Pe Golgota este „pomul vieții” – Cristos
Lecturi biblice: Isaia 50,4-7; Filipeni 2,6-11; Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei (Mt 27,11-61) [forma scurtă]; lecturi biblice
Omilie
Liturgia acestei duminici, ne face să intrăm în Săptămâna Sfântă, ce ne propune o bucurie și o durere. Suntem chemați să împărtășim bucuria lui Mesia, care intră triumfător în Ierusalim întâmpinat de poporul care agită „ramurile din copaci” (Mt 21,8) și strigau plini de bucurie: „Osana! Fiul lui David!” (Mt 21,9) [anul A]. Mulțimea îl laudă pe Isus recunoscându-l drept Mesia [Unsul sau Cristos], regele trimis de Dumnezeu. În a doua parte ni se prezintă drama zguduitoare a lui Isus care este judecat, biciuit și răstignit pe cruce să moară. Prima și a doua lectură sunt identice pentru toți cei trei ani. Este vorba despre Isaia (Is 50,4-7) unde Slujitorul lui Dumnezeu este prezentat în slujirea sa de suferință și întărit de ajutorul Domnului. A doua lectură este din Scrisoarea către Filipeni (Fil 2,6-11): e imnul cristologic al glorificării cerești a lui Isus, după umilința sa. Evanghelia după Matei este relatarea Patimilor lui Isus Cristos (Mt 27,11-61). Viața și misiunea Domnului au fost marcate de suferință. Încercările i-au arătat înclinația de a urma calea celor umili, slabi, păcătoși, ca să-i elibereze de frică, sărăcie, rău și să înceapă cu ei o existență de prieteni, egali, frați, în marea familie a fiilor lui Dumnezeu în care nu exista loc pentru puternici și stăpâni ai semenilor lor. Duminica Floriilor ne invită să ne reînnoim credința și să participăm la pătimirile și moartea Domnului, căci pe Golgota este „pomul vieții” – Cristos!
În prima lectura (Is 50,4-7), poporul lui Dumnezeu vine cufundat în suferința răscumpărătoare. Printre „săracii Domnului” [anawim, în ebraică], în timpul exilului din secolul al VI-lea î.C., a apărut la orizont un profet, mistic, genuin, nevinovat [este al doilea Isaia]: a profețit despre „slujitor suferind”, care va deveni aproape un templu al durerii. A scris patru cântări despre el, care par să fie redactate la picioarele crucii Domnului. Suntem la a treia cântare a „slujitorului Domnului”. Cu cinci secole înainte de Vinerea Sfântă, deutero-Isaia a vorbit despre Isus, „slujitorul suferind”: „Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor […] de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine” (v. 7). Este culmea revelației biblice: vorbește despre misiunea acceptată de Mesia care dă sens durerii umane: „spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba; nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 6). Aici este evidențiată apropierea Domnului de „slujitorul” bătut și maltratat.
În lectura a doua din Scrisoarea către Filipeni (Fil 2,6-11) este imnul cristologic în care Paul ne face să vedem abisurile umilinței și culmea luminii Fiului lui Dumnezeu făcut Om. Relatarea întrupării este trasată cu o precizie perfectă: de la plecarea sa până la întoarcerea sa la Dumnezeu, după ce a stat pe pământul până la moartea sa pe cruce: „Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu […] s-a despuiat pe sine luând firea sclavului […], s-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (v. 6.7.8). Imnul cristologic ne vorbește clar despre gratuitatea mântuirii. Trasează o linie precisă de viață: aveți în voi aceleași sentimente care au fost ale lui Isus, căci Patimile lui Cristos continuă în fiecare zi pentru noi!
În Evanghelia după Matei (Mt 27,11-61) [forma scurtă], Patimile lui Isus nu sunt aventura dureroasă și frustrată a vreunui om condamnat pentru ceva sau cineva; este istoria glorioasă a Fiului lui Dumnezeu care, deși devastat de durere, rămâne mereu „Dumnezeu-cu-noi”, pentru ca noi să fim mereu cu Domnul. Relatarea lui Matei despre Patimile lui Isus ne conduce să-l privim mai atent pe Cristos și, în consecință, să înțelegem mai bine Biserica, care este continuarea lui. Este o contemplare a Chipului Domnului care, asemenea unui miel blând, nu-și deschide gura și este abandonat de toți. Isus este condus la locul numit al „Craniului” unde l-au răstignit. Pe Golgota este pomul vieții – Cristos, cel care ne-a mântuit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu