Isus împărtășește suferința cu lumea păcătoasă
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 ianuarie 2021)
Lecturi: Isaia 55,1-11; 1Ioan 5,1-9; Evanghelia Marcu 1,7-11; lecturi biblice
Omilie
Sărbătoarea Botezul lui Isus face parte din acest timp liturgic – Nașterii Domnului. Dumnezeu îl arată Fiul său, Isus, ca Mesia cel așteptat. Ceea ce noi, latinii, numim apariție, grecii numesc epifanie. Sunt „trei epifanii”: în noaptea Crăciunului, când copilul este arătat păstorilor, când sosesc magii este arătat păgânilor ca „rege al iudeilor”; acum, în apele Iordanului, când primește investitura de la Dumnezeu Tatăl ca „Fiul său cel iubit”, punându-se în rând cu păcătoșii din lumea întreagă, după ce s-a coborât în apă. Din acel moment începe viața publică: Isus devine predicator al împărăției lui Dumnezeu. Este „începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu”, după cum scria în cartea sa Marcu care se preocupă să relateze dubla manifestare a Duhului Sfânt și a Tatălui în viața lui Isus, la botezul său.
În prima lectură, Isaia (Is 55,1-11) – cunoscătorii îi spun al Doilea-Isaia [cap. 40-55] – se adresează evreilor care sunt exilați în Babilon: întrevăd eliberarea și întoarcerea în Țara Promisă. Profetul intenționează să dea o garanție a planurilor lui Dumnezeu care vrea să facă o alianță veșnică cu poporul reînnoit, astfel încât să devină martorul unei mântuiri care să se extindă la toate popoarele. Subliniază că trebuie să colaboreze cu Dumnezeu, adică să se întrețină cu hrana pe care el o dă: cu alte cuvinte, trebuie să-l caute pe Dumnezeu, să aibă încredere în el, să renunțe la propriile interesele personale pentru a accepta gândurile lui Dumnezeu: „căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile mele […]. Cât de înălţate sunt cerurile faţă de pământ, la fel de înălţate sunt căile mele faţă de căile voastre şi gândurile mele faţă de gândurile voastre” (v. 8-9). Dumnezeu nu abandonează poporul său, dar trebuie să părăsească căile rele și să se deschidă Domnului. Darul mântuirii este indicat de apă, vin și lapte: „voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă! […] Veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, dar fără argint şi fără plată!” (v. 1). El le oferă totul în mod absolut gratuit, deși știe că nu pot plăti nimic! Este iubirea milostivă a lui Dumnezeu!
Printre imagini este simbolul apei: „căci aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească, să încolţească şi să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, la fel va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis” (v.10-11). Este acţiunea ascunsă a lui Dumnezeu. Apa se referă la botez: este izvorul vieții creștine. Domnul dă sens existenţei noastre, coboară în sărmana noastră viaţă, în mizerie îşi arată faţa. Este iubirea lui Isus cel milostiv!
În lectura a doua (1In 5,1-9), sfântul apostol Ioan își aduce aminte câteva adevăruri importante: „cine crede că Isus este Cristos este născut din Dumnezeu şi oricine îl iubeşte pe cel care a dat naştere îl iubeşte şi pe cel care s-a născut din el” (v. 1). Într-adevăr, Dumnezeu iubește ca Tată; el îi iubește pe toți care „s-au născut din el”. Tocmai iubind pe Dumnezeu și pe aproapele, creștinul învinge lumea; victoria asupra lumii este datorită lui Isus care ne-a salvat cu botezul și cu moartea sa pe cruce: „cine învinge lumea dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Acesta este cel care vine prin apă şi sânge, Isus Cristos” (v. 5-6). Precizarea apei și a sângelui poate fi înțeleasă ca aluzie la botezul lui Isus în Iordan prin care s-a manifestat poporului evreu și la moartea sa pe cruce, când din coasta lui a curs sânge și apă (In 19,34). A fost aleasă în sărbătoarea Botezul Domnului pentru că vorbește despre venirea sa în apă, sânge și Duh: „nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge. Şi Duhul este cel care dă mărturie, pentru că Duhul este adevărul. Trei sunt cei care dau mărturie: Duhul, apa, sângele. Şi aceştia trei sunt una” (v. 6-8). Trei elemente care se găsesc în relatarea botezului. Acum, sângele, apa și Duhul dau mărturie statornic în viața Bisericii. Se interpretează ca simbol al botezului [apa] și al euharistiei [sângele]. În legea ebraică sunt necesari doi martori pentru ca depoziția lor să fie considerată validă. Aici avem trei – și Duhul: converg spre aceeași singură mărturie: Dumnezeu Tatăl a mărturisit despre Fiul său.
Am citit din Evanghelia după Marcu (Mc 1,7-11) în care Tatăl îl declară pe Isus „Fiul său cel iubit” atunci când coboară la Iordan ca să se boteze. Ioan Botezătorul invită păcătoșii la convertire și îi botează ca semn al iertării lui Dumnezeu. Relatarea botezul lui Isus este foarte scurtă: „în zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileei şi a fost botezat de Ioan în Iordan” (v. 9). Isus vine de la Nazaret, un sat mic, necunoscut, din Galileea, o regiune plină de păgâni [precum magii], departe de religiozitatea din Ierusalim unde sunt preoții și cărturarii poporului. Aici sunt păcătoși [păstorii] conștienți de faptul că sunt astfel, și, prin urmare, sunt dispuși să se îndrepte și să se convertească. Coboară în apele Iordanului împreună cu păcătoșii, cu ultimii disprețuiți, cu vameșii și prostituatele. Se cufundă cu trupul său. Primește botezul cu apă – semnul libertății, dar dă apelor rodnicia vieții divine prin Duhul Sfânt. Când Isus se ridică din apă, cerurile „se rup”: „o, dacă ai despica cerurile și ai coborî!” (Is 63,19), îl invocă pe Dumnezeu profetul Isaia. După ce mult timp au rămas tăcute cerurile, se deschid, Duhul Sfânt coboară asupra Domnului. După Marcu, Duhul pluteşte deasupra lui Isus așa cum plutea asupra apelor de la creația primordială. Evanghelistul a indicat primul om al noii creații (cf. Is 61,1). Domnul „coboară” între oameni și „din cer un glas” – este glasul Tatălui – confirma că Isus Cristos este „Fiul său cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea”. Isus este „slujitorul lui Dumnezeu” în care își găsește mulțumirea completă: „iată slujitorul meu pe care îl sprijin, alesul meu în care sufletul meu își găsește plăcerea!” (Is 42,1). Este aceeași „plăcere” din noaptea Crăciunului: „iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc 2,10-11). Porumbelul zboară deasupra lui ca peste apele unui potop care anunță noua creație. Fiul primește botezul în apă și în Duh Sfânt. Omul adevărat este acum „echipat” pentru misiunea sa: îşi începe activitatea de Mesia cu care îl trimite în lume Tatăl, nu într-un templu, ci împărtășind suferința și limitele umane. Aceasta explică prietenia cu „vameșii și păcătoșii”, care a marcat slujirea lui Isus.
Care este mesajul pentru noi? Isus ne îndeamnă să sărbătorim botezul nostru: asta înseamnă să-l urmăm pe Domnul. La botez alții au promis pentru noi; alții au răspuns în locul nostru. Acum, suntem adulți; putem decide singuri, în libertate. Și atunci, ce facem? Să fim creștini cu adevărat sau să fim creștini cu numele?! De noi depinde: să alegem! Să intri în optica lui Dumnezeu, angajându-ne cu el într-o luptă împotriva răului, promovând binele în societate, vestind o împărăție a păcii și a dreptății pe care Domnul o proclama!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu