duminică, 30 octombrie 2022

† Toți Sfinții [A B C]: „Fericirile”: este suficient să-ți deschizi inima către Domnul [1 noiembrie 2022]

 


„Fericirile”: este suficient să-ți deschizi inima către Domnul

pr. Isidor Chinez (1 noiembrie 2022) 

Lecturi biblice:  Apocalips 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi biblice

Omilie

Astăzi Biserica celebrează sărbătoarea „Tuturor Sfinţilor”, adică chiar și al celor care nu apar niciodată în calendar și nu au fost ridicați la cinstea altarelor. Astăzi Biserica ne invită să-i sărbătorim pe toți cei care au reușit în viața lor, aici pe pământ, să vadă lumea cealaltă, viața eternă. Sunt sfinţii prin prezenţa Domnului în ei.

În prima lectură (Ap 7,2-4.9-14) sfântul Ioan, autorul Apocalipsei, ne oferă o imagine extraordinară, ne descrie „o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile” (v. 9). Imensa mulțime de oameni stau în picioare, în poziția celui înviat în prezența lui Dumnezeu („a tronului”) și în fața Mielului înviat: „ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa mielului” (v. 9). Ne arată că sfințenia nu este rezervată unui număr mic de privilegiați. Este un har pe care Dumnezeu îl pregătește pentru o mare mulțime de oameni. Hainele sunt albe de înviați, aparținând lumii divine. „El vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului” (v. 14). Aceștia sunt martirii care au murit pentru credința în Cristos. Adevăratul martiriu constă astăzi în a ști să fii consecvent cu alegerea vieții. De fapt, numărul „o sută patruzeci și patru de mii”, folosit de Ioan, este un simbol pentru a indica mulțimea nemărginită de sfinți [12 x 12 x 1000 = 144.000]. Doisprezece în Biblie este numărul plinătății și se înmulțește cu sine însuși și apoi cu o mie, care este numărul cantității mari. Această cifră reprezintă numărul foarte mare de credincioși care formează noul popor al lui Dumnezeu. Această mulțime imensă pe care nimeni nu o poate număra vine din toate categoriile sociale, din lumea evreilor dar și din lumea păgână. Dincolo de încercări și persecuții, ei îl descoperă pe Cristos, Mielul lui Dumnezeu care „ridică păcatul lumii”. Contextul istoric îi identifică pe numeroșii creștini vii și perseverenți din timpul Imperiului Roman. Scriptura face aluzie la toți cei care, chiar și în zilele noastre, se străduiesc cu mult curaj să-și păstreze intactă apartenența la Cristos în ciuda provocărilor continue ale vieții zi de zi. Această mulțime enormă cuprinde sfinții din Vechiului Testament, începând cu dreptului Abel și credinciosul patriarh Abraham, cei din Noul Testament, numeroși martiri de la începutului creștinismului și fericiții și sfinții secolelor următoare, până la mărturia lui Cristos din epoca noastră. Victoria lor este deja victoria noastră. Sunt încurajați de har. Toți au în comun voința de a întrupa evanghelia în existența lor, sub impulsul Duhul Sfânt. Sfinții sunt cei care trăiesc misterul pascal, sunt asimilați vieții Celui Înviat ce e biruitor asupra păcatului și al morții. Așteptăm triumful final al Domnului!

În lectura a doua (1In 3,1-3), sfântul Ioan prezintă inima viziunii sale de credință: Tatăl ne iubește, deschizându-ne calea spre iubirea sa: „iubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem” (v. 1). Această iubire a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este ceva extraordinar: suntem iubiți de Domnul cu o dragoste foarte mare. Însă sfințenia nu este ceva ce o putem dobândi prin forțele proprii sau prin îndeplinirea unor realizări spirituale deosebite: Dumnezeu este cel care ne comunică nouă harul sfințeniei, chiar nouă păcătoșilor. Ceea ce ni se cere să avem mâinile și inimile deschise pentru a primi această iubire care este în Dumnezeu. Suntem transformați în adevărata viața; suntem copii ai Domnului în plinătate. Apostolul explică că acum suntem fii ai lui Dumnezeu și adaugă că „lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut pe el” (v. 1). Dacă intrăm cu adevărat în logica evangheliei, nu putem să ne gândim să fim recunoscuți în această lume, căci suntem recunoscuți de Domnul pentru că am dat sens vieții noastre. Toate acestea se vor manifesta pe deplin într-o zi: ziua victoriei lui Cristos în aleșii săi. Sărbătoarea de astăzi este o anticipare și un semn al acestui triumf. Așa trăim în condiția de fii ai lui Dumnezeu. Dacă ne „agățăm” de Cristos, nimic nu va putea să ne despartă de iubirea sa!

În Evanghelie după Matei (Mt 5,1-12a ) se citesc „fericirile”, cu care se deschide „Predica de pe Munte”. Isus ne arată calea care duce spre adevărata fericire. Fericit se traduce adjectivul makarios din greacă, care, la rândul său, traduce substantivul ebraic [ashrè] care înseamnă „prosperitate” sau „fericire”. Este un dar de la Dumnezeu, dar el necesită acțiuni speciale din partea omului: „Fericit omul care nu umblă după sfatul celor răi, nu zăboveşte pe calea păcătoşilor şi nu se aşează în adunarea celor care batjocoresc, dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea” (Ps 1,1-2). Pentru sfântul Matei „fericirile” sunt plasate în această perspectivă indicând calitățile umane care sunt adaptate pentru primirea fericirii. Această fericire nu are nimic de-a face cu ceea ce ne dă lumea ca model. Mulți se gândesc la oamenii bogați, frumoși, inteligenți… Dimpotrivă, Domnul ne spune: „Fericiți cei săraci cu inima... cei ce plâng... cei persecutați... cei curați cu inima... cei milostivi...” Jos, la poalele muntelui așteaptă o mulțime mare. Și noi nu înțelegem aceste cuvinte surprinzătoare, neașteptate întrucât când ne gândim la ele par absurde… Este un text izbitor pentru că afirmă că adevărata fericire nu vine din posesia unor lucrurilor materiale, ci din capacitatea de a împărtăși ceea ce deții angajându-ne pentru dreptate și pace în întreaga lume, în ciuda ambiguităților și a contradicțiilor.

Astăzi este nevoie de oameni care știu să alegă fericirile. A fi sfânt nu înseamnă a îndeplini niște ritualuri sau a respecta anumite reguli de viață. Fiecare din noi, și nu numai discipolilor săi, Isus le cere să-l urmeze, făcând ca valorile evangheliei să intre în viața societății noastre și să o transforme.

„Fericiți” este primul mesaj al lui Isus. Fericirea este posibilă, este plinătatea vieții atinsă; este speranța că viața are un sens: sensul direcției corecte spre viața eternă. Omul este făcut de Dumnezeu pentru realizarea deplină. Acestui om, Domnul îi anunță fericirea.

Acesta este mesajul lui Cristos ce este proclamat astăzi în toate bisericile din întreaga lume când suntem adunați în „numele său”. Sărbătoarea Tuturor Sfinților se trăiește în fiecare Liturghie când trăim „fericirile”. Această cale este de urmat: este suficient să-ți deschizi inima către Domnul!...


Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro);  Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu