† Sfânta Maria, mama lui Dumnezeu [Anul Nou] [A B C]: Să mergem după lumina care vine de sus [1 ianuarie 2023]

Mama lui Dumnezeu.

 Să mergem după lumina care vine de sus

pr. Isidor Chinez (1 ianuarie 2023) 

Lecturi biblice: Numeri 6,22-27; Galateni 4,4-7;  Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi biblice

Omilie

În această zi Biserica celebrează trei evenimente: Maria, mama lui Dumnezeu, octava Nașterii Domnului [cu calendarul gregorian (15 octombrie 1582) apare octava Nașterii care coincide cu prima zi a anului civil nou] și Ziua Păcii, propusă în anul 1968 întregii Biserici de către papa Paul al VI-lea ca poporul creștin să pună în centrul acțiunii și al rugăciunii sale pacea. Celebrarea sfintei Maria, mama lui Dumnezeu, este foarte veche. Primii creștini o sărbătoreau pe mama lui Isus în octava Crăciunului. Au trecut secole și sărbătoarea Mariei, mama lui Dumnezeu, s-a umbrit. A fost papa Paul al VI-lea (1970) care a preluat această sărbătoare celebrată de biserica primară, cu intenția explicită de a începe un an nou civil sub semnul Mariei. Biserica îşi concentrează atenţia asupra misterului lui Isus prunc. Lecturile biblice vor să ne dea o cheie de interpretare a maternității Mariei, care ar putea fi definită „mediatoarea tuturor harurilor”. Pe Domnul l-am avut datorită Mariei. Este darul tuturor darurilor lui Dumnezeu pentru omenire: „Dumnezeule, care, prin fecioria roditoare a Mariei, ai dăruit neamului omenesc darurile (sau bunurile) mântuirii veşnice”, așa cum spunem în rugăciunea zilei. Formula este la plural: exprimă clar ideea că toate darurile mântuirii sunt sintetizate în Domnul. Fiecare har și fiecare binecuvântare a cerului vine la noi de sus, prin Isus Cristos.

† Sfânta Familie [A]: Deschiderea spre voința lui Dumnezeu [30 decembrie 2022]

Fuga în Egipt - de Draghici Catalin.

Deschiderea spre voința lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez (30 decembrie 2022) 

Lecturi biblice: Ben Sirah 3,3-7.14-17a;  Coloseni 3,12-21;  Evanghelia Matei 2,13-15.19-23; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm Sfântă Familie care cade în perioada Crăciunului. Sărbătorind nașterea Domnului și gândurile comunității creștine se îndreaptă pe neașteptate către familia care l-a primit în lume pe Mesia. Liturgia de astăzi se deschide cu un text dedicat tocmai relației dintre părinte și copil. În a doua lectură vine apostolul Paul ce descrie familia creștină ca o mică comunitate „vindecată” prin cuvântul lui Cristos în toate relațile ei. Evanghelia se oprește asupra familiei din Nazaret în viața trăită în credință și deschiderea ei către voința lui Dumnezeu.

† Sfântul Ioan, apostol și evanghelist: E necesară credința [27 decembrie 2022]

 

E necesară credința

pr. Isidor Chinez (27 decembrie 2022) 

Lecturi biblice: 1Ioan 1,1-4; Evanghelia Ioan 20,1a.2-8; lecturi biblice

Omilie

Astăzi Biserica sărbătorește pe sfântului Ioan apostol și evanghelist. Este discipolul „pe care Isus l-a iubit” (In 20,2). Aceasta înseamnă că el nu s-a limitat să-l iubească pe Domnul, ci s-a lăsat iubit de către el.

† Sfântul Ștefan, martir: A învăța iertarea [26 decembrie 2022]

Peter Paul Rubens - The Martyrdom of St. Stephen.

A învăța iertarea

pr. Isidor Chinez (26 decembrie 2022) 

Lecturi biblice:  Fapte 6,8-10; 7,54-60; Evanghelia Matei 10,5.17-22; lecturi biblice 

Omilie

Nașterea Domnului ne umple inimile de bucurie. Martiriul lui Ștefan nu vine să tulbure liniștea Crăciunului, ci ne învață că Isus s-a făcut trup pentru a ierta și pentru a ne învăța să iertăm. Sărbătorim pe sfântul Ştefan. Ne invită să primim mărturia pe care ne-a lăsat-o cu jertfa sa. Liturgia este dedicată nașterii pentru cer a primului martir, dintre cei șapte daconi. Cuvântul lui Dumnezeu e centrat pe tema persecuției, ce este dezlănțuită împotriva aceluia care alege să-și întemeieze viața pe credința în Cristos – izvor al rodniciei apostolice și al reînnoirii pentru Biserică.

† Nașterea Domnului (Crăciunul) [A B C] – ziua: Lumina ce intră printre noi [25 decembrie 2022]

Lumina ce intră printre noi

pr. Isidor Chinez (25 decembrie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 52,7-10; Evrei 1,1-6; Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14 (forma prescurtată); lecturi biblice

Omilie

În liturgia zilei chipul pruncului sărbătorit în timpul nopții devine și mai profund. Orice nașterea este un eveniment unic, dar provocarea lui are o valoare permanentă. Atenția este concentrată asupra lui Isus ca vestitor al mântuirii ce trebuie să ajungă la întreaga omenire. Prima lectură vorbește despre vestea fericită: eliberarea israeliților din exil și întoarcerea lor în țară. Israel rămâne primul destinatar al acestui anunț, dar există o caracteristică de universalitate: „au văzut toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru”. Este noutatea mântuirii ce se apropie deja. În aplicarea acestui proiect se manifestă împărăția lui Dumnezeu. Isus va prelua acest anunț fericit și va arăta punerea lui în aplicare predicii sale și a minunile, până la moartea sa pe cruce. În evanghelie este relatarea lungă despre Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul [Logos-ul, în greacă], în prologul sfântului Ioan. care reprezintă punctul de sosire al celebrării Crăciunului. Se subliniază natura divină al pruncului, afirmând că el a existat deja înainte de a se naște: „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu!” A doua lectură luată din Scrisoare către Evrei preia, deși cu alte cuvinte și într-un stil diferit, tema divinității lui Cristos și lucrarea sa de mântuire: „strălucirea gloriei şi chipul fiinţei sale”. Este lumina ce intră printre noi!

† Nașterea Domnului [A B C] – noaptea: E minunea simplității [24 decembrie 2022]

 E minunea simplității

 pr. Isidor Chinez (24 decembrie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 9,2-4.6-7; Tit 2,11-14;  Evanghelia Luca 2,1-14.

Evanghelia Luca 2,1-14: ¹ În zilele acelea s-a dat un decret din partea împăratului August, care poruncea să se înscrie toată lumea. ² Această înscriere s-a făcut întâia oară pe când Quirinus era guvernator al Siriei. Şi toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea de origine. ⁴ Şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, s-a dus în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David. ⁵ El venea să se înscrie împreună cu Maria, soţia lui, care era însărcinată. ⁶ Şi pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca să nască. ⁷ Şi a născut pe fiul său întâiul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, căci nu se mai găsise loc pentru ei în casa de oaspeţi. ⁸ În ţinutul acela erau pe câmp păstori care făceau de strajă noaptea păzindu-şi turma. ⁹Şi iată, le-a apărut un înger al Domnului, şi slava Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinşi de mare frică. ¹⁰ Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul: ¹¹ astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. ¹² Iată semnul după care îl veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat în iesle”. ¹³ Şi deodată, împreună cu îngerul s-a auzit mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoinţă!”

Omilie

În noaptea de Crăciun liturgia se deschide cu antifonul: „Să ne bucurăm cu toţii în Domnul, căci Mântuitorul nostru s-a născut în lume. Astăzi a coborât din cer la noi pacea adevărată”. Noaptea Nașterii Domnului prevede trei lecturi biblice unite prin contrastul dintre întuneric și lumină. Prima lectură vorbește despre un popor care a umblat în întuneric și acum strălucește o lumină mare: e Mesia! Evanghelia relatează nașterea lui Isus ce a avut loc într-o noapte întunecoasă străpunsă de lumina gloriei lui Dumnezeu: este Domnul care s-a făcut trup! A doua lectură prezintă acelaşi contrast între lumină şi întuneric, transferat în întregime la nivelul duhului: este dorința de dreptatea, sobrietatea, pietatea… Este minunea de a fi simplu!

În prima lectură (Is 9,2-4.6-7) Isaia anunță vestea nașterii unui copil de viță regală – regele Mesia, purtătorul păcii, al bucuriei și al prosperității, în opoziție cu întunericul care s-a așezat în Palestina de Nord. Profetul se adresează oamenilor slăbiți de asuprire, devastare, mizerie, foamete și le proclamă intervenția lui Dumnezeu: va veni răscumpărarea și eliberarea. Profeția a fost pronunțată la puțin timp după ce Tișlat-Pileser al III-lea a ocupat, în 732 î.C., regiunile de nord ale Palestinei. După o perioadă de asuprire, vor fi acoperite de gloria lui Dumnezeu cele trei provincii din Israel anexate de imperiului asirian: Meghido [Galileea – „ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali”, „Galileea neamurilor” (Is 8,22)], Galaad sau Transiordania şi Dor – coasta palestiniană. Se anunță o lumină mare: „peste cei care locuiau în ţinutul întunecat a strălucit o lumină” (v. 2). Această veste bună fusese transmisă de secole unui „popor care mergea în întuneric”. Isaia expune tema foarte clar: contrastului dintre lumină și beznă. Dar tocmai aceste teritorii periferici cu oameni umiliți vor fi primii care vor vedea lumina, sfârșitul sclaviei, războiului, din cauza nașterii unui copil, darul lui Dumnezeu pentru poporul său: „Un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă; semnul puterii este pe umerii lui. Numele lui este: «Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Părinte veşnic, Principe al păcii». Stăpânirea lui va creşte iar pacea în vremea lui nu va avea hotar; va domni pe tronul lui David şi peste împărăţia lui” (v. 6-7). Domnul salvează omul împărtășindu-i slăbiciunea, căci este „Dumnezeu puternic” dar se manifestă prin micime: este starea unui copil slab, lipsit de putere. Să medităm și să contemplăm începutul acestei speranțe… Este caracteristica nopții de Crăciun!...

A doua lectură (Tit 2,11-14) afirmă că nașterea Domnului aduce oamenilor darul divin: „harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor” (v. 11), ce ne învață să depășim impietatea și, deci, să trăim în credință și în iubirea lui Dumnezeu, în realizarea dreptății, adică a planului Domnului și în așteptarea gloriei celui înviat. Apostolul amintește evenimentul mântuirii noastre: întruparea, umanizarea lui Dumnezeu care este „epifanie”, adică descoperirea sau manifestare harului său, a iubirii gratuite, ce nu o merităm niciodată. „Arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos” (v. 13). Da, arătarea sau epifania ne învață că umanitatea noastră a gândit-o Dumnezeu, a voit-o, a creat-o și a realizat-o pe deplin în Fiul său, care este pentru totdeauna „mare Dumnezeu și mântuitor”. „S-a dat pe sine însuşi pentru noi ca să ne răscumpere de orice nelegiuire şi să cureţe pentru sine un popor numai al său, plin de zel pentru fapte bune” (v. 14). În limba greacă se subliniază cu putere dreptul special de proprietate a lui Cristos asupra poporului. Adjectivul tradus „al său” (periusios, în greacă) este echivalentul unei expresii din limba ebraică ce descrie partea specială proprie pe care o rezervă cuceritorul înainte de a împărţi prada. Aplicat la poporul creştin, termenul descrie drepturile lui Cristos asupra poporului, pe care şi l-a dobândit ca rege triumfător prin moartea sa pe cruce. Creştinii sunt consacraţi, sunt puşi deoparte, îi aparţin cu trup şi suflet numai lui. Este harul mântuitor!

În Evanghelia după Luca (Lc 2,1-14) strălucește o mare lumină: Isus, născut din Maria la Betleem. Relatare nu este un mit sau o legendă, chiar dacă pare scrisă pentru copii, ci veste bună. Din acest motiv, evanghelistul vrea în primul rând să plaseze acest eveniment într-o mare istorie, sub dominația Imperiului Roman. Cezar Augustus decide să numere cetățenii din toate țările cucerite de Roma: e timpul recensământului, executat în Israel de către Quirinius, guvernator al Siriei. Iosif se supune acestui ordin și, împreună cu soția sa, Maria, părăsește Nazaretul și se îndreaptă spre Betleem, din Iudeea, unde sunt urmașii lui David. „Venea să se înscrie împreună cu Maria, soţia lui, care era însărcinată” (v. 5). Negăsind acolo loc, s-a dus într-un stalul unde erau adăpostite animalele. Acolo s-a născut Isus. Maria se comportă ca toate mamele și Luca menționează gesturile ei atente: „l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle” (v. 7), „căci nu se mai găsise loc pentru ei în casa de oaspeţi” (v. 7). Nu este neapărat un refuz sau un semn de ostilitate; indică nesiguranța acestei situației pentru care nu s-a pregătit nimic. Nu se întâmplă o minune. Nașterea lui Isus este identică cu aceea a oricărui alt om. În prima sa apariție în lume, împărtășește condiția noastră umană în toate. Dumnezeu se manifestă în Isus slab, neputincios, tremurător. Se încredințează în mâinile unei femei, Maria și a unui bărbat, Iosif…

Foarte important este chemarea pastorilor, răspunsul lor și conținutul anunțului în miezul nopții. Lumina nu strălucește peste un „popor”, cum spunea Isaia, ci spre un grup de oameni săraci. Sunt „învăluiți” de ea: „în ţinutul acela erau pe câmp păstori care făceau de strajă noaptea păzindu-şi turma. […]; le-a apărut un înger al Domnului, şi gloria Domnului i-a învăluit în lumină” (v. 8-9). Păstorii ascultă. „Îngerul le-a zis: «Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul!»” (v. 10-11). Să reținem: primul titlu este „Mântuitor”; al doilea este „Cristos”: „unsul” sau Mesia, în ebraică; al treilea este „Domnul”, Kyrios, în greacă. Numele este dat copilului de către înger. În Vechiul Testament în limba greacă [Septuaginta], termenul „Domnul” [Kyrios] corespunde tetragramei divine [nume format din patru litere] YHWH. „Numele” care nu se pronunță niciodată de către evrei [Yahveh]; îi spun Adonay, „Domnul meu”. Luca este unicul autor al Noului Testament care unește cei doi termeni „Cristos” și „Domnul” pentru a desemna pe Mesia. „Iată semnul după care îl veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat în iesle” (v. 12).  Semnul dat de îngeri păstorilor este în contrast puternic cu ceea ce au anunțat. Mărirea lui Dumnezeu se dezvăluie în sărăcie: nou-născut înfășat și culcat într-o iesle… Se cântă: „Glorie întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoinţă!” (v. 14). O confirmă cântecul îngerilor… E minunea simplității!...

Nașterea Domnului ne ajută să ne amintim de invitația ce ni se adresează nouă, personal… Tot pământul e în pace, bucurie, lumină!... Noi pe unde suntem?!...

---

Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;      Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro;  Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.

---

† Duminica a 4-a din Advent [A]: Credință și ascultare [18 decembrie 2022]

Sfântul Iosif și visul de Daniele Crespi, Kunsthstorisches Museum, Wien.

Credință și ascultare

pr. Isidor Chinez (18 decembrie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 7,10-14; Romani 1,1-7; Evanghelia Matei 1,18-24; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi este o invitație să ne lăsăm „vizitați” de Dumnezeu. Nu se satură să-l caute pe om și, respectându-i mereu libertatea, continuă să-i dea un semn: „fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»!” [în prima lectură]. Privirea Domnului este cu totul specială căci conduce fără a excude pe nimeni, și pe păgânii, pe romani: „a duce la ascultarea credinţei […] toate neamurile, între care sunteţi şi voi [romanilor], chemaţi ai lui Isus Cristos” [a doua lectură]. Dumnezeu intră în viața oamenilor nu doar pentru o clipă sau pentru un timp determinat, ci pentru a fi Dumnezeu-cu-noi pentru totdeauna [în Evanghelie].

† Duminica a 3-a din Advent [A]: Eliberare și speranță [11 decembrie 2022]

 

Ioan Botezătorul în închisoare.

Eliberare și speranță

pr. Isidor Chinez (11 decembrie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 35,1-6a.10; Iacob 5,7-10; Evanghelia Matei 11,2-11; lecturi biblice

Omilie

Astăzi este duminica bucuriei, gaudete, în latină. Liturgia are o cheie: verbul „a veni”. Venirea lui Dumnezeu poartă bucurie cu darurilor sale. Isaia – profetul timpurilor mesianice – anunță „venirea” Domnului, adică intrarea în lume a gloriei lui Dumnezeu ce produce o renaștere a naturii și vindecarea omenirii. Chiar și evanghelia apare întrebarea: „cine trebuie să vină”? A doua lectură reia tema „venirii” Domnului în lume și o asociază cu capacitatea de a aștepta cu răbdare, fără descurajare sau oboseală și conştiința că venirea Domnului este aproape, chiar dacă nu poate fi calculată pe baza timpurilor și a așteptărilor omului. Este timpul bucuriei, al eliberării și al speranței!

† Neprihănita Zămislire [A B C]: E „da”–ul Mariei și al fiilor ei [8 decembrie 2022]

 

„Da”–ul Mariei.

E „da”–ul Mariei și al fiilor ei

pr. Isidor Chinez (8 decembrie 2022) 

Lecturi biblice:  Geneză 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilie

În inima Adventului, astăzi Biserica își fixează privirea asupra Mariei. Celebrăm una dintre cele mai frumoase și populare sărbători ale Sfintei Fecioare: Neprihănita Zămislire. De ce, dintre toate femeile, a ales-o Dumnezeu pe Maria din Nazaret? Răspunsul este ascuns în misterul insondabil al voinței divine. Există însă un motiv pe care evanghelia îl evidențiază: umilința ei. Dumnezeu dă neîncetat milostivirea sa. Să încercăm să înțelegem ceva din sensul sărbătorii de azi. Ce înseamnă „neprihănita zămislire”? Greu de răspuns să explici cum poate Dumnezeu să păstreze o creatură lipsită de păcatul originar [strămoșesc]!... Să ne lăsăm ajutați de câteva cuvinte: dar, milostivire, apropiere sau distanță. E misterul Mariei care s-a născut neprihănit zămislită!

Textele liturgice oferă pentru meditația noastră cele mai dense din toată Scriptura. Prima lectură ne duce înapoi la un eveniment de fractură dintre om și Dumnezeu care este anunțat femeii:  „duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei” (Gen 3,15). E o imagine a unei ostilități cu tot ceea ce este negativ și obscur. Scrisoarea sfântului Paul către Efeseni prezintă planul mântuirii, în care toți suntem predestinații în a fi „sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!  În iubire el [Tatăl] ne-a rânduit de mai înainte spre a fi fiii săi, prin Isus Cristos” (cf. Ef 1,4-5). În textul evanghelic este conținută vestirea îngerului Gabriel care folosește o expresie semnificativă ce exprimă sensul teologic al neprihănitei: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,28). Ne vom concentra de a înțelege sensul imaculatei din aceste textele biblice de azi.

† Duminica a 2-a din Advent [A]: Convertirea: e viață simplă și sobră [4 decembrie 2022]

Înmugurit...

 Convertirea: e viață simplă și sobră

pr. Isidor Chinez (4 decembrie 2022) 

Lecturi biblice:  Isaia 11,1-10; Romani 15,4-9; Evanghelia Matei 3,1-12; lecturi biblice

Omilie

Textele liturgice de astăzi sunt o chemare la convertire: rezultat este pacea. Convertirea este o dispoziție umană care permite Duhului să facă minunea păcii. Prima lectură descrie creația pacifică a prezenței Duhului în era mesianică: „se va odihni peste el Duhul Domnului”; „atunci, lupul va sta cu mielul şi leopardul se va culca împreună cu iedul”. Este un simbol al noii relații între oameni. Scrisoarea către Romani îşi concentrează atenția asupra lumii umane, adică restabilirea relaţiilor trăite după modelul Domnului: „primiţi-vă unii pe alţii, după cum şi Cristos v-a primit pe voi, spre gloria lui Dumnezeu!” Evanghelia după Matei conturează calea convertii: penitența să se poată deschide la acţiunea înnoitoare a Duhului Sfânt. Este un stil de viață simplă și sobră!

Cântece de Advent - Vino speranța oamenilor!

Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul Sfânt - Rorate.

† Duminica întâia din Advent [A]: Să fim vigilenți! [27 noiembrie 2022]

 

Să fim vigilenți!

pr. Isidor Chinez (27 noiembrie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 2,1-5; Romani 13,11-14a; Evanghelia Matei 24,37-44; lecturi biblie

Omilie

Este timpul Adventului și odată cu el este noul an liturgic! Este un timp care pregătește celebrarea Nașterii Domnului, dar în termeni mai largi se referă la dubla venire a lui Isus Cristos: prima – în întrupare, și ultima – la sfârșitul timpului pentru judecata finală. Primele duminici ale Adventului amintesc de această venire a Domnului în glorie și ultimele două duminici ne amintim de sărbătoarea Crăciunului. Să luăm în considerare sensul profund al acestei călătorii umane. Întreaga comunitate creştina traiește această stare continuă de așteptare caracterizată de speranța venirii Domnului care se va manifesta complet la sfârşitul timpului. Adventul este așadar „timpul nostru”, adică al așteptării și al venirii lui Isus. Cele patru duminici trasează un drum ce ne invită să ne pregătim pentru venirea lui Mesia: e timpul să ne trezim (duminica întâia) și să ne convertim (a doua duminică), să ne bucurăm (duminica a treia) și să celebrăm mântuirea pe care Dumnezeu o realizează pentru fiecare dintre noi în Isus Cristos (duminica a patra). 

Cele trei lecturi de astăzi sunt orientate spre viitorul ultim. În prima lectură Isaia vede reunindu-se toate popoarele spre Ierusalim, unde Domnul va împlini judecata neamurilor. Ne însoțește Evanghelia după Matei pe care o vom citi în acest nou an liturgic [anul A]. Inaugurăm deschiderea: descrie venirea finală a Fiului Omului –  întoarcerea sa în glorie. Este timpul așteptării, al vigilenței. „Vegheați” – înseamnă a medita, a reflecta, a asculta. A doua lectură se referă la judecata înțeleasă nu din punctul de vedere al activităţii divine, ci al deciziei omului: sunt alegerile noastre personale care produc o diviziunea în interiorul omului. Apostolul Paul spune să cunoaștem „timpul în care trăim”: este „ceasul să vă treziţi din somn”,  „noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape”, lumina zilei se apropie! Este o educație înțeleaptă. Granița dintre o etapă și altă este venirea lui Isus în glorie! Să fim vigilenți!

† Duminica a 34-a de peste an [C]: Cristos, regele universului – iertare și domnie [20 noiembrie 2022]

Cristos și tâlharul.

 

Cristos, regele universului – iertare și domnie

pr. Isidor Chinez (20 noiembrie 2022) 

Lecturi biblice: 2Samuel 5,1-3; Coloseni 1,12-20; Evanghelia Luca 23,35-43; lecturi biblice

Omilie

Anul liturgic se încheie cu această duminică. Tema de astăzi este regalitatea lui Isus. Punctul de pornire este cel al Vechiului Testament reprezentat de figura regelui David care este păstrător al promisiunilor lui Dumnezeu: descendența pe linia genealogică a regelui Mesia, cel așteptat de Israel. Evanghelia surprinde descoperirea regalităţii Domnului în cel mai dramatic moment al slujirii sale: moartea pe cruce. Se înțelege că tronul și regalitatea sa nu sunt ale lui David, așa cum credeau evreii: este crucea – un răscumpărător pe cruce! Reflecția apostolului încadrează regalitatea lui Cristos în termeni cosmici: regalitatea lui Isus nu este alcătuită dintr-un teritoriu închis în anumite granițe, ci e întreaga creație, vizibilă și invizibilă. Autoritatea Domnului este nelimitată. Cele trei lecturi alcătuiesc astăzi un întreg discurs teologic referitor la rolul lui Cristos în Biserică și în cosmos, pornind de la figurile Vechiului Testament care anunță lucrarea și identitatea lui Mesia. Isus este un rege al cărui tron ​​este crucea. Dimensiunea se extinde la întregul cosmos, îmbrățișat de Isus pe cruce: căci  „toate au fost create prin el și pentru el”. Depinde de noi: să recunoaștem pe Domnul în acțiunea mântuitoare trăind în iubire sau să ne închidem în egoism, refuzând vederea chipului lui suferind! Să-i încredințăm greșelile noastre și el ne va ierta, căci este regele universului!

† Duminica a 33-a de peste an [C]: Este timpul așteptării… [13 noiembrie 2022]

Căderea Ierusalimului - relief de pe Arcul de triumf a lui Titus. 

Este timpul așteptării…

pr. Isidor Chinez (13 noiembrie 2022) 

Lecturi biblice: Malahia 3,19-20a; 2Tesaloniceni 3,7-12; Evanghelia Luca 21,5-19; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi se conturează în întregime spre așteptarea sfârşitului, adică spre o etapă nouă, extraordinară şi definitivă a creației. Suntem chemați să alegem între a urma ceea ce este de prisos sau a lucra cu perseverență și liniște pentru ziua Domnului. Prima lectură este un anunț foarte clar a ultimei „zile” din istorie dedicată judecății popoarelor. Evanghelia precizează că această „zi” este ziua lui Cristos, adică ziua întoarcerii sale, care va fi vestită prin anumite semne de avertizare. Scrisoarea apostolului este inserată în discursul așteptării sfârșitului. Este precizarea foarte importantă: creştinul este locuitor al altei „împărăţii” şi că timpul său pământesc este un timp de așteptare…

† Duminica a 32-a de peste an [C]: Dumnezeul viilor și nu al morților [6 noiembrie 2022]

Isus și saduceii.

Dumnezeul viilor și nu al morților

pr. Isidor Chinez (6 noiembrie 2022) 

Lecturi biblice: 2Macabei 7,1-2.9-14; 2Tesaloniceni 2,16-3,5; Evanghelia Luca 20,27-38; lecturi biblice 

Omilie

Anul liturgic se apropie de sfârșit. Lecturile biblice accentuează mesajul eshatologic, adică despre ultimele realități: moartea, învierea, victoria lui Cristos cel înviat asupra morții și al răului. Este Domnul [Kyrios în limba greacă] al istoriei și al întregului univers. Textele ne vorbesc despre înviere. În Israel, credința în înviere este formulată explicit destul de târziu. Ea nu pleacă de la filosofia nemuririi sufletului, ci de la experiența puterii lui Dumnezeu. Iubirea sa durează pentru totdeauna și nu poate eșua nici măcar în fața morții: o învinge. Credinţa creştină îşi are începutul în învierea lui Isus Cristos. Prima lectură prezintă credința evreilor despre învierea trupului. O astfel de credință vine exprimată nu în formule sau enunţuri teoretice, dar printr-o relatare „a șapte frați și a mamei lor” martirizați. A doua lectură, unde tema învierii nu este menționată în mod explicit, dar este inclusă în discursului apostolului despre speranţa creştină, în care Dumnezeu ne dă harul să perseverăm: „să vă întărească în orice faptă şi cuvânt bun!” Evanghelia preia tema învierii. Întrebarea pe care i-o pun saduceii lui Isus este în mod deliberat paradoxală cu o femeie care rămâne văduvă la șapte bărbați: „la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia?” Răspunsul lui Isus corectează perspectiva: învierea există pentru că Dumnezeu iubește viață și nu este un Dumnezeu al morților. Este învățătura care ocupă partea centrală a liturgiei de astăzi despre înviere.

† Pomenirea răposaților: Tari în credința învierii [2 noiembrie 2022]

Preoți și credincioși se pregătesc să se roage pentru răposați.

Tari în credința învierii

pr. Isidor Chinez (2 noiembrie 2022) 

Lecturi biblice: Iob 19,1.23-27a; Romani 5,5-11;  Evanghelia Ioan 6,37-40; lecturi biblice

Omilie

După ce ieri am sărbătorit solemnitatea Tuturor Sfinților, astăzi suntem invitați de Biserică să ne aducem aminte de toți morți, să ne rugăm pentru aceea care au umblat înaintea noastră, ne-au însoțit, ne-au dat viață și acum ne-au lăsat, căci dorm somnul păcii. Celebrăm ziua comemorarea tuturor credincioșilor răposații. Moartea pentru creștini este împlinirea vieții de credință. Învățarea trăirii vieții din punctul de vedere al morții înseamnă a merge pe cale maturității conștiinței știind cine suntem și ce facem. În pomenirea morților, al celor decedați din toate timpurile, voim să privim în față moartea, cu simpatie și multă prietenie, invitând-o să șadă la masa vieții, acceptând-o ca însoțitoare și sora a noastră. O facem privind mormântul gol al Domnului care a înviat din morți prin puterea Tatălui și cu forța Duhului. Pentru noi credincioșii a muri înseamnă „a-l vedea pe Domnul așa cum este el”.

† Toți Sfinții [A B C]: „Fericirile”: este suficient să-ți deschizi inima către Domnul [1 noiembrie 2022]

 

„Fericirile”: este suficient să-ți deschizi inima către Domnul

pr. Isidor Chinez (1 noiembrie 2022) 

Lecturi biblice:  Apocalips 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi biblice

Omilie

Astăzi Biserica celebrează sărbătoarea „Tuturor Sfinţilor”, adică chiar și al celor care nu apar niciodată în calendar și nu au fost ridicați la cinstea altarelor. Astăzi Biserica ne invită să-i sărbătorim pe toți cei care au reușit în viața lor, aici pe pământ, să vadă lumea cealaltă, viața eternă. Sunt sfinţii prin prezenţa Domnului în ei.

† Duminica a 31-a de peste an [C]: Domnul caută să salveze omul [30 octombrie 2022]

Isus și Zaheu.

Domnul caută să salveze omul

pr. Isidor Chinez (30 octombrie 2022) 

Lecturi biblice: Înţelepciune 11,22-12,2; 2Tesaloniceni 1,11-2,2;  Evanghelia Luca 19,1-10; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi insistă asupra voinței divine de a mântui omul, pentru că nu există vreo creatură care a fost făcută de Dumnezeu pentru moarte, ci pentru viață. Isus a venit să ne arate că Dumnezeu ne iubește, că Domnul iubește viața și este milostiv cu oamenii. Prima lectură este un imn al iubirii lui Dumnezeu pentru viață și compasiunea lui pentru creație. Evanghelia relatează convertirea vameșului Zaheu. Dumnezeu caută pe om ca să-l salveze. A doua lectură se concentrează pe momentul venirii lui Cristos în glorie spre care tinde speranța creștină.

† Duminica a 30-a de peste an [C]: Caută-l pe Dumnezeu prin rugăciunea umilă [23 octombrie 2022]

 

Fariseul și vameșul.

Caută-l pe Dumnezeu prin rugăciunea umilă

pr. Isidor Chinez (23 octombrie 2022) 

Lecturi biblice:  Ben Sirah 35,15b-17.20-22a; 2Timotei 4,6-8.16-18; Evanghelia Luca 18,9-14; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi preia tema rugăciunii de duminică trecută. Se precizează că alături de credință este nevoie de umilință. Prima lectură afirmă clar că „rugăciunea celui umil străbate norii”. Înțelepciunea vorbește despre umilință ca o condiție de bază pentru a fi „auzit” de Dumnezeu. Cu toate acestea, nu precizează cu adevărat ce este smerenia care trebuie să însoţească rugăciunea. Mai degrabă evanghelia de astăzi ne spune: umilința este atitudinea celor care știu că operele lor nu sunt suficiente pentru a fi merituoși înaintea lui Dumnezeu. Exemplul concret este al vameșului care, sprijinit de Dumnezeu, se recunoaște păcătos. Este ceea ce Domnul căuta la rugăciunea umilă! În a doua lectură apostolul Paul scrie ultima dorință: „Domnul mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele”. Nu ceva pentru sine sau pentru vreunul dintre ai săi, ci pentru evanghelie: să fie vestită tuturor popoarelor.

† Duminica a 29-a de peste an [C]: Rugăciunea făcută cu credință [16 octombrie 2022]

Judecatorul nedrept și văduva.

 Rugăciunea făcută cu credință

pr. Isidor Chinez (16 octombrie 2022) 

Lecturi biblice: Exod 17,8-13; 2Timotei 3,14-4,2; Evanghelia Luca 18,1-8; lecturi biblice

Omilie

În lecturile biblice din această duminică tema centrală este valoarea rugăciunii făcute cu credință și perseverență. Este atitudinea creștinului matur. Domnul intervine în treburile umane. Dificultățile de a fi creștin nu pot fi înfruntate cu mijloace omenești. Rugăciunea este unicul remediu real atât în momentele de încercare, cât și în timpul luptei împotriva dușmanilor [simbolizat de Amalec, din prima lectură]. Aici credința nu este menționată explicit, dar este descrisă atitudinea lui Moise care urcând pe munte se roagă în timp ce israeliții luptă cu oștirea condusă de Iosue. Soarta luptei nu depinde de strategiile oamenilor, ci de brațele ridicate de Moise în rugăciune. Apostolul Paul zice că omul lui Dumnezeu nu este prompt pentru dreptate dacă nu se maturizează în cunoașterea Scripturilor care dă o putere solidă credinței. Face rugăciunea folositoare și practică spre a fii mântuit. Dumnezeu ascultă rugăciunea omului – afirmă Cristos în parabola de astăzi a unui judecător nedrept: dacă un om nedrept poate împlini o lucrare de dreptate pentru cererea insistentă a cuiva, cu atât mai mult Dumnezeu va face dreptate celor care i-o cer.

† Duminica a 28-a de peste an [C]: Credință și recunoștință [9 octombrie 2022]

Isus și cei zece leproși. 

Credință și recunoștință

pr. Isidor Chinez (9 octombrie 2022) 

Lecturi biblice: 2Regilor 5,14-17; 2Timotei 2,8-13;  Evanghelia Luca 17,11-19; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică atrage atenția asupra dimensiuni fundamentale a vieții creștine: credință și aducere de mulțumire. Cuvântul lui Dumnezeu exprimă experienţa credinciosului: încredere și recunoștință. Nu există deprindere autentică de credință care să nu producă în om sentimentul unei vindecări radicale, adică omul salvat de la ruină. Experiența mântuirii pe care Dumnezeu o oferă omului [în prima lectura și în evanghelie] este de o boală fizică care era atunci incurabilă – lepra – legată de două elemente importante: credința în cuvântul inspirat al profetului Elizeu și în cuvântul lui Isus şi lauda înţeleasă ca recunoaşterea adevăratului Dumnezeu. În a doua lectură, apostolul Paul ne oferă certitudinea că Dumnezeu rămâne mereu credincios, în ciuda infidelităților noastre. Prin urmare, este posibil să ne redresăm în orice moment pentru terenul pierdut: fiecare clipă este favorabilă pentru mântuirea noastră – este puterea salvatoare a acestei fidelități divine pentru noi.

† Duminica a 27-a de peste an [C]: Mărește-ne credința! [2 octombrie 2022]

Cine dintre voi, având un servitor la arat...  

Mărește-ne credința!

pr. Isidor Chinez (2 octombrie 2022) 

Lecturi biblice: Habacuc 1,2-3; 2,2-4; 2Timotei 1,6-8.13-14; Evanghelia Luca 17,5-10; lecturi biblice

Omilie

Cele trei lecturi scot în evidență credința. Importanţa credinţei ocupă spaţiul central al învăţăturii: este capacitatea de a rămâne neclintiți în așteptare. Prima lectură este răspunsul lui Dumnezeu către profetul Habacuc despre viitorul celor răi, care sunt pe teren alunecos chiar dacă par a fi liniștiți. Scrie: „cel drept va trăi prin credinţă”. Evanghelia afirmă valoarea credinței dincolo de posibilitățile umane: „măreşte-ne credinţa!”, îi spun apostolii lui Isus. A recunoaște puterea milostivirii lui Dumnezeu și a ne considera „slujitori inutili”. A doua lectură este un text în care apostolul Paul îi reamintește episcopului Timotei că Dumnezeu nu ne-a dat duhul fricii, ci Duhul puterii, al iubirii şi al înțelepciunii: este un „dar a lui Dumnezeu”. Suntem chemați să-l „trăim” zilnic, „să dăm mărturie”, „să păstrăm depozitul cel bun” de-a lungul timpului. Suntem chemați să ne rugăm, așa cum fac apostolii, pentru ca Domnul să păstreze credința pe care ne-a dat-o și s-o sporească în noi.