pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 ianuarie 2021)
Lecturi: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi biblice
Omilie
Astăzi celebrăm Epifania Domnului. Ce este epifania? În greacă este manifestare sau apariție. Evanghelistul Luca o destina celor din urmă, păstorilor, sfântul Matei o rezervă străinilor, magilor. Cele trei lecturi anunță aceeași mare speranță: vestea bună nu mai aparține lui Israel, ci creștinilor; mântuirea este oferită tuturor popoarelor. Toți sunt chemați la ieslea Betleemului: nu numai evreii, dar toate neamurile pământului. Vestea o găsim în textele biblice: este manifestarea universală a mântuirii pe care Isus a venit s-o realizeze, cum spune profetul Isaia [în prima lectură]: „Ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” Evanghelie ne arată primii adoratori ai lui Mesia: sunt magii. Iar, când apostolul Paul vorbește despre misterul mântuirii, a voit să arate că taina trebuie să lumineze toate popoarele, că omenirea este destinată să se unească alături de Domnul: „păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie”. Această este Epifania Domnului: adevărata lumină asupra popoarelor; e vorba despre adunarea oamenilor, chiar a păgânilor, fără distincție de rasă sau culoare, sub credința în Dumnezeu. Întâlnindu-l pe Domnul, formăm un singur popor al lui Dumnezeu, o împărăție, o biserică universală, care să-l adore pe Isus Mântuitorul!
În prima lectură (Is 60,1-6), suntem invitați „să ne ridicăm ochii şi să privim” la Ierusalimul viitor, la gloria cetății sfinte într-o lumină deplină: „Ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” (v. 1). Profetul prevede și cântă glorioasa venire a lui Mesia printre toți oamenii: „vor umbla neamuri la lumina ta şi regi, în strălucirea zorilor tale” (v. 3). Profetul vede toate națiunile pământului înaintând într-un șirag lung spre lumina care se răspândește din această cetate: „atunci vei vedea şi te vei lumina” (v. 5). Este semnul prezenței Domnului care nu uită de poporul său. E o scenă ce ne face inima să palpite şi să se lărgească: „toţi se adună şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe” (v. 4). Imaginea cămilelor care vin purtând „aur şi tămâie spre lauda Domnului” (v. 6) prezic pe viitorii magi, despre care ne vorbește Evanghelia. Cum? Nu înțelegeți că adevăratul Ierusalim este Biserica întemeiată de Isus, că în ea și prin ea se adună toate neamurile de pe fața pământului pentru a deveni poporul lui Dumnezeu spre a-i aduce laudă?
În a doua lectură (Ef 3,2-3a.5-6), sfântul Paul anunță că „mântuirea este universală” și prezintă „misterul” sărbătorii de astăzi: este planul mântuirii care a fost ascuns și astăzi descoperit. E o revelație extraordinară: „că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (v. 6). Dumnezeu realizează promisiunea făcută lui Abraham, că toate popoarele pământului sunt chemate să se bucure de mântuirea adusă de Isus și oferită tuturor neamurilor: „poate aţi auzit de economia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată pentru voi: prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul […] care nu a fost cunoscut altor generaţii, aşa cum este descoperit acum sfinţilor săi apostoli şi profeţi prin Duhul” (v. 2.3.5). Este un „secret” bine păstrat în trecut și pe care Domnul ni l-a descoperit făcându-l cunoscut lumii întregi. Paul și-a dat seama pe drumul Damascului. Este numit apostolul „neamurilor” sau al păgânilor. El afirmă că popoarele sunt chemate să împartă aceeași moștenire a lui Isus, să formeze același trup și să fie părtaș de aceeași promisiune prin Evanghelie. Toți oamenii, și nu numai „poporul ales”, sunt chemați să alcătuiască o realitate unică în Domnul, deoarece sunt toți fii ai lui Dumnezeu. Și noi, împreună cu Paul, suntem înflăcărați de darul lui Dumnezeu și suntem gata să-l realizăm!
Ca și păstorii, simplii oameni, magii au aceeași atitudine: găsesc pe Isus cu inima de păstori și cu mintea, magii. Este manifestarea Domnului, arătarea lui, să-i zicem împreună cu grecii, Epifanie. Evanghelia după Matei (Mt 2,1-12) relatează venirea magilor la Betleem: „nişte magi din Răsărit întrebau, spunând: «Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinam lui!»” (v. 2). Este important semnificația religioasă: lumina evangheliei, simbolizată într-o stea, trebuie să lumineze toate neamurile. Evanghelistul ne spune că „niște magi din Răsărit” au venit. În literatura timpului, acest cuvânt indică persoane înţelepte cu o ştiinţă şi o putere: erau renumiţii preoţi persani sau din Babilon, fiind la curent despre așteptarea unui salvator din parte poporului evreu, căci iudeii au fost în exil mai înainte. Ei sunt convinși că au descoperit nașterea unui rege prin apariția unei stele necunoscute. Ei o văd şi interpretează semnul minunat prin naşterea unui nou rege. De aceea, se pun pe drum. Pentru a-l întâlni de Domnul, trebuie să călătorești cu mintea și inima. Este necesar să se caute împreună de la o persoană la alta. Magii nu sunt „trei”, ci „niște magii”, cum spune Evanghelia; sunt un grup care privesc în aceeași direcție, fixând cerul, atenți la stele și atenți unul la altul. Și mai este ceva: nu se tem că se înșeală. Drumul este plin de greșeli: ajung în cetatea învălmășită; vorbesc despre copil cu ucigașul de copii; pierd steaua; caută un rege și găsesc un copil, nu pe tron, dar în brațele unei mame…
Magii știu că în Israel se aşteaptă un rege [pe care nu îl confundă cu Irod]: i-au văzut steaua. Fiind păgâni, folosesc o expresie „regele iudeilor”, nu vorbesc despre „Mesia”. Merg la Ierusalim unde este rege Irod; vor să-i ceară explicaţii precise. Dar, steaua dispare. De ce? Pentru că magii îl căutau pe Isus în cetatea oamenilor, acolo unde nu se voia alt rege decât un om extrem de periculos. Vestea aceasta, în loc să-l îmbucure pe Irod, îl cutremură; se interesează: cine ar putea să-i ia tronul? Să fie Mesia? Atunci, unde s-a născut Mesia, acest personaj atât de important în religia evreilor?! I-a chemat pe marii preoţi şi pe cărturari – persoane influente şi culte din Ierusalim – şi aceștia îi dau răspunsul din profeţia lui Miheia: „Tu, Betleem Efrata, ești mic ca să fii printre locurile de seamă ale lui Iuda; din tine va ieşi, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israel!” (Mih 5,1). Atunci Irod îi trimite pe magi la Betleem – 9 kilometri mai la sud de Ierusalim – cerându-le să revină şi să-i spună şi lui ce au văzut, ca să poată să meargă şi el. E clară înşelăciunea regelui! Se gândea la uciderea copilului…
Magii pornesc spre Betleem. Ajung acolo. „Steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul” (v. 9). Un fapt neobişnuit! Evanghelistul nu pune mare accent pe faptul miraculos; el spune – nuanţând lucrurile – că Dumnezeu conduce magii la locul unde se afla copilul. Tresaltă de bucurie, magii, „apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă” (v. 11).
Noi avem nevoie de această lumină: se primește crezând! Ai primit-o: fii vestitorul Evangheliei în care crezi, chiar dacă în faţa ta nu se vede decât un copilaș cu mama lui, Maria. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat lumina credinţei, nouă și tuturor popoarelor, pentru a-l lăuda, adora și a ne dărui lui din toată inima!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu