Este timpul așteptării…
pr. Isidor Chinez (13 noiembrie 2022)
Lecturi biblice: Malahia 3,19-20a; 2Tesaloniceni 3,7-12; Evanghelia Luca 21,5-19; lecturi biblice
Omilie
Liturgia de astăzi se conturează în întregime spre așteptarea sfârşitului, adică spre o etapă nouă, extraordinară şi definitivă a creației. Suntem chemați să alegem între a urma ceea ce este de prisos sau a lucra cu perseverență și liniște pentru ziua Domnului. Prima lectură este un anunț foarte clar a ultimei „zile” din istorie dedicată judecății popoarelor. Evanghelia precizează că această „zi” este ziua lui Cristos, adică ziua întoarcerii sale, care va fi vestită prin anumite semne de avertizare. Scrisoarea apostolului este inserată în discursul așteptării sfârșitului. Este precizarea foarte importantă: creştinul este locuitor al altei „împărăţii” şi că timpul său pământesc este un timp de așteptare…
În prima lectură (Mal 3,19-20a) profetul Malahia – înseamnă mesagerul sau trimisul meu – prezintă viziunea apocaliptică, tipică iudaismului, conform căreia într-o zi Dumnezeu va interveni în această lume pentru a restabili ordinea corectă. Malahia asigură că Domnul nu va rămâne indiferent față de nedreptatea care se prelungește în lume și că mizeria celor răi va fi scoasă la iveală. Este ultima carte a Vechiului Testament. Profetul anunță judecata: „vine ziua care va arde ca un cuptor şi toţi cei mândri şi toţi cei care săvârşesc nelegiuire vor fi ca pleava” (v. 19). Este ziua care va „arde”. Va fi o răsturnare din temelie: o manifestarea care nu poate fi evitată a zilei judecăţii. Scopul profetului: a restabili încrederea poporului pentru a relua drumul credinței de a nu cădea în religia aparenţei şi a falsităţii. Cei răi vor fi nimiciți, în timp ce pentru cei care le este frică de Domnul va răsări soarele dreptății: „pentru voi, cei care vă temeţi de numele meu, va străluci soarele dreptăţii, iar vindecarea va veni pe aripile sale” (v. 20). Este confirmarea speranței credinciosului anunțând cu certitudine „Ziua Domnului”: va veni ca forță de judecată. Aroganții și nedrepți, care cred în mod greșit că sunt stăpâni acestei lumii și că pot aranja lucrurile după bunul plac al lor, sunt incendiați ca paiele. În schimb, cei ce se închină în numele Domnului vor vedea răsărind pentru ei „soarele dreptății”, adică vor fi martorii unui eveniment – mântuirea lui Dumnezeu realizată în viața lor. Este un mesaj de speranță care îi ajută pe cei buni să nu cedeze în fața disperării și să lucreze pentru bine, în ciuda obstacolelor. Celebrăm „Soarele Dreptății” care răsare pentru noi în sfânta Euharistie!
A doua lectură (2Tes 3,7-12). Paul se află la Atena (cf. 1Tes 3,1) unde a experimentat eșecul din areopag (cf. Fap 17,22-34). Îi avertizează pe unii tesalonicieni [actualul Salonic din Macedonia, în Grecia] care, invocând apropierea zilei judecății, trăiau în trândăvie, ne dorind să muncească. Apostolul ne spune cum putem îmbunătăți lume aceasta – prin muncă, și propunându-se pe el însuși ca exemplu de viață creștină: „am lucrat cu trudă şi osteneală, noaptea şi ziua, ca să nu fim povară pentru nimeni dintre voi […]; să vă dăm în noi înşine un exemplu pentru a fi imitaţi” (v. 8-9). Textul de astăzi este concluzia celei de-a doua scrisori în care Paul își invită pe ascultătorii la un realism de credinţă. Mulți, crezând că sfârșitul lumii este aproape, încetează orice activitate, muncă și responsabilitate, abandonându-se în așteptarea care devine lene. Apostolul ia o poziție foarte dură împotriva celor leneși, propunându-se pe sine ca exemplu de dăruire, muncă și onestitate. Toată lumea este invitată să lucreze cu propriile mâini. Cei care nu muncesc să nu mănânce. Aceștia nu numai că nu au lucrat pentru a-și câștiga pâinea, dar au semănat panică și agitație în comunitate.
În Evanghelia de astăzi (Lc 21,5-19) sfântul Luca ne introduce în discursul despre sfârșitul lumii, adică escatologia, cele din urmă lucruri. Realizarea deplină a „împărăției cerurilor” va avea loc o dată cu a doua venire a lui Cristos, „parousia” în greacă, adică „venire”, pe care primii creștini o considerau iminentă. O dată cu venirea a doua [parousia] va avea loc învierea morților, judecata universală, paradisul sau iadul. Evanghelistul Luca îi încurajează pe discipoli să aștepte încheierea istoriei, pentru că ea constituie momentul eliberării depline a omenirii: întâlnirea realității cu „sfârșitul” spre care tinde toată istoria. Luca scrie evanghelia după anul 70 d.C., când Titus (69-81) cu soltații săi, după un îndelungat asediu, a distrus templul din Ierusalimului. Este un eveniment surprins ca un „semn” și a ridicat multe întrebări asupra sensului istoriei și multe temeri... Templul, pentru credința ebraică, era locul prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului său: un loc de întâlnire între Domnul și țara sa. Acum acest templu este distrus, totul pare să dispară… Situația primelor comunități creștine este cufundată într-o nedreptate și o profundă violentă. Mulți creștini erau influențați de discursurile unor predicatori apocaliptici – falșii profeți –, ce credeau că toate relele societății în care trăiau sunt semnul revenirii iminente a lui Isus. Sfârșitul lumii va veni, dar acesta nu este încă timpul stabilit de Dumnezeu! În textul grec al evangheliei, timpul nu este considerat ca krónos [χρόνος], care însemnă timpul secvențial, fizic, cantitativ, măsurabil ca durată, ci ca kairós [καιρός] care înseamnă momentul potrivit sau timpul oportun, punctul în care este posibilă schimbarea. E timpul calitativ, momentul privilegiat al acțiunii, al istoriei, al împlinirii personale. Prin urmare, nu este considerat un eveniment care să fie evaluat prin întrebarea „când”. Nu vă spun „când”, ci „cum” va fi. Este împlinirea timpul!
Este adevărat că sunt cataclisme teribile, războaie și revoluții groaznice și persecuția creștinilor. Dar toate acestea fac parte din istoria omenirii. Domnul avertizează împotriva falșilor profeți și cei care prevestesc distrugerea, descriind sfârșitul lumii ca o mare conflagrație universală. Luca atenuează sfârşitului lumii, tipic iudaismului, pentru că ar fi neînțeles pentru cititorii greci, căci evanghelia a fost scrisă în greacă.
În lume, creștinii trebuie să depună mărturie despre valorile evangheliei: „Veţi fi trădaţi de părinţi, de fraţi, de rude şi prieteni şi vor ucide pe unii dintre voi; veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (v. 16-19). Nu este nevoie să evadezi din realitate și să te refugiezi într-un viitor minunat și imprevizibil. Trebuie să ne asumăm responsabilitățile și să lucrăm în această lume încercând să o facem mai umană și mai solidară.
Domnul pronunță clar condițiile pentru cei care vor să fie discipolii săi. Viața pe care o propune nu este ușoară: cere perseverență, curaj și discernământ. Fidelitatea față de Cuvântul său este singura cale care ne permite să sperăm chiar și după distrugerea inevitabilă a acestui templu și inclusiv aceea a trupului nostru… Istoria se va încheia, viața se va termina prin moarte. Persecuțiile sunt un semn de mărturie. Duhul se va manifestă intrând în acțiune în slăbiciune. Încă o dată sfântul Luca ne invită să vedem sfârșitul lumii și al nostru ca a trecere de la moarte la viață, pentru că nu poate exista înviere fără trecerea prin moarte.
Este timpul așteptării!...
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu