sâmbătă, 22 octombrie 2022

† Duminica a 30-a de peste an [C]: Caută-l pe Dumnezeu prin rugăciunea umilă [23 octombrie 2022]

 

Fariseul și vameșul.

Caută-l pe Dumnezeu prin rugăciunea umilă

pr. Isidor Chinez (23 octombrie 2022) 

Lecturi biblice:  Ben Sirah 35,15b-17.20-22a; 2Timotei 4,6-8.16-18; Evanghelia Luca 18,9-14; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi preia tema rugăciunii de duminică trecută. Se precizează că alături de credință este nevoie de umilință. Prima lectură afirmă clar că „rugăciunea celui umil străbate norii”. Înțelepciunea vorbește despre umilință ca o condiție de bază pentru a fi „auzit” de Dumnezeu. Cu toate acestea, nu precizează cu adevărat ce este smerenia care trebuie să însoţească rugăciunea. Mai degrabă evanghelia de astăzi ne spune: umilința este atitudinea celor care știu că operele lor nu sunt suficiente pentru a fi merituoși înaintea lui Dumnezeu. Exemplul concret este al vameșului care, sprijinit de Dumnezeu, se recunoaște păcătos. Este ceea ce Domnul căuta la rugăciunea umilă! În a doua lectură apostolul Paul scrie ultima dorință: „Domnul mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele”. Nu ceva pentru sine sau pentru vreunul dintre ai săi, ci pentru evanghelie: să fie vestită tuturor popoarelor.

În prima lectură (Sir  35,15b-17.20-22) luată din cartea lui Ben Sirah, scrisă în secolul al II-lea î.C., când Israelul era cu gândirea şi obiceiurile elenistice, în timp ce frații Macabei au răspuns cu armata, autorul a vrut să-și sprijine poporul propunând tradiția înțelepciunii. Textul de astăzi este ca un mic catehism în care se prezintă tema rugăciunii invitându-ne să apreciem rugăciunea celor smeriți. Privește la Dumnezeu care este un judecător imparțial, apără cauza săracilor și ascultă rugăciunea celor asupriți; nu neglijează cererea orfanului și a văduvei. Este cel care ajută rugăciunea săracului și provoacă intervenția sa: „rugăciunea celui umil străbate norii” (v. 21). Înțeleptul avertizează: Dumnezeu nu se lasă inșelat, pentru că, prin natura lui, se plasează de partea celor săraci a căror rugăciune o ascultă mereu. Este rugăciunea care ajunge la Domnul. Ceea ce îl mișcă pe Dumnezeu, nu este bogăția, ci umilința. Totul se schimbă. Trebuie să ne prezentăm Domnului în duhul săracului, căci doar strigătul celui umil străpunge norii, forțându-l să intervină.

În lectura a doua (2Tim 4,6-8.16-18), apostolul Paul face un bilanț al vieții sale, care e pe cale să se termine. Este un discursul de despărțire: „preaiubitule, eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit; am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa […] Domnul mă va salva din orice lucrare rea şi mă va mântui pentru împărăţia lui, cea din ceruri. Lui să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!” (v. 6-7.18). Se pregătește să dea mărturie Domnului, să-l imite pe Cristos pe cruce. Despărțirea cuprinde mai multe elemente: conștiința că și-a îndeplinit datoria, anunțul plecării iminente, judecată timpurilor și o încredere totală în ajutorul lui Dumnezeu. Recunoscându-se ca un păcătos convertit, Paul își dă viața pentru toți frații săi, chiar și pentru cei care l-au condamnat și l-au lăsat singur: „La prima mea apărare, nimeni n-a fost alături de mine, ci toţi m-au părăsit; să nu li se ia în seamă! Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele” (v. 16-17). Un element care domină asupra altora: în mijlocul încercărilor Paul rămâne credincios lui Dumnezeu care l-a chemat și l-a trimis ca apostol. Chiar și în momentele de încercare, a putut să anunțe evanghelia crucifixului înviat. Este mărturia autentică de iubire pentru Domnul. După ce a luptat lupta cea bună, acum așteaptă de la Dumnezeu „cununa dreptății”, adică să fie recunoscut ca drept de către Dumnezeu. Dar nu se laudă că este drept: numai Dumnezeu îl poate recunoaște ca atare.

În Evanghelia după Luca (Lc 18,9-14 Isus spune o parabolă care are ca scop educația la rugăciune. Se confruntă două personaje: un fariseu și un vameș care se relaționează la Dumnezeu într-un mod total diferit. Doar rugăciunea unuia dintre cei doi va fi ascultată. Textul evanghelic prezintă pe fariseul plin se sine și vameșul conștient de slăbiciunea sa de om păcătos. Este un îndemn adresat oamenilor care se pretind drepți și îi disprețuesc pe alții. Fariseul se roagă lui Dumnezeu nu ca „să-i mulțumească”, așa cum spune în cuvinte, ci să-i prezinte că nu sunt „ca ceilalţi oameni”, nici măcar „ca vameşul acesta”, care nu ar trebui să fie acolo, în Templu, pentru că, contaminându-se cu păgânii, nu respectă Legea lui Moise: este deci un impur.

Fariseul împlinește litera legii în prescripțiile rituale. El se consideră „drept”, adică un om credincios, păzitor al legii. Enumeră motivele: „eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig” (v. 12). „Dau zeciuială”, adică dau a zecea parte din toate potrivit legii: din grâne, must și ulei. El postește de două ori pe săptămână, în timp ce legea prescrie postul numai în „Ziua Ispășirii”, o dată pe an, și se abține de la furt, adulter și orice nedreptate. A făcut multe lucruri bune, dar nu a învățat esențialul, adică iubirea de frați. Convinși că sunt acceptați de Dumnezeu pentru meritele lor, sunt judecătorii care îi insultă pe cei pe care îi consideră inferiori: „chiar ca vameşul acesta” (v. 11). Îi judecă pe alții substituindu-se lui Dumnezeu. Luca folosește verbul „a disprețui” [în greacă exoutheneō] care îl descrie pe Irod care îl insultă pe Isus (cf. Lc 23,11).

Vameșul era în administrația fiscalității în slujba romanilor; s-a îmbogățit pe spinarea compatrioților și era considerat păcătos public. Nici măcar nu are dreptul să se apropie de altar pentru că este „necurat”; el știe și rămâne în partea de jos, fără să dispere. Avea motive serioase să-și bată pieptul și să se recunoască pe sine ca un păcătos. Neavând nimic „al său”, are încredere totală împrumutând cuvintele regelui David, și el un păcătos: „Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea” (Ps 51/50,3). Se salvează, cine se recunoaşte păcătos! Vameșul era disprețuit de către toți. A făcut o înțelegere cu ocupantul roman. Își mărturisește vinovăția și recunoaște că este un păcătos. Era pe fundul prăpastiei. Singurul lucru pe care îl poate face este să implore iertarea Domnului: „Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!” (v. 13). Perceptorul de taxe îl constrânge pe Domnul să ia o atitudine. Refuză religia celui care în atitudinea sa morală nu se îndepărtează de tradiţia sa ci se unește cu păcătosul care, curățat de milostivirea lui Dumnezeu, stă la sărbătoarea vieții: este Euharistia, pregătită pentru noi în Ziua Domnului.

Isus nu comentează, ci se limitează la a spune că vameșul, și nu fariseul, este recunoscut de Dumnezeu ca drept. Sunt inversate părțile: Domnul ascultă rugăciunea păcătosului care se recunoaște ca atare, față de fariseul care se consideră drept. Tocmai această ultimă frază se referă la milostivirea lui Dumnezeu față de vameș. „Îndreptățit” ca vameșul: este a trăi recunoscând măreția Domnului, bunătatea și frumusețea lui, angajându-se, cu umilință, să primească „darul” pentru binele tuturor!


Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro);  Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu