Luminați prin botez
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (22 martie 2020)
Lecturi: 1Samuel
16,1b.6-7.10-13a; Efeseni 5,8-14; Evanghelia Ioan
9,1.6-9.13-17.34-38 (forma
prescurtată); lecturi
Omilie
Astăzi este duminica bucuriei [laetare, în latină] ce ne proiectează spre Paști:
„Bucură-te, Ierusalime; […] bucurați-vă și veseliți-vă!” „Să tresăltați și să
vă îndestulaţi din belşugul mângâierilor sale” (cf. Is 66,10-11). Îi îndeamnă pe toți credincioșii antifonul la
intrare. Liturgia ne invită să ne deschidem ochii spre lumina lui Cristos. Lecturi
sunt pline de speranță: lumina credinței care luminează tot omul. Acţiunea este
împlinită de Isus pentru ca noi să vedem. Este credința adevărată și sinceră
experimentată prin cruce și suferință. Invitaţia cuvântului: a deveni lumină în
Domnul şi a ne comporta ca fii ai luminii.
În prima lectură luată din cartea lui Samuel
(1Sam 16,1b.6-7.10-13a) ne prezintă
alegerea lui David din tânăr păstor ca rege peste Israel. Samuel a mai
consacrat un rege, pe Saul, dar Dumnezeu l-a îndepărtat și a ales un altul. „Umple-ţi
cornul cu untdelemn şi du-te! Te voi trimite la Iese, cel din Betleem, căci am
văzut între fiii săi un rege pentru mine” (v. 1). Dar alegerea nu revine nici lui Samuel, nici preotului, nici
judecătorului, nici lui Iese, tatăl lui David. Amândoi, și Samuel și Iese,
judecă după aparențe. Domnul privește la inima omului cu sentimentele profunde
ale inimii. În momentul alegerii ca rege, nimeni nu se gândise la tânărul David
care era la păscut turmele preocupându-se de ele. Dumnezeu nu vede cum vedem
noi. El are grijă de cei mici și umili pentru a realiza lucruri mărețe. Cel mai
tânăr dintre frații, pe David,… la care nimeni nu visa. „Ridică-te şi
unge-l! El este” (v. 12). Profetul Samuel,
ascultător față de Domnul, „a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul
fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David din acea zi încolo” (v. 13). Uns de profet cu undelemn, el devine
lumină pentru popor.
În drumul nostru spre Paști este chemarea botezului – sacramentul
credinței noastre – care cuprinde ungerea cu ulei sfințit [în Joia Sfântă] prin
care botezatul este preot, profet și rege ca și Cristos. Preot: nu asistă la
sfânta Liturghie, ci o celebrează cu preoția sa botezială; profet: nu ascultă
numai Cuvântul lui Dumnezeu, ci îl proclamă; rege: nu se spune numai că ești
liber ci responsabil pentru extinderea Împărăția lui Dumnezeu. Este
inițierea creștină a botezul.
În a doua lectură luată din Scrisoarea
către Efeseni (Ef 5,8-14) sfântul
Paul – marele misionar al pătimirii lui Cristos – ne amintește că „odinioară
eraţi întuneric, acum însă, sunteți lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte fii ai
luminii!” (v. 8). Înțelegem că botezul era numit „iluminare”, cum scriu Sfinții
Părinți. În ziua botezului efesenii au fost scoși din întunericul păgânismului
pentru a fi introduși într-o lume de lumină. Paul ne spune că acest lucru nu ar
fi fost posibil decât prin harul lui Cristos: el e „lumina lumii”. Acum, prin
botez, Isus ne luminează: devenim lumină. „Trezeşte-te tu, care dormi, şi
ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina!” (v. 14) – este aclamația
cântată în timpul lui Paul, probabil cu ocazia botezului. Isus este lumina care
luminează drumul fiecărui botezat. Domnul privește cu iubire la inimile celor
buni și generoși care sunt în harul lui Dumnezeu: o privire milostivă căci au
fost scoși din sechelele păcatului iar acum experimentează lumina harului.
„Discerneţi ceea ce este plăcut Domnului” (v. 10). Comportați-vă ca fii ai
luminii cu bunătate, dreptate și adevăr întrucât viața harului, luminată de
Duhul Tatălui, nu poate să devină viață decât bucurie și fericire.
În Evanghelia după Ioan (In 9,1-41) se relatează vindecarea unui orb din naștere. Textul
este foarte lung; e o adevărată capodoperă a artei dramatice: drama „luminii și
a întunericului”. Vindecarea orbului oferă lui Isus ocazia de a descoperi „lumina
lumii”. La Ierusalim – acolo unde se celebrează sărbătoarea Corturilor (sukkot, în ebraică), sărbătoarea luminii,
esplanada templului era toată luminată – Isus declară: „Eu sunt lumina lumii!”
(In 8,12) şi dă un semn, arătând cum
luminează lumea. În timp ce fariseii se afundă în întuneric, orbul din naștere
se dezlănțuie în plină lumină. Să vedem concret.
Ieșind din templu, Isus trece și
vede pe un orb din naștere. „A deschide ochii orbilor”, este caracteristica lui
Mesia prezisă de toți profeții. „A scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă,
i-a pus tina pe ochi şi i-a zis: «Du-te şi spală-te la piscina Siloe!» – care
înseamnă «trimisul»” (v. 6-7). Domnul se descoperă pe sine: „Eu sunt lumina
lumii”, adică, am venit tocmai pentru a libera omul de orbirea sa. Va fi apoi
decizia orbului să asculte sau să refuze cuvintele lui Isus de a merge să se
spele la piscina Siloe [adică a „trimisului”].
Isus, care în evanghelia a patra este numit de mai multe ori „trimisul lui
Dumnezeu”, trimite orbul să se spele la apa trimisului. Orbul a făcut aşa şi
s-a vindecat.
Isus îi deschide ochii a două
oară: ochii credinţei. Toate acestea se fac progresiv. Inițial, omul vindecat
vorbește despre un „omul numit Isus”; apoi, vede în el un profet; când se află
în faţa lui, se prosterne zicând: „«Cred, Doamne»; şi l-a adorat” (v. 38). De
fapt, textul evanghelic ne indică etapele necesare pentru a ajunge la
maturitatea credinței. Trebuie să credem în „acel om” numit Isus. În alte
cuvinte trebuie să descoperim dimensiunea umană a lui Cristos, care ne permite
să-l simțim aproape, vecin, prieten, confident. Este absolut necesar să recunoaștem
pe Isus ca „Domnul”: „«Crezi tu în Fiul Omului?» El a răspuns: «Cine este,
Doamne, ca să cred în el?»” (v. 35-36). Să-l recunoaștem ca pe unicul punct de
referință al vieții noastre și să-l adorăm: „Cred, Doamne!”
Noi dorim această lumină? Acceptăm
această lumină? Suntem pregătiți să o primim? Să-i mulțumim pentru darul
botezului prin care ne-a salvat din întunericul existenței noastre și ne-a
purtat în lumina harului său!
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets
liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Doglio C. (https://www.qumran2.net);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu