ioan constată cu tristeţe că mulţi l-au respins: „a venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit” (v. 11). Şi de ce l-au respins mulţi și continuă să-l respingă? Iubesc întunericul; faptele lor sunt rele; nu vin la lumină; resping lumina. Dar „celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (v. 12). El dăruieşte viaţa, ne eliberează, ne salvează: Cuvântul dă viaţă! El, „Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat” (v. 18).
Sărbătoarea Crăciunului ne invită să ne îndreptăm spre Dumnezeu, să primim „har peste har”. Acesta este Nașterea Domnului: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi!” Să contemplăm gloria sa!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu