miercuri, 18 martie 2020

† Sfântul Iosif: Omul de încredere a lui Dumnezeu [19 martie 2020]


Sfântul Iosif și visul - cu Legnanino.
Omul de încredere a lui Dumnezeu
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (19 martie 2020)
Lecturi: 2Samuel 7,4b-5a.12-14a.16; Romani 4,13.16-18.22; Evanghelia Matei 1,16.18-21.24a; lecturi

Omilie


Astăzi celebrăm sărbătoarea sfântului Iosif, soțul sfintei Fecioare Maria. El provine din casa lui David. Este invitat să facă legătura dintre Isus și descendența davidică inserând în istoria lui Israel pe Cristos. Cultul său a început să se răspândească printre credincioși în Orient din secolul al IV-lea iar în Occident prin secolul al XI-lea.

vineri, 13 martie 2020

† Duminica a 3-a din Post [A]: Setea omenirii – întâlnirea cu Domnul [15 martie 2020]

 
Isus și femeia samariteană.
Setea omenirii – întâlnirea cu Domnul
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (15 martie 2020)
Lecturi: Exod 17,3-7; Romani 5,1-2.5-8; Evanghelia Ioan 4,5-15.19b-26.39-42 (forma prescurtată); lecturi

Omilie


Duminica a treia din Postul Mare prezintă o temă sacramentală legată de inițierea creștină – botezul – exprimând simbolul apei. Ieșind din apa botezului, omul trece din întuneric la lumină și începe o nouă viață cu Cristos. Lecturile devin teme pascale: astăzi, cu femeia samariteană care vine la fântâna lui Iacob și primește darul apei care ţâşneşte spre viaţa veşnică; duminica viitoare, cu orbul din naștere care primește lumina ochilor și pe aceea a inimii; în duminica a cincea din Postul Mare, cu Lazăr, prietenul lui Isus, prezentându-se ca viață. Este vorba despre apă, lumină și viață în Evanghelia după Ioan din care citim trei duminici la rând.

vineri, 6 martie 2020

† Duminica a 2-a din Post [A]: Cristos transfigurat, noi transfigurați [8 martie 2020]

 
Schimbarea la față [The Transfiguration] - de Carl Heinrich Bloch.
Cristos transfigurat, noi transfigurați
  
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 martie 2020)
Lecturi: Genezei 12,1-4a; 2Timotei 1,8b-10; Evanghelia Matei 17,1-9; lecturi

Omilie 

Astăzi contemplăm experiența lui Cristos transfigurat – schimbat la față – de prezenţa gloriei divine în umanitatea sa. Un eveniment care a marcat viața nu numai a lui Isus, dar și a lui Petru, Iacob și Ioan și existența noastră. Un evenimentul glorios în care glasul Tatălui descoperă pe Fiul său iubit, înfăptuit înainte de Paști. Textele biblice ne amintesc trei mişcări care ar trebui să fie permanente în viața noastră: a părăsi casa, a urca pe munte pentru a descoperi lumina cerească de pe chipul Domnului și apoi să coborim la problemele noastre, chiar dacă este o „vale de lacrimi”.

vineri, 28 februarie 2020

† Duminica 1 din Post [A]: „Urmează-mă!” [1 martie 2020]

„Pleacă, Satană!” - de Ilya Repin.
„Urmează-mă!”
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 martie 2020)            
Lecturi: Genezei 2,7-9; 3,1-7; Romani 5,12-19; Evanghelia Matei 4,1-11; lecturi

Omilie


Postul Mare nu este o perioadă de privărilor, a abținerilor, a lipsei, a nu mânca carne, copiilor să nu le dăm să mănânce bomboane,… dar un timp de regăsire a lui Dumnezeu care nu încetează să ne iubească. Sunt trei lecturi care ilustrează istoria mântuirii și toate trei se îndreaptă spre același scop: ispita trăită de Adam şi Eva; dar și tentațiile trăite de Isus și de fiecare om. „Urmează-mă!”, ne spune Cristos. Dar, să vedem cum? Căci diavolul a jucat ultima carte!

miercuri, 26 februarie 2020

Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Postul Mare 2020



 „Vă rugăm pentru Cristos: lăsaţi-vă împăcaţi cu Dumnezeu!” (2Cor 5,20)

Iubiţi fraţi şi surori,

Şi anul acesta Domnul ne acordă un timp propice pentru a ne pregăti să celebrăm cu inimă reînnoită marele mister al morţii şi învierii lui Isus, fundamentul vieţii creştine personale şi comunitare. La acest mister trebuie să ne întoarcem încontinuu, cu mintea şi cu inima. De fapt, el nu încetează să crească în noi în măsura în care ne lăsăm implicaţi de dinamismul său spiritual şi aderăm la el cu un răspuns liber şi generos.

1. Misterul pascal, fundament al convertirii

Bucuria creştinului izvorăşte din ascultarea şi din primirea Veştii celei Bune a morţii şi învierii lui Isus: kerygma. Ea rezumă misterul unei iubiri „aşa de reale, aşa de adevărate, aşa de concrete, încât ne oferă o relaţie plină de dialog sincer şi rodnic” (Exortaţia apostolică Christus vivit, 117). Cine crede în această vestire respinge minciuna conform căreia viaţa noastră ar fi generată de noi înşine, în timp ce, în realitate, ea se naşte din iubirea lui Dumnezeu Tatăl, din voinţa sa de a da viaţa din belşug (cf. In 10,10). În schimb, dacă se dă ascultare glasului convingător al „tatălui minciunii” (cf. In 8,45), se riscă prăbuşirea în prăpastia nonsensului, experimentând iadul deja aici, pe pământ, aşa cum mărturisesc, din păcate, multe evenimente dramatice din experienţa umană personală şi colectivă.

marți, 25 februarie 2020

Miercurea Cenușii: Convertire și încredere în Dumnezeu [26 februarie 2020]

Convertire și încredere în Dumnezeu 
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:30 (26 februarie 2020)            
Lecturi: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18; lecturi

Omilie

Începem astăzi drumul Postului Mare cu un gest sugestiv: impunerea cenușii. Este timp de pocăință: să ne întoarcem la Dumnezeu! „Întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale!” (Il 2,12). Sunt cuvinte pătrunzătoare ale profetului cu care începe liturgia Postului Mare. Nu este timp de tristețe; este un prețios dar al lui Dumnezeu. Este drumul Bisericii care durează patruzeci de zile; la capăt este Paştele Domnului. Un ambient liturgic și penitențial în care este iubirea milostivă a lui Dumnezeu oferit omului.

sâmbătă, 22 februarie 2020

† Duminica a 7-a de peste an (A): A ierta, a iubi [23 februarie 2020]

„Predica de pe Munte” de Carl Bloch.
A ierta, a iubi
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 februarie 2020)              
Lecturi: Leviticului 19,1-2.17-18; 1Corinteni 3,16-23; Evanghelia Matei 5,38-48; lecturi

Omilie 


Isus ne spune în evanghelia de astăzi: „așa cum Dumnezeu a acționat față de voi, la fel să vă purtați față de alții”. Este etica sau morala teologică. Iubește-ți dușmanii. Iubirea este capabilă să transforme pe un dușman într-un prieten.

În lectura întâia luată din cartea Leviticului (Lev 19,1-2.17-18) sunt norme și legi ieșite dintr-un ambient ebraic preoțesc: se numește „legea sfințeniei”. Moise invită poporul să-l imite pe Dumnezeu în sfințenie: „Domnul i-a zis lui Moise: «Fiți sfinți, căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru»” (v. 1-2). Nu este un imperativ, ci o promisiune. Este invitația la a se lăsa orientați de către Domnul să trăiască existența ca participare la viața de sfințenie. Este vorba de apartenența creaturilor la gloria Domnului. În ce mod omul păcătos îl poate întâlni pe Dumnezeul cel sfânt? În limbajul curent, „sfânt” se înțelege cel care a dus o viață exemplară și acum este în paradis. Însă semnificația acestui termen este mult mai amplă: indică „cel separat”, „consacrat” lui Dumnezeu. În liturgia ebraică sunt diferite separări. Kaddish este „sfânt” în ebraică. Dar a fi sfânt înseamnă a recunoaște că Dumnezeu a făcut să iasă poporul din sclavia egipteană pentru ca să asculte de legea sa. Ce pretindea Domnul atunci când a poruncit poporului său să fie „sfânt”, să trăiască separat de alte popoare ca să nu-l poarte la idolatrie? „Sfințenia” este înțeleasă în mod diferit: nimic din separările materiale de la ceilalți oameni, nimic din prescripțiile rituale. Cere să refuze ura și răzbunarea. „Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta. […] Să nu te răzbuni şi să nu ţii ură pe fiii poporului tău! Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (vv. 17-18). Cere să se lase conduși de iubire: iubește aproapele, „imită-mă pe mine”, spune Domnul. Din vechea lege, descoperim că iubirea e mai bună decât toate ritualurile: e semnul prezenţei lui Dumnezeu printre oameni. Are o limită: iubirea nu este universală. De fapt, interpretarea rabinică se restrânge la poporul lui Israel; se limitează la legăturile de sânge, familiare. Orizontul legii nu depășea încă limitele poporului evreu.