pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (15 noiembrie 2020)
Lecturi: Proverbelor 31,10-13.19-20.30-31; 1Tesaloniceni 5,1-6; Evanghelia Matei 25,14-30; lecturi
Omilie
Sfârșitul anului liturgic este aproape. Liturgia Cuvântului ne invită să medităm la ultimele realități: întâlnirea cu Dumnezeu. Este timpul situaților finale, a bilanțurilor. Venirea lui Isus Cristos, pe care o așteptăm, trebuie să ne pregătească să dăm valoare „talanților” pe care ni i-a încredințat Dumnezeu. În timp ce apostolul Paul, în lectura a doua, se întoarce asupra caracterului neașteptat al parusiei [în greacă], adică întoarcerii triumfale a lui Isus, prima lectura este imaginea personificată a unei femei legată de valorile familiei. Prima lectură și Evanghelia se mișcă de-a lungul unui simbolism comun: femeia care știe să-și conducă bine casa și slujitorul care nu risipește bunurile pe care stăpânul i le-a dat spre a fi administrate până la întoarcerea sa. Este vorba despre talanții primiți pentru a-i fructifica.
În prima lectura (Prov 31,10-13.19-20.30-31) ni se vorbeşte despre frumusețea femeii ca soție și mamă: este lăudată femeia puternică care evoluează treptat cu zel și imaginație calitățile primite punându-le în slujba familiei. Sunt „talanții” pe care Domnul îi încredințează; e chemată să dea roade. O mamă, o femeie: aceasta este o binecuvântare; ea trăiește doar pentru familie, care poate conta mereu pe ea. „Femeia de valoare, cine o poate găsi?” (v.10). Textul este elogiul femeii desăvârșite: înțeleaptă, o apreciază calitățile de soţie şi mamă, face fericit soţul şi pe copii. „O femeie înțeleaptă va fi lăudată” – spune Septuaginta [LXX]. „Cea care se teme de Domnul, ea trebuie lăudată” (v. 30). Nu „frică”, asemenea servitorului din parabola evanghelică care își ascunde talantul în pământ, ci simțul religios. Soțul se încrede în ea: „îi voi face un ajutor pe potriva lui” (Gen 2,18) – literar: „aptă de a sta față către față”. Ea își trage putere din „teama de Domnul”. Noi, cei de astăzi, spunem: e o credință profundă. Nu se închide în egoism; nu se lasă înșelată de aparențe, sedusă de vanitate, îngâmfare și înfumurare, de lux și plăceri, ci „teama” de Dumnezeu îi menține viața. Femeia desăvârșită este cea care își petrece întreaga viață în a-l căuta pe cel care-l iubește: „inima soţului ei se încrede în ea” (v. 11). Prezența soțului coincide cu primăvara: este timpul învierii care face viața și lumea să înflorească. Aceasta e înțelepciunea: a aprecia și a căuta…
Sfântul Paul (1Tes 5,1-6) vorbește despre sfârșitul vieții și o face în mod realist: va veni ca un hoț, pe neașteptate. Ne recomandă să rămânem treji în așteptarea lui Isus, când va veni să ne întâlnească: căci voi „ştiţi precis că ziua Domnului vine ca un hoţ în timpul nopţii” (v. 2). Apostolul i-a evanghelizat puține zile pe cei din Tesalonic, capitala Macedoniei, al doilea oraș din Grecia. Primind vestea de la Timotei despre credința lor, Paul se adresează comunității îndemnându-i la vigilență: „să nu dormim”, dar să veghem ca „fii al luminii”, așteptând întoarcerea lui Cristos. Nu ştim când va veni „ziua Domnului”, spune apostolul. Era convins, împreună cu toate comunitățile creștine din primii ani, că sfârșitul timpului este aproape. Este în așteptarea „prezenței”, a parusiei, adică întoarcerea triumfală a lui Isus. La Tesalonic venirea „zilei Domnului” e ca o lumină care separă, pe de o parte, mizeria acelora care ziceau: „Pace şi linişte!”, lăsându-se purtați de un optimism meschin. Aceștia sunt fii întunericului. Pe de altă parte, sunt „fii luminii”: „voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei” (v. 5). Pentru creștin, Cristos este Lumina! Omul treaz este disponibil la orice; este în așteptare, vigilență, sobrietate. „Aşadar, să nu dormim precum ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul” (v. 6). Concluzia logică: e timpul de așteptat cu credință și bucurie. Suntem „fii ai luminii”; dăm în fiecare moment valoare veșniciei. Să căutăm să impregnăm Evanghelia în viața noastră cu inteligență pentru a reflecta adevărul și a avea curajul binelui, păstrându-ne inima purificată de dorințele deșarte.
În Evanghelie după Matei (Mt 25,14-30), Isus relatează parabola talanţilor și ne cheamă la responsabilitate: ne arată calea de urmat. Domnul ne-a dat o lecție: să desfășurăm în serviciul lui Dumnezeu o fidelitate activă, făcând să rodească din ce în ce mai bine darurile și harurile sale. Povestește istoria că un om se pregăteşte să plece într-o călătorie. I-a chemat pe servitorii săi şi le-a încredinţat toate bunurile sale ca să le administreze cum pot mai bine şi să aducă folos. Și a plecat. Parabola relatează că stăpânul a dat „unuia cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria putere” (v. 15). Cu alte cuvinte, împărăția se va împlini definitiv numai la sfârșit, la întoarcerea „stăpânului”. Întrebarea este cum să gestionăm fondurile în așteptare întâlnirii cu Domnul: poate fi înțeleaptă sau poate fi nesăbuită? Să învățăm ce e de făcut în acest „timp” de așteptare. Pe scurt: ce facem în viața noastră în așteptarea întâlnirii cu Cristos?
„După mult timp” – aluzie la întârzierea parusiei – „a venit stăpânul acelor servitori şi le-a cerut cont” (v. 19) de talanţi. Primii doi servitori au investit talanţii şi au câştigat tot atâţia: și-au dublat averea. Al treilea servitor, se întoarce doar să-i dea banii primiţi. Pâinea pe care femeia harnică o mănâncă, în prima lectură, nu este rodul lenei, în timp ce al treilea slujitor este mustrat și pedepsit pentru trândăvia sa. În dialogul dintre stăpân şi servitor, acesta din urmă începe justificându-se: „Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru […] pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!” (v. 24-25). De ce zice că e un om dur [„aspru”]? Este problema lui! Asemenea lui Adam şi Eva după păcat (cf. Gen 3,10), gândindu-se că e „aspru” care pretinde să secere unde nu a semănat, acest servitor și-a construit o imagine perversă a stăpânului, așa cum facem adesea cu Dumnezeu. Frica riscului; nu intenţionează să rişte; pune banii la sigur; se credea un om drept atunci când poate să dea înapoi stăpânului tot ce a primit. Nu l-a pus în valoare. Frica l-a paralizat. A devenit un birocrat: a trecut prin lume fără a o îmbogăți, fără a o schimba…
Cel care ascultă parabola este invitat de Isus să-și schimbe viziunea: nu perspectiva ascultării meschine, a fricii, dar perspectiva iubirii, fără calcule, fără frică. Parabola are scopul să ne facă să înţelegem adevărata natură a raportului dintre Dumnezeu şi om: această relaţie este contrară fricii. Nu ne cere să păstrăm „banul” în pământ sau într-un seif; ne cere să aducem roade cu generozitatea și libertate.
Să-i dăm Domnului cont cum stăm cu calitățile noastre și cum răspundem la chemarea noastră creștină! Să apreciem darul lui Isus. Nu vrea să fim leneși, dar ne cere să avem grijă de „talanții” primiți și să fim folositori. Dumnezeu dă fiecărui om angajarea de a face o lume nouă, responsabilă, dă la fiecare după cota talentelor sale. E cunoscută parabola talanților: suntem chemați să răspundem planurilor lui Dumnezeu care le are pentru noi și pentru lumea întreagă. Acesta este mesajul: cum să trăim în aşteptarea întoarcerii Domnului?!
bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu