† Duminica întâia din Advent [A]: Să fim vigilenți! [27 noiembrie 2022]

 

Să fim vigilenți!

pr. Isidor Chinez (27 noiembrie 2022) 

Lecturi biblice: Isaia 2,1-5; Romani 13,11-14a; Evanghelia Matei 24,37-44; lecturi biblie

Omilie

Este timpul Adventului și odată cu el este noul an liturgic! Este un timp care pregătește celebrarea Nașterii Domnului, dar în termeni mai largi se referă la dubla venire a lui Isus Cristos: prima – în întrupare, și ultima – la sfârșitul timpului pentru judecata finală. Primele duminici ale Adventului amintesc de această venire a Domnului în glorie și ultimele două duminici ne amintim de sărbătoarea Crăciunului. Să luăm în considerare sensul profund al acestei călătorii umane. Întreaga comunitate creştina traiește această stare continuă de așteptare caracterizată de speranța venirii Domnului care se va manifesta complet la sfârşitul timpului. Adventul este așadar „timpul nostru”, adică al așteptării și al venirii lui Isus. Cele patru duminici trasează un drum ce ne invită să ne pregătim pentru venirea lui Mesia: e timpul să ne trezim (duminica întâia) și să ne convertim (a doua duminică), să ne bucurăm (duminica a treia) și să celebrăm mântuirea pe care Dumnezeu o realizează pentru fiecare dintre noi în Isus Cristos (duminica a patra). 

Cele trei lecturi de astăzi sunt orientate spre viitorul ultim. În prima lectură Isaia vede reunindu-se toate popoarele spre Ierusalim, unde Domnul va împlini judecata neamurilor. Ne însoțește Evanghelia după Matei pe care o vom citi în acest nou an liturgic [anul A]. Inaugurăm deschiderea: descrie venirea finală a Fiului Omului –  întoarcerea sa în glorie. Este timpul așteptării, al vigilenței. „Vegheați” – înseamnă a medita, a reflecta, a asculta. A doua lectură se referă la judecata înțeleasă nu din punctul de vedere al activităţii divine, ci al deciziei omului: sunt alegerile noastre personale care produc o diviziunea în interiorul omului. Apostolul Paul spune să cunoaștem „timpul în care trăim”: este „ceasul să vă treziţi din somn”,  „noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape”, lumina zilei se apropie! Este o educație înțeleaptă. Granița dintre o etapă și altă este venirea lui Isus în glorie! Să fim vigilenți!

În prima lectură (Is 2,1-5), profetul Isaia relatează că a avut o viziune (Is 1,1): toate popoarele merg în pelerinaj spre muntele lui Dumnezeu și își transformă armele în instrumente de progres și pace: „Veniţi, să urcăm la muntele Domnului, la casa lui Dumnezeul […]. Vor schimba săbiile lor în fiare de plug şi suliţele lor, în seceri” (v. 3-4). Este un vis pe care nu știi când se va împlini!... Profetul trăiește anii grei ai poporul ales. Israelul pare să aibă de ales între a-și pierde credința în favoarea alianțelor politice sau să-și apere identitatea. Tocmai în acest timp de încercare profetul anunță venirea împărăției păcii: „niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam şi nu vor mai învăţa războiul” (v. 4). Cu un salt îndrăzneț profetul vede că muntele templului devine un punct de atracție pentru toate popoarele ca să învețe căile Domnului, să se lase de orice ostilitate așa încât pacea universală să triumfe în ciuda tuturor contradicțiilor. Nu vor mai veni să-i aducă jertfe Domnului, ci să facă cunoștință cu „legea și cuvântul” lui Dumnezeu, să fie instruiți pe „căile” lui, adică despre comportamentul plăcut lui. Totul este centrat pe ascultarea cuvântului lui Dumnezeu. Convocarea universală a popoarelor pentru o liturgie comună de către unicul Domn este un proces spre unitatea neamurilor pământului: este pacea universală ca rod al ascultării și al comuniunii cu Dumnezeu. Atunci va dispărea războiul. Pacea este planul Domnului pentru istorie. Este un drum care începe acum și se va termina prin reconciliere tuturor popoarelor ca dar de la Dumnezeu. „Muntele este Cristos, care atrage totul după sine și transformă căile umane într-un pelerinaj la casa Tatălui” (Alonso Schökel). Liturgia citește acest oracol în Advent. Este o speranță care îi privește pe toți oameni; este lumina care arată calea de urmat ca să devină realitate în viața personală și în societate.

În lectura a doua (Rom 13,11-14a), apostolul Paul scrie romanilor [din Corint între anul 57 și 58] și îi invită pe frații din Roma să se păstreze fără reproș, fără prihană și să fie vrednici de împărăția lui Dumnezeu. Compară situația creștinilor cu cea a celor care trec printr-o noapte întunecoasă urmată de o zi plină de lumina. Este tema luminii: „noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape” (v. 12). Pentru apostol lumina este Cristos care e pe cale să se întoarcă. Vegherea necesită învingerea somnului: „este deja ceasul să vă treziţi din somn!” (v. 11). A fi vigilenți înseamnă a merge în lumină, adică să te comporți cinstit, evitând „chefuri şi beţii, necurăţii şi desfrâuri, certuri şi gelozii”, înseamnă să te îmbraci cu Cristos, să-și asumi felul de a gândi și de a te comporta drept: „să ne dezbrăcăm de faptele întunericului şi să îmbrăcăm armele luminii!” (v. 12). În textul de astăzi, Paul rezumă întreaga învățătură: viața este o trecere de la noapte la zi. Timpul istoriei este un drum spre plinătatea venirii Domnului. Imaginile folosite de Paul sunt toate preluate din lumea biblică. Este haina de nuntă care ne introduce în „timpul” lui Dumnezeu care este eternitate. 

Evangheia după Matei (Mt 24,37-44) adună materiale împrăștiate și variate despre căderea Ierusalimului sau despre sfârșitul lumii, așa că ne confruntăm cu momente separate, reunite în jurul temei „catastrofei”. Întrebarea este: care vor fi semnele care vor anticipa sfârșitul lumii? Matei răspunde cu trei parabole: smochinul care vestește vara (Mt 24,32-35), potopul lui Noe care anunță distrugerea omenirii (v. 36-41) și stăpânul casei care este victimei unui hoț (v. 42-44), cu care el anunță imprevizibilul. Isus amintește discipolilor săi relatarea lui Noe și le arată că oamenii nu erau pregătiți pentru sosirea potopului: „cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului: căci, cum era în acele zile dinaintea potopului, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi” (v. 37-39). La fel: capacitatea de a-l primi pe Cristos este rodul unei pregătirii constante și al așteptării calme și fidele decât al acestei agitației pentru o zi specială. Textul de astăzi este al ultimelor două parabole care descriu sfârşitul iminent al lumii. Cum potopul i-a salvat pe unii [„adică opt persoane” (1Pt 3,20), în total] și i-a condamnat pe toți ceilalți la moarte, la fel „ziua Domnului” va face o selecție între unul și altul, după dispozițiile proprii și să fim cu atenție susținută și sporită!

Tema este a vigilenței: „vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru!” (v. 42). Isus îi avertizează pe ascultătorii săi împotriva unui comportament de rutină, preocupat exclusiv pentru „astăzi”, incapabil să privească spre „viitor”, să se pregătească pentru marile răsturnări ale istoriei care anunță venirea Domnului, adică începutul unei lumi noi. A veghea înseamnă a deveni conștienți de ceea ce urmează să se întâmple. Trebuie să știm, să vedem, să înțelegem și să facem pentru a obține binele chiar și acolo unde răul pare să triumfe. Sunt multe semne de criză: schimbări climatice, poluare, decalaje economice, migrații și multe altele… Dar vigilența constă în a privi înainte acceptând toate încercările, angajându-te pe deplin pentru binele tuturor. Este a-l „așteapta” pe Domnul care vine, fără indicație specială! Să fim vigilenți, stăpâni pe situație!

---

Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria,   Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro;  Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.

---