Vom fi judecați despre iubire
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (22 noiembrie 2020)
Lecturi: Ezechiel 34,11-12.15-17; 1Corinteni 15,20-26.28; Evanghelia Matei 25,31-46; lecturi
Omilie
Este sfârșitul anului liturgic: am urmat în tot acest an Evangheliei după Matei, în care Cristos merge spre împlinirea misiunea care este instaurarea împărăției lui Dumnezeu prin misterul pascal. E Isus înviat, învingător al morții, pus la „dreapta Tatălui” și unde toți dușmanii sunt supuși lui: este manifestarea puterii Celui Înviat asupra vieții și morții [a doua lectură]. El primește o putere universală: este Regele universului. Liturgia Cuvântului indică punctul de convergență din toată istoria Bisericii și a lumii: centralitatea lui Isus, regele noii creații. În anul A, imaginea de referință pentru a înțelege regalitatea e aceea a păstorului; în anul B este a lui Mesia care vine pe nori cerului; în anul C este puterii crucii. Trei lecturi în care Biserica dispune anunțarea lui Cristos intronizat „la dreapta” lui Dumnezeu. Imaginea păstorului este în liturgia de astăzi. Prima lectură înfățișează pe Domnul adunând lumea, așa cum face păstorul cu turma sa. Evanghelia ni-l prezintă pe Celui Înviat înaintea întregii omenirii adunată pentru judecata finală: Isus e în glorie, ca Fiu al Omului, care judecă lumea, pe care o salvează sau o condamnă conform legii iubirii. La sfârșitul timpului vom fi judecați despre caritate.
În anul 597 înainte de Cristos, Ierusalimul și templu au fost distruse, zidurile au fost rase din temelii de soldații lui Nabucodonosor, din Babilon, care s-au dedat la tot felul de violențe; unii a scăpat refugiindu-se în deșert, alții au fugit în Egipt, mulți au fost luați prizonieri și deportați într-o țara străină. A fost dus în exil și Ezechiel, aparținând unei familii de preoți din Ierusalim. În țară au rămas doar cei mai săraci. Este pronunță profeția lui Ezechiel (Ez 34,11-12.15-17): Dumnezeu se prezintă sub imaginea păstorului. Profetul compară pe israeliți cu o turmă risipită și fără păstor și rostește un mesaj de mântuire: „iată, eu, eu însumi voi căuta turma mea! […] Aşa cum se îngrijeşte un păstor de turmă în ziua când este în mijlocul turmei sale împrăştiate, tot aşa mă voi îngriji eu de turma mea” (v. 11-12). Nu anunță venirea altor regi – nu ar fi fost mai buni decât cei precedenți care i-a dus oamenii la ruină – dar promite că Dumnezeu va avea grijă personal de oile sale și îi va conduce înapoi la pășunile lui Israel (v. 15). Profetul ne introduce în „inima” experienţei de credinţă; descoperă coborârea lui Dumnezeu spre om: „pe cea pierdută o voi căuta, pe cea rătăcită o voi aduce înapoi” (v. 16). Domnul merge căutând oile pierdute ale lui Israel și având grijă de ele; se îngrijește de turma sa; nu le „risipeşte”, ci le „adună” conducând la staul oile şi făcându-le să se odihnească; merge în căutarea oii rătăcite şi o pansează pe cea rănită. Încontinuu este în mijlocul lor pentru a se asigura că nimic nu le va lipsi. Se aseamănă cu Isus din textul evanghelic. Profetul vorbește despre întâlnirea Domnului cu tot poporul rătăcit, iar în Evanghelie este adunarea tuturor popoarelor în unica regalitate a lui Cristos. În Isus, Dumnezeu Tatăl nu numai că-i vorbeşte omului, dar îl și caută. E adânc mister: această este căutarea omului de către Dumnezeu!...
Lectura a doua (1Cor 15,20-26.28) introduce o altă temă care completează figura regelui: Cristos este rege pentru că el e „Domnul vieții”, deoarece moartea nu a avut nici o putere asupra lui. După umilința crucii, Cristos a înviat fiind „primul născut dintre cei morți” (Col 1,18), „începutul învierii celor adormiţi” (v. 20). Aceasta e o bucurie pentru noi toți. În Orient, în icoana învierii, nu se arată – ca în Occident unde suntem obișnuiți cu un Cristos care iese din mormânt și pleacă la cer – dar s-a coborât în iad [Șeol sau Hades], după ce ușile închisori au fost dărâmate, apar sub picioarele lui o cruce, iar Isus îi ia pe Adam și Eva de mână pentru a-i purta cu el în împărăția vieții: „după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă” (v. 22). Tot neamul lui Adam – adică omenirea – este salvată de învierea lui Cristos. Pentru locuitorii îndoielnici din Corint, Paul amintește că Isus cel înviat este noul Adam, și, cu învierea sa, ne trage pe noi cu el. Domnul este prezent în centru vieții lor. Această viață va ajunge apoi la întregul univers: este Cristos, regele universului.
Profetului Ezechiel pregăteşte scena unde rege–păstor judecă: „cât despre voi, turma mea – aşa spune Domnul Dumnezeu: iată, voi face judecată între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi” (Ez 34,17). În Evanghelia după Matei (Mt 25,31-46) găsim păstorul care își adună turma pentru a o judeca. Isus, Fiul Omului, căruia Dumnezeu i-a dat orice autoritate în cer și pe pământ (Mt 28,18), va veni în glorie; toţi îngerii vor fi cu el; va sta pe tronul măririi sale. Asistăm la ultimul act al istoriei: judecata universală care se extinde la toate neamurile pământului.
Dar despre ce vom fi judecaţi? La sfârșitul timpului, Cristos ne va judeca după cum ne-am comportat față de cei săraci și în suferință. După iubire vom fi judecaţi… Salvarea sau condamnarea depind simplu de acest comportament: este caritatea!
Cristos este regele universului în fața căruia va apare toate popoarele. El este criteriul decisiv. Aceasta este cheia interpretării textului. Nu este orice fel de judecată, ci este făcută de Isus cu referire la el. Această judecată începe deja în viață. Regele este deja prezent în istoria omenirii, deși sub altă îmbrăcăminte a fraților cei „mai mici”. Atitudinea celor ce intră sau nu intră în împărăție nu are nimic de-a face cu faptele de milostivire efectuate de oricine, apreciate în toate religiile, ci implică primirea lui Cristos prezent în frații și surorile „mai mici”. Acesta este „trucul” interpretativ: Isus prezent în frații „mai mici”.
„La sfârșit vom fi judecați despre iubire”, spune sfântul Ioan al Crucii. Vom fi judecaţi toţii asupra iubirii dovedite prin fapte despre slujirea noastră dezinteresată pe care am avut-o faţă de Domnul, recunoscut în cei infirmi, abandonaţi, oropsiţi… despre imensă mulțimea „a milioanelor de Cristoși cu ochii adânciți și blajini” care așteptă milă și pomană, după expresia lui François Mauriac. Nimănui nu-i poate scăpa faptul că acesta este chiar Isus din Nazaret, cel care este persecutat, răstignit, refuzat şi care în viaţa sa a împărtăşit întru totul slăbiciunea condiţiei noastre umane: foamea, goliciunea, solitudinea… Este Domnul care se identifică cu cei mai umili. El trăieşte sub înfăţişări necunoscute: a fraţilor „mai mici”. Acestea sunt cuvintele lui Isus: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! Căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine!” (v. 34-36).
Să ne ajute Domnul să-i fim fideli în toate zilele până la sfârșitul timpului și să-i dăm iubirea în frații noștri! Este pașaportul nostru pentru Paradis!... Dar Paradisul nu este „un loc special”, ci o „prezenţă” [parusia, în greacă]. Acolo unde Dumnezeu se face prezent, acolo este Paradisul…
bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu