Isus și Zaheu.
Domnul caută să salveze omul
pr. Isidor Chinez (30 octombrie 2022)
Lecturi biblice: Înţelepciune 11,22-12,2; 2Tesaloniceni 1,11-2,2; Evanghelia Luca 19,1-10; lecturi biblice
Omilie
Liturgia Cuvântului de astăzi insistă asupra voinței divine de a mântui omul, pentru că nu există vreo creatură care a fost făcută de Dumnezeu pentru moarte, ci pentru viață. Isus a venit să ne arate că Dumnezeu ne iubește, că Domnul iubește viața și este milostiv cu oamenii. Prima lectură este un imn al iubirii lui Dumnezeu pentru viață și compasiunea lui pentru creație. Evanghelia relatează convertirea vameșului Zaheu. Dumnezeu caută pe om ca să-l salveze. A doua lectură se concentrează pe momentul venirii lui Cristos în glorie spre care tinde speranța creștină.
Prima lectură este din cartea Înțelepciunii (Înţ 11,22-12,2), scrisă în secolul al II-lea î.C., în greacă de către un evreu care a trăit în Alexandria Egiptului, bun cunoscător al Scripturii și credincios tradiției lui Israel. Nu a intrat în canonul ebraic, ci a ajuns în bisericile creștine în Septuaginta [Biblia Septuaginta este Vechiul Testament scris în greacă de comunitatea ebraică din Alexandria Egiptului în secolul al II-lea î.C.]. Autorul subliniază iubirea lui Dumnezeu pentru toate lucrurile și vorbește despre măreția lui Dumnezeu. Compară întreg universul ca un fir de praf pe un cântar şi ca o picătură de rouă care cade dimineaţa pe pământ și se evaporă destul de repede și nu are consistență. În fața lumii, măreția lui Dumnezeu nu se exprimă prin forță, ci prin „compasiune pentru toți” și în „închiderea ochilor asupra păcatelor oamenilor”, căci „tu cruţi toate, căci ale tale sunt, stăpâne, iubitorule al vieţii!” (v. 26). Dacă ar urî ceva, acel ceva nici nu ar exista, din moment ce Domnul este creatorul lui. În toată lucrarea lui Dumnezeu este Duhul său mântuitor: „căci Duhul tău incoruptibil este în toţi” (v. 1). Domnul are milă de toată lumea cu un singur scop ca oamenii să găsească calea convertirii: „îi mustri câte puţin pe cei care cad şi îi dojeneşti amintindu-le prin ce au păcătuit, pentru ca, abandonând răutatea, să creadă în tine, Doamne!” (v. 2). Dumnezeu iubește omul pentru că el le-a creat. Așteaptă convertirea lui. Învățătura centrală a credinței noastre este milostivirea dar, tocmai pentru că este așa, e un mister pe care nu îl vom putea explica niciodată decât trăindu-l în noi înșine.
În lectura a doua (2Tes 1,11-2,2), scrisă în jurul anului 52 la Corint, Paul invită creștinii din Tesalonic [actualul Salonic din Macedonia, în Grecia] pentru a-i ajuta să depășească dificultățile legate de sfârșitul lumii. Este tema celei de-a doua veniri a lui Isus: venirea în glorie – adică parousia în greacă, care înseamnă venire sau vizitare. Primii creștini, după venirea lui Mesia, se așteptau la sfârșitul lumii, dar nu își puteau imagina cum se putea întâmpla acest lucru fiind tulburați de cei care răspândeau învățături greșite atribuite apostolului. Autorul intervine: să nu intri în panică, ci să se dedice rugăciunii ce eliberează de spiritul grijilor inutile: „referitor la venirea Domnului nostru Isus Cristos şi la adunarea noastră împreună cu el, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi tulburaţi repede la minte sau înspăimântaţi nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ce pare a fi de la noi, cum că ziua Domnului ar fi aproape!” (v. 1-2). Dumnezeu știe când va veni, depinde de noi să-l așteptăm cu încredere. Apostolul îi avertizează asupra atitudinii, evidențiind semnele cu care se va manifesta ziua glorificării lui Cristos: „pentru că nu va veni înainte de renegarea credinţei şi descoperirea omului nelegiuirii” (2Tes 2,3), adică Anticrist care este o realitate colectivă ce reprezintă forţele răului ce pot lua forme concrete de la puterea totalitaristă și propaganda imorală la ateism, luptând împotriva lui Dumnezeu şi celor care constituie Biserica lui Isus. Atunci Cristos în persoană va interveni direct pentru a-l învinge definitiv pe Satana şi a-i salva pe cei care au rămas fideli în viaţa lor „adevărului”. E perseverarea în credință. Domnul își deschide larg brațele pentru a ne primi cu toată dragostea. Aceasta e calea corectă de a-l glorifica pe Dumnezeu!
În Evanghelia după Luca (Lc 19,1-10) ne aflăm în cetatea Ierihon, un oraș vechi. „Un bărbat numit Zaheu era şeful vameşilor şi era bogat” (v. 2). Numele lui era Zaheu. E o formă grecizată a unui nume ebraic care înseamnă „Dumnezeu și-a adus aminte”. După aceea este indicat drept „șef al vameșilor”. E un hoț, după cum recunoaște el însuși până la urmă, un impur, un vameș „vândut” romanilor: strângea taxe – bani, mită, favoruri… Este un necinstit prin definiție. Și era bogat. Evanghelistul subliniază că era „mic de statură” (v. 3).
Mulțimea înțelege imediat că Isus a venit „intenționat” pentru păcătoși și subliniază: „a intrat să fie găzduit la un om păcătos” (v. 7). Nu există vreun abis al corupției morale suficient de adânc pentru a-l împiedica pe creatorul universului să ne primească. Convertirea este posibilă: condițiile sunt –curajul de a-l căuta pe Domnul și încrezătoarea libertate de a-l invita la noi acasă. Nu există caz disperat pentru Dumnezeu! Isus nu numai că îl salvează pe Zaheu, dar îl face modelul pentru orice discipol.
Ajuns la acel loc, Domnul își ridică privirea spre ramura pe care stă Zaheu. Se uită în sus. O privire care înalță viața! Dumnezeu nu ne privește niciodată de sus în jos, ci întotdeauna de jos în sus, cu un respect infinit. „Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!” (v. 5). Este numele propriu. „Trebuie” să vin la tine! Mă caută, să fie cu mine. El mă vrea mai mult decât îl vreau eu pe el. Lui Dumnezeu îi lipsește ceva, îi lipsește Zaheu. „Trebuie să mă opresc în casa ta”: nu o vizită de curtoazie, apoi să plec din nou pe drumuri. „La tine acasă”, este locul unde suntem cei mai reali și mai vii, unde se întâmplă cele mai importante lucruri: de la naștere, la iubire și moarte. Zaheu este un vameș necinstit; nu cunoaște adevărul lui Isus, dar îl caută și îl primește. Considerat pierdut de către societatea în care trăiește, în acest mod îl primește pe Isus care tocmai mântuiește: „el a coborât în grabă şi l-a primit cu bucurie” (v. 6).
Primind vizita Domnului, el schimbă brusc atitudinea față de cele materiale. Însăși prezența lui Isus în casa sa este un semn al milostivirii divine care îl eliberează și îl vindecă. Singurul evanghelist Luca vrea să scoată în evidență inversarea valorilor atunci când cineva îl întâlnește pe Dumnezeu. Domnul subliniază acest lucru atribuind mântuirea lui Zaheu nu lucrărilor pe care le-a săvârșit, ci faptului că și el este fiul lui Abraham. A redescoperit sensul de a fi membru al unui popor care are o relație specială cu Dumnezeu. El își plasează ațiunea de a fi nu în puterea omului, ci în milostivirea Domnului ce cheamă pe toți pe nume. Judecat de popor drept „cap al vameșilor”, Zaheu este un fiu iubit de Dumnezeu. „Domnul este îndurător şi plin de dragoste, el este îndelung răbdător şi plin de îndurare” [Ps 144 (145),8], se spune în psalmul responsorial. „Tu te înduri de toate […] treci cu vederea peste păcatele oamenilor, spre convertire” (Înt 11,23).
La început „Zaheu era şeful vameşilor”
și la sfârșit, Isus spune: „întrucât şi el este fiul lui Abraham”. Domnul a
venit să redea tuturor demnitatea. Dumnezeu caută omul să-l salveze, asemenea
patriarhului Abraham!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu