 |
| Sfântul Iosif și visul - cu Legnanino. |
Omul de
încredere a lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (19 martie 2020)
Lecturi: 2Samuel
7,4b-5a.12-14a.16; Romani
4,13.16-18.22; Evanghelia Matei
1,16.18-21.24a; lecturiOmilie
Astăzi celebrăm sărbătoarea
sfântului Iosif, soțul sfintei Fecioare Maria. El provine din casa lui David.
Este invitat să facă legătura dintre Isus și descendența davidică inserând în
istoria lui Israel pe Cristos. Cultul său a început să se răspândească printre
credincioși în Orient din secolul al IV-lea iar în Occident
prin secolul al XI-lea.
Misiunea lui Iosif este ilustrată în cartea lui Samuel (2Sam
7,4b-5a.12-14a.16). În fața propunerii lui David că-i va face o casă – un
templu – lui Dumnezeu, Domnul afirmă că el îi va face o casă – o descendență –
lui David. Profeția este construită pe o dublă semnificație a cuvântului
„casă”. Pe buzele lui David are o semnificație materială, adică se referă la
casa Domnului. Fixată capitala la Ierusalim, construit palatul regal, David
vrea să-i construiască o casă lui Dumnezeu, adică un templu. În cuvintele lui
Natan pare să iasă la iveală un curent puțin favorabil construirii unui templu
în Ierusalim: nu am locuit într-o casă… sunt rătăcitor sub un cort… Pe buzele
lui Dumnezeu, termenul „casă” înseamnă descendență, dinastie. „Aşa
vorbeşte Domnul: […] eu voi ridica un descendent al tău după tine […] şi-i voi
întări domnia. El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de
domnie pentru vecie” (v. 12-13). Aceste cuvinte se referă direct la Solomon,
fiul lui David. Descendența davidică împlinește toate speranțele mesianismului.
În citirea creștină a profeției
lui Natan dobândește o lumină nouă. Iosif, ca descendent a lui David,
pregătește terenul istoric în care se înscrie Fiul lui Dumnezeu. Acest copil va
intra în linia promisiunii davidice: Fiul lui Dumnezeu este în mod real și pe deplin
fiul lui Iosif, coborâtor din David – este regele mesianic. Iosif este martorul
credincios: și-a pus toată viața în slujba lui Dumnezeu.
Există și o altă personalitate
biblică, în afară de David, cu care se asemănă Iosif: aceea a lui Abraham.
Cei doi erau oameni drepți, pentru că au știut să iubească pe Dumnezeu în Lege.
Când Legea nu mai reușea să le dea explicații pentru ceea ce se întâmpla [fiul
dăruit și apoi cerut ca jertfă; logodnica însărcinată] inima lor căuta un nou
acord deplin cu voința lui Dumnezeu. În lectura a doua luată din Scrisoarea către Romani (Rom 4,13.16-18.22) adevărata paternitate se
recunoaște și se trăiește numai prin credință, pentru că prin credință Abraham
este constituit „tatăl multor popoare”, nu prin capacitatea sa de rodire [procreatoare],
ci prin credință. „Promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută
lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din
credinţă” (v. 13). Abraham este „părintele tuturor celor care cred fără a fi
circumscriși” (Rom 4,11). Asemenea
lui Abraham, Iosif crede cuvântului și acceptă promisiunea comunicată Mariei și
i se pregătește lui Isus lumea înconjurătoare în care să se reveleze. Cu
credința sa tăcută el „speră împotriva
oricărei speranţe” (v. 18) și reușește să-l întrevadă pe Fiul lui Dumnezeu aproape
de oameni. În speranță se naște Emanuel, adică „Dumnezeu-cu-noi”. În tăcere
devine umbra Tatălui ceresc în casa de la Nazaret. S-a dăruit să slujească maternitatea
divină a Mariei în Cuvântul Domnului făcut prunc. Pentru credinţa
sa, Dumnezeu l-a ales şi i-a dat o chemare cu totul aparte: să fie tatăl lui
Isus.
În Evanghelia după Matei (Mt 1,16.18-21.24a), Iosif, logodnicul Mariei, „fiind drept” voia să
o lase în ascuns. Dar îngerul i-a apărut. Atunci „Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul. A luat-o acasă pe
Maria, soția sa”. În aceste cuvinte este cuprins tot misterul vieţii sfântul
Iosif. Aceste cuvinte ne spun că Iosif a fost ascultător faţă de Domnul: „Iosif,
fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a
zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele
Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (v. 20-21). Ascultarea
credinţei! Ascultarea este caracteristica întregii sale existenţe!
Evanghelia ne spune că îngerul
Domnului, îi apare „în vis” lui Iosif. În limbajul biblic, acest lucru nu are nimic
de a face cu visul: este modul imaginar de a-și da seama de o întâmplare
neprevăzută; a spune că îngerul i-a apărut „în vis”, înseamnă a spune că Domnul
i-a vorbit la inimă. Iosif a auzit această chemare de a o lua pe Maria ca
„soție”. I se cere lui Iosif din Nazaret să intre într-un mister tulburător,
aproape zdrobitor, prin măreţia sa.
Iosif este un om bun şi îşi
urmează gândurile sale: are o meserie, vrea să aibă o familie, o întâlneşte pe
Maria, se îndrăgosteşte de ea, fac planuri de căsătorie, speră să ducă o viaţă
liniştită alături de soţia şi familia sa. Dar gândul lui Dumnezeu cu el depăşeşte
gândurile umane. Iosif trebuie să înveţe să accepte planul lui Dumnezeu. Deşi
este un om drept – adică matur în credinţă, asemenea lui Abraham – nu reuşeşte
să înţeleagă ce se întâmplă cu logodnica sa care aşteaptă un copil: „ea s-a
aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (v. 18). Știe că nu este tatăl acestui copil.
Dar o ştie pe logodnica sa, Maria, o tânără credincioasă şi el şi-a pus
încrederea într-însa. De unde acest copil?... „Ea s-a aflat însărcinată de la
Duhul Sfânt”… Era nedumerit. Tot datorită credinţei sale, nu vrea să-i facă
nici un rău. Se gândeşte să se retragă: să renunţe la a se mai căsători cu ea.
Şi nici nu vrea să arunce acuze publice. Evanghelia foloseşte expresia: „voia să
o lase în ascuns” (v. 19). Nu vrea să o expună dezonoarei. Oricum riscul era
mare pentru logodnica sa: dacă era acuzată de necinste urma să fie ucisă cu
pietre la marginea satului.
Dar Dumnezeu este alături de cel
care crede, chiar dacă nu înţelege. Domnul intervine dându-i peste cap planurile
şi gândurile lui Iosif. Intervine acum printr-un trimis al său, pentru a-i
reface viaţa. Îi descoperă prin cuvântul transmis de înger să nu se teamă. „Nu
te teme să o iei pe Maria, soţia ta!” (v. 20). Să nu-ți fie frică! Calea ta este alta decât aceea pe care te
gândeşti să o urmezi! Nu-ți fie tema! Eu ţi-am pregătit o altă cale! Ia-o la
tine pe logodnica ta. Întră pe calea pe care ţi-am pregătit-o. Acceptă planul
meu cu ea: „căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!” (v. 20).
Nu-ţi fă griji! Primeşte copilul pe care ţi l-am trimis: este Fiul meu!
Ajutat de cuvântul îngerului, Iosif
ajunge să înţeleagă că gândul lui Dumnezeu depăşeşte cu mult gândurile umane.
Cuvântul îl luminează. Avea nevoie de această descoperire divină. Acum vede cu
claritate chiar sensul vieţii sale: de păzitor pentru Maria și Isus. Și – ne
spune evanghelia – că „a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului” (v. 24).
Sfântul Iosif este omul de
încredere a lui Dumnezeu! Să ne încredințăm lui cu toată Biserica și lumea
întreagă!
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Doglio C. (https://www.qumran2.net);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu