Lumina ce intră printre noi
pr. Isidor Chinez (25 decembrie 2022)
Lecturi biblice: Isaia 52,7-10; Evrei 1,1-6; Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14 (forma prescurtată); lecturi biblice
Omilie
În liturgia zilei chipul pruncului sărbătorit în timpul nopții devine și mai profund. Orice nașterea este un eveniment unic, dar provocarea lui are o valoare permanentă. Atenția este concentrată asupra lui Isus ca vestitor al mântuirii ce trebuie să ajungă la întreaga omenire. Prima lectură vorbește despre vestea fericită: eliberarea israeliților din exil și întoarcerea lor în țară. Israel rămâne primul destinatar al acestui anunț, dar există o caracteristică de universalitate: „au văzut toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru”. Este noutatea mântuirii ce se apropie deja. În aplicarea acestui proiect se manifestă împărăția lui Dumnezeu. Isus va prelua acest anunț fericit și va arăta punerea lui în aplicare predicii sale și a minunile, până la moartea sa pe cruce. În evanghelie este relatarea lungă despre Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul [Logos-ul, în greacă], în prologul sfântului Ioan. care reprezintă punctul de sosire al celebrării Crăciunului. Se subliniază natura divină al pruncului, afirmând că el a existat deja înainte de a se naște: „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu!” A doua lectură luată din Scrisoare către Evrei preia, deși cu alte cuvinte și într-un stil diferit, tema divinității lui Cristos și lucrarea sa de mântuire: „strălucirea gloriei şi chipul fiinţei sale”. Este lumina ce intră printre noi!
Crăciunul, conform primei lecturi (Is 52,7-10), este o adevărată întoarcere la libertate, strigătul sentinelelor la populația obosită și descurajată: „Străjerii tăi înalţă împreună un strigăt de bucurie, pentru că văd cu ochii că Domnul se întoarce în Sion” (v. 8). Pruncul, al cărui naștere o celebrăm la Betleem, este un anunț de bucurie, strigătul de pace, cineva care aduce vestea bună: „anunţă pacea, care vesteşte binele, care anunţă mântuirea, zicând Sionului: „Dumnezeul tău domneşte!” (v. 7). Este posibilă reconstruirea cetății: „tresăltaţi, strigaţi de bucurie, ruine ale Ierusalimului, pentru că Domnul mângâie poporul său şi răscumpără Ierusalimul!” (v. 9). Este acea cetate devastată de regele Nabucodonosor [586 î.C.]! Dumnezeul creștinilor este un Domn care mângâie profund, și nu ieftin; nu vinde, ci dăruiește ce e mai bun din familia sa, o piesă prețioasă: un prunc, pe Jeshuʻa care înseamnă „Dumnezeu mântuieşte” sau „Dumnezeu e mântuire”. Este anunțul fericit de pace, care vesteşte binele, anunţă mântuirea, „zicând Sionului: «Dumnezeul tău domneşte»” (v. 7). Însuși „Domnul şi-a descoperit braţul său cel sfânt înaintea tuturor popoarelor, căci au văzut toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru” (v 10). El descendentul lui David. Va pune capăt ostilităților și deschizând o eră de pace și mântuire pentru toate popoarele de pe întinsul globului pământesc. El este pacea noastră [shalom, în ebraică]. Este un mântuitor puternic, deși… culcat pe paie!
În a doua lectura este prologul Scrisorii către Evrei (Evr 1,1-6). E un imn cristologic: „după ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile” (v. 1-2). Autorul consideră locul lui Isus în succesiunea mediatorii mântuirii: este superior față de intermediarii anteriori. Și îngerul este un mediator: „căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: «Fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut» şi iarăşi: «Eu îi voi fi lui Tată şi el îmi va fi Fiu»”? (v. 5). Când Dumnezeu ne vorbește prin Fiul, înseamnă că nu are rezerve. I-a eliberat pe oameni de păcatele lor, demonstrând astfel că Domnul este mai puternic decât răutatea omenească. El s-a așezat, după „purificarea” păcatelor, la „dreapta” lui Dumnezeu, în ceruri. Elogiul pe care autorul îl țese lui Cristos – Mesia – este orbitor după cum „strălucirea gloriei şi chipul fiinţei” (v. 3) sale sunt excepționale. Comunitatea îi repetă cu bucurie mare și cu credință acest imn. Acesta este pruncul care salvează întreaga omenire, și pe evrei și pe păgâni, fără nici o excepție!
În Evanghelia după Ioan (forma prescurtată: In 1,1-5.9-14) este prologul: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (v. 1). Evanghelia afirmă că în Isus se manifestă Cuvântul [Logos-ul, din limba greacă] a lui Dumnezeu, prin care a creat lumea. Logos-ul este ideea, planul lui Dumnezeu care precede toate realizările sale. „Cuvântul” este termenul cel mai potrivit uman pentru a se exprima, pentru a adune realizările sale. E Cuvântul care a ieşit din Dumnezeu Tatăl. Imnul deplasează privirea dincolo de timp, înaintea creației – bereșit, în ebraică – „la început” (Gen 1,1), și găsește „Cuvântul” apărând strâns unit cu Dumnezeu. Domnul își exprimă dorința de a ne vorbi, de a veni în întâmpinarea noastră, de a crea o relație… Dacă la începutul Cuvântul a „dat” viață, acum Cuvântul „prinde” viață, capătă un „chip”. Cuvântul devine mai aproape, chiar intim, ne asigură că ajunge la noi în concretizarea existenței noastre. Cuvântul devine „Cineva” – este Isus Cristos. Relația devine personală. E Fiul lui Dumnezeu. Cuvântul dă viață și luminează oamenii. Domnul este lumina care luminează pe fiecare om. Scopul lui nu este să aducă o lege, ci să manifeste „harul” și „adevărul” lui Dumnezeu, adică iubirea sa milostivă pentru toți. Pentru a îndeplini această misiune, Cristos trebuie să se ciocnească cu întunericul. Bezna nu va putea împiedica niciodată anunțul Domnului, nici măcar atunci când îi provoacă moartea: „lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o” (v. 5). Oamenii sunt capabili să recunoască adevărul pentru că au fost făcuți prin Cuvânt: purtăm amprenta divină; suntem după chipul lui Dumnezeu. Lumina a apărut, dar este necesar să o primim. Există întotdeauna posibilitatea de a o refuzăm… Să lăsăm întunericul să fie învăluit în lumina Domnului. Mântuirea este deja prezentă în lume. Nu mai e altceva de așteptat. Lumina intră printre noi!...
Nașterea lui Isus ne cheamă la credință, adică să recunoaștem că Dumnezeu există și că s-a arătat printre noi. Ne cheamă să nu ne fie frică de lumină, de adevăr, pentru că tocmai adevărul vă va elibera (cf. In 8,32). Dumnezeu s-a făcut cunoscut în Cristos: îl putem auzi și asculta, căci Domnul este viu și locuiește în noi și printre noi… în Biserica sa. Dacă mergem la iesle, să cădem în genunchi cu credință și nu pentru folclor. Dacă mergem la Betleem, să mergem acolo să adorăm Pruncul. Este o alegere a iubirii: e manifestarea lui Dumnezeu pentru oameni. E un mesaj de speranță oferit tuturor: să primim bucuroși lumina sa!
Domnul să ne dea să trăim un Crăciun fericit!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu