pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 noiembrie 2020)
Lecturi: Înţelepciunii 6,12-16; 1Tesaloniceni 4,13-18; Evanghelia Matei 25,1-13; lecturi
Omilie
Suntem în ultimele duminici ale anului liturgic. Cuvântul lui Dumnezeu ne invită a ne menține prompți pentru venirea Domnului de la sfârșitul timpului istoriei. Nu cunoaștem nici ziua, nici ora, dar va veni Dumnezeu și va face sărbătoarea nunții numai cu cei care l-au așteptat cu candelele aprinse. Este timpul așteptării neliniștite și nerăbdătoare; este timpul reîntoarcerii lui Cristos și a întâlnirii cu el. Aceasta este sugestia parabolei celor zece fecioare care așteaptă mirele. Viața noastră este în tensiune până la întâlnirea cu Domnul: pe el îl așteptăm; ne pregătim pentru întâlnirea cu el. E „duminica întâlnirii” căci toate lecturile vorbesc despre momentul cel mai frumos și mai important din viața noastră – întâlnirea cu Isus. Se vorbește în prima lectură despre Înțelepciune care merge să-i întâlnească pe cei care o caută și o doresc. A doua lectură ne invită să reflectăm asupra momentului în care vom fi „împinși” să-l întâlnim pe Domnul. Evanghelia ne cheamă să ieșim în întâmpinarea Mirelui. Întâlnirea cu cineva este întotdeauna un izvor de bucurie: o întâlnire adevărată nu este niciodată obișnuită, ci, întotdeauna, așa cum zice cuvântul, „a întâlni” este a încrucișa, adică a intră în viața celuilalt și a se lăsa vizitat.
Citim în prima lectură (Înț 6,12-16) un text din literatura ebraică sapiențială care face elogiul înțelepciunii, în care se arată unei tinere generații ce descoperă filosofia greacă, valoarea unică și actuală a credinței lui Israel. Este un dialogul cu cultura greacă. Înțelepciunea [sophia în greacă, hokmah în ebraică] vine de la Dumnezeu care permite omului să-și orienteze viața fără să se tulbure. Sapiența este prezentă în toate creaturile ca energie vitală care garantează ordinea și armonia. E de căutat în orice loc și în orice moment, în propria casă, pe străzi…
Sunt reflecțiile unui evreu din diaspora, din Alexandria Egiptului, între anii 50 înainte de Cristos. Intenționează să expună credința în Dumnezeu într-un limbaj elen cu marile probleme existențiale în vederea nemuririi fericite. Înțelepciunea, ca și maat, adică înțelepciunea egipteană, e ca o tânără mireasă, atrăgătoare și luminoasă. E personificarea înțelepciunii divine. E darul Domnului și rodul căutării umane. Înțelepciunea e „uşor de contemplat de către cei care o iubesc şi găsită de către cei care o caută” (v. 12). Este Dumnezeu însuși cel care o aduce tuturor celor care caută lumină, bucurie, speranţă, dreptate, bunăvoință, compasiune. Înțelepciunea – mai puțin ca filosofia – are trăsăturile unei persoane „strălucitoare” care apare cu chip surâzător „aşezată la poarta” (v. 14) căutătorului. E o căutare care nu se termină niciodată și avansează pe căile Domnului.
În a doua lectură (1Tes 4,13-18) sfântul Paul vorbește despre învierea finală și întâlnirea cu Domnul cel înviat. Este clar: folosește imaginile timpului. Paul este convins că sfârșitul timpului este imediat. Aceasta este tensiunea în așteptarea „prezenței”, a parusiei în greacă, adică a întoarcerii triumfale a lui Cristos. Noi nu știm ce se va întâmpla când se va sfârși cursul vieții noastre personale sau al umanității și al întregului cosmos. Important este să credem că nimic nu va fi pierdut. Apostolul se angajează să le deschidă ochii la ceea ce se întâmplă după moarte: „nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la cei morţi, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă” (v. 13). Acesta este mesajul de speranță ce Paul vrea să-l transmită tinerei comunități din Tesalonic. Se subliniază învățătura Crezului creștin: „noi credem că Isus a murit şi a înviat” din morți. Dacă Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morți, cum poate să ne abandoneze în moarte, pe noi, cei pentru care Fiul său și-a dat viaţa? Cristos îi va reuni cu el: „la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el” (v. 14). „Vom fi cu Domnul pentru totdeauna” (v. 17). Creștinul nu poate fi trist din cauza morții, ca păgânii, care nu au speranță. Într-adevăr, credem că Isus a înviat din morți; avem încredere că și noi vom învia împreună cu el. Speranţa este înrădăcinată în mărturia apostolilor. Speranța, spune sfântul Paul, nu dezamăgește! Papa Francisc o numește „oboseala speranței”! Dumnezeu vine ca un mire pentru a îmbrățișa făcând sărbătoare cu noi.
În Evanghelie după Matei (Mt 25,1-13), Isus vorbeşte despre venirea împărăţiei lui Dumnezeu şi întoarcerea lui Mesia. În parabolă el se prezintă ca mirele aşteptat de zece fecioare. Isus descrie tradițiile țării și procesiunile orientale statornicite în Palestina în timpul celebrării nunții și importanța „domnișoarelor de onoare” alese de mireasa pentru a-i ura bun venit mirelui și a-l conduce spre casa unde se celebra căsătoria și ospățul de nuntă. Bătrânii povestesc că așa făceau până în urmă cu câteva decenii. La apusul soarelui, mirele se ducea cu prietenii la casa miresei care îl aștepta însoțită de prietenele sale. Așteaptă ca în depărtare să audă glasurilor prietenilor mirelui și văzând luminile roșiatice ale alaiului alergau în întâmpinarea mirelui.
În parabolă, mirele întârzie; așteptarea se prelungește; distracțiile i-a împiedicat pe tinere să se organizeze, să drămuiască uleiul necesar pentru a alimenta candela. Acum începe coșmarul pe care îl conține parabola: alergarea în noapte, căutarea unei prăvălii deschise, neliniștea pentru întârziere, ecoul alaiului mirelui și a miresei care se îndepărtează, ușa sălii ospățului închisă cu o bufnitură surdă, glasul ostil, categoric și definitiv. Pentru ele va fi întuneric beznă: pentru totdeauna. Au fost „nechibzuite”; nu au avut uleiul de rezervă…
Să nu uităm că cinci tinere veghează pentru a împărtăși bucuria mirelui; inima lor este în stare de veghe. „Eu am adormit, dar inima-mi era mereu trează” (Ct 5,2), mărturisește mireasa. O interpretarea rabinică a Cântarii Cântărilor a unor discipoli care cu torțe aprinse poartă lumina Legii [Tora, în ebraică] și veghează în așteptarea lui Mesia. Lampa e aprinsă. Sunt fecioarele „înțelepte”. Uleiul pe care trebuie să-l procurăm, pentru ca lampa noastră să fie mereu aprinsă, sunt operele credinței. Putem să-i spunem credință ceea ce devine viață și se traduce în atitudini, cuvinte, fapte, conform voinței lui Dumnezeu. Uleiul trebuie să fie personal. E simbolul unei alegeri de viață care nu se poate dărui la niciunui, pentru că nu poate fi împărțit. Nu este posibil a lua „uleiul” de la alţii. Cristos este singurul care ni-l poate da. Acest ulei este necesar pentru a fi gata când mirele sosește. Dacă trăiești orientat spre întâlnirea cu Domnul, atunci viața ta se va schimba total. E timpul părăsirii acestei lume și intrarea într-o dimensiune a veșniciei. Cei care au acest ulei sunt primiți de către mirele ceresc. Nu este timpul pedepsei, ci al bucuriei!
În fiecare duminică ne este oferit acest ulei prețios: este Cuvântul lui Dumnezeu, este sfânta Euharistie. E o invitație să mergem în întunericul vieții cu candelele mereu aprinse.
Să cerem harul de a ne trezi bucuroși să-l întâlnim pe Domnul!
bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu