† Duminica a 24-a de peste an [B]: Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l [15 septembrie 2024]

 Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 septembrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 50,5-9a;  Iacob 2,14-18; Evanghelia Marcu 8,27-35; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică ne interpelează pe toți îndeaproape: pentru ce această suferință? De ce suferim noi? Trebuie să identificăm firul roșu. Cine este Cristos? Ce se va întâmpla cu el… și cu noi? Textele liturgice ne invită astăzi la o „purificare” a suferinței. Prima lectură relatează experiența unui personaj biblic numit „slujitorul suferind”. Îl găsim în cartea lui Isaia, în cântarea a treia: „Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (Is 50,5-6). Evanghelia relatează discursul crucial al Domnului, în care le-a arătat discipolilor propria sa identitate de Mesia suferind: „atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie” (Mc 8,31). Isus trebuie să sufere mult, de la Betleem până la Golgota. E pătimirea Domnului. A doua lectură are un caracter de îndemn:  „Ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte; […] Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrană […] şi cineva dintre voi le-ar spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?” (Iac 2,14-16). Înfruntă tema credinței care este autentică nu numai când vorbește despre adevăruri revelate, ci și când într-o implicare încrezătoare și concretă este crezută. Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l!

În prima lectură (Is 50, 5-9a), liturgia ne oferă a treia cântare din cele patru ale „slujitorului Domnului”. A fost un conducător religios al comunității evreilor exilați din Babilon. Proclamând eliberarea iminentă și întoarcerea în țară, atinge interese și privilegii întărite. În urma acesteia suferă persecuții intense, la care a răspuns cu metode non-violente și în cele din urmă și-a găsit moartea. Dar făcând aceasta a avut succes pentru că a reunit poporul și a deschis calea întoarcerii. „Slujitorul Domnului” se prezentă ca un discipol experimentat care ascultă fără încetare de Dumnezeu. Pentru el nu există un punct de plecare fără ascultare: în fiecare dimineață Domnul îl trezește – „mi-a deschis urechea” – astfel încât să intre într-o înțelepciune nouă care depășește și răvășește perspectivele și așteptările umane. Pentru el „a deschide urechea” înseamnă a fi gata să-și dea spatele celor care îl lovesc, obrazul celor care îi rup barba: „spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba; nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 6). Pentru el, „a asculta” înseamnă a te pune la dispoziție, a-și pierde și a-și da viața, deoarece a asculta de misterul iubirii fără margini, care depășește limita normală, care dă totul și cere totul. În lungile sale ore de ascultare a învățat că Dumnezeu este cu el. Cu această certitudine de nezdruncinat înfruntă orice refuz: „iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor!” (v. 9). Își pune încrederea în Dumnezeu și afirmă propria nevinovăția: „cine este cel care mă declară vinovat?” (v. 9). Creștinii vor recunoaște pe Isus, Mesia suferind și biruitor!

În a doua lectura (Iac 2,14-18), sfântul Iacob arată că adevărata credință este rodnică, se exprimă în fapte, transformă contextele în care trăim și dă forță capabilă să răstoarne ceea ce există. Cine o posedă luminează întunericul lumii, luptă cu răul. Credința este un dar care schimbă istoria și îi însoțește pe oameni ca lumină pe cărările pământului. Apostolul intervine cu forță pentru a explica relația dintre credință și fapte. Pentru creștini, nu mai este vorba de respectări rituale și formaliste, ci de o caritate concretă: „Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele şi cineva dintre voi le-ar spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?” (v. 15-16). O credință autentică produce lucrări de iubire, altfel încât poarte mântui. Operele credinței trebuie să se completeze. Credința fără fapte nu are nici un sens.

Suntem la jumătatea Evangheliei după Marcu. Aici prinde contur: cine este Isus  pentru apostoli și pentru noi? Răspunsul lui Petru: „Tu eşti Cristosul!” El este Mesia! Ascultăm primul anunț al pătimirii și reacția profund tulburată a lui Petru, dar și manifestarea ca răspuns a lui Isus care precizează sensul creștin al crucii și al urmării sale. Domnul îi face pe oameni să înțeleagă în ce sens este Mesia și care sunt cererile sale la cei care vor să-l urmeze. În Evanghelia după Marcu (Mc 8,27-35) textul de astăzi este punctul de sosire al catehumenului care îşi propune să-l însoţească pe Domnul până la maturitatea credinţei care se va realiza în ultima etapă, la picioarele crucii, atunci când un păgân – centurionul roman – va dezvălui adevărata natură a lui Isus răstignit: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39).

Este declarația lui Petru: „Tu ești Cristos” (v. 29). Intrăm în dinamica speranței Israelului și recunoaștem în Isus pe Mesia care adună poporul. Până acum Domnul a impus tăcere despre natura sa mesianică. Acum cere o declarație din partea discipolilor: „dar voi cine spuneţi că sunt eu?” (v. 29). Credința nu înseamnă împărtășire de păreri, ci o comuniune de viață deplină. Acel Petru ce proclamă „Tu ești Cristos” (v. 29) este același Petru care patru versete mai târziu este numit de Isus „Satană”: „Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: «Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!»” (v. 32-33). Gândirea despre Mesia nu corespunde cu gândul lui Dumnezeu. Dacă credința nu este „încarnată” în viață devine o religie a confortului, o existență plăcută și comodă. Nici astăzi nu putem fugi de întrebarea: dar tu cine crezi că sunt eu? Cine sunt pentru tine? Darul credinței mișcă orice chemare, misiune, martiriu și darul de sine pentru mântuirea lumii.

Imediat după acest moment, Domnul „chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus: «Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva»” (v. 34-35). Cu toții putem fi tentați să evităm suferința și durerea. Însă fiecăruia – mulţimea împreună cu discipolii săi – Isus le arată „crucea” ca unicul drum pentru a-l urma și a-și salva propria viață  oferind-o pentru cauza evangheliei. O urmare pentru viață!

Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l!

---

Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989;  Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco,  https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/;    Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G.,  http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;  Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.

---

† Duminica a 23-a de peste an [B]: Darul de a asculta cuvântul [8 septembrie 2024]

 

Vindecarea surdomutului.

Darul de a asculta cuvântul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (8 septembrie 2024)

Lecturi biblice:  Isaia 35,4-7a; Iacob 2,1-5; Evanghelia Marcu 7,31-37; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi tratează tema milostivirii lui Dumnezeu față de suferința  umană fie prin boală sau sărăcie. Este scopul iubirii predilecte a Domnului prin slujirea lui Mesia. Prima lectura se deschide cu un strigăt de bucurie destinat să zdruncine toropeala sau amorțiala și neîncrederea în cei pierduți cu inima: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru! […] El vine şi vă va mântui” (Is 35,4). Domnul este pe cale să schimbe soarta umanității umilite. Evanghelia prezintă miracolul vindecarii unui surdomut. Lumea se umple de uimire: „Luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba. Apoi, ridicându-şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: éffata, care înseamnă «deschide-te!» […] Și, peste măsură de uluiţi” (Mc 7,33-34.37). Este darul de a asculta cuvântul și de a-l proclama cu vocea. A doua lectură reafirmă că Dumnezeu, în Isus Cristos, a luat partea săracilor: „Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă, ca moştenitori ai împărăţiei pe care el a promis-o celor care îl iubesc?” (Iac 2,5). Comunitatea creștină trebuie să-i primească pe cei mici într-un gest de iubire fraternă!

† Duminica a 22-a de peste an [B]: Ascultând Cuvântul și păstrându-l în inima ta [1 septembrie 2024]

Isus cu fariseii și poporul.

Ascultând Cuvântul și păstrându-l în inima ta

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 septembrie 2024) 

Lecturi biblice: Deuteronom 4,1-2.6-8; Iacob 1,17-18.21b-22.27;  Evanghelia Marcu 7,1-8.14-15.21-23; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică evidențiază exigența unei relații cu Dumnezeu care să pornească din inimă și nu din nevoia de a îndeplini anumite rituri sau porunci. Toți știm cât de necesare sunt legea și tradițiile pentru conviețuirea umană; fără ele lipsește viața socială și personală. Cunoaștem abaterile pe care le poate provoca un legalism exagerat, lipit de viața și fără speranţă. O temă complexă, dar centrală atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Poporul lui Israel a fost constituit ca popor în jurul Torei, ce înseamnă învățătură sau lege, primită, acceptată și purtată la împlinire de către Domnul. Prima lectură conține explicit îndemnul de a nu adăuga sau elimina din legile și normele divine: „nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi nu scoateţi nimic din ele, ci păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau eu!” (Dt 4,2). Evanghelia relatează o dispută între Isus și farisei, acuzați că au înlocuit legea lui Dumnezeu cu tradițiile lor: „lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor” (Mc 7,8). A doua lectură este un îndemn ce ne invită să acceptăm cu cumințenie cuvântul: „Primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre! Căutaţi să împliniţi cuvântul!” (Iac 1,21-22). Este a asculta Cuvântul și a-l păstra în inima ta!

† Duminica a 21-a de peste an [B]: Credință în Dumnezeul vieții [25 august 2024]

 

Credință în Dumnezeul vieții

pr. Isidor Chinez (25 august 2024) 

Lecturi biblice: Iosue 24,1-2a.15-17.18b; Efeseni 5,21-32; Evanghelia Ioan 6,60-69; lecturi biblice

Omilie

Este ultima duminică dedicată misterului Euharistiei. Liturgia Cuvântului ne propune dificilele alegeri pe care fiecarie din noi este chemat să le facă în viață. Prima lectură descrie adunarea de la Sihem unde Iosue strânge la un loc toate triburile spre a da mărturie de fidelitate față de Dumnezeul lui Israel: „alegeţi pentru voi astăzi pe cine să slujiţi” […]; „noi îl vom sluji pe Domnul, căci el este Dumnezeul nostru” (Ios 24,15.18). E fragmentul dintre cele mai cunoscute din Vechiul Testament. Isus este „pâinea vie” oferită tuturor, fără distincți. Textul relatează ultimul discurs al Domnului  în sinagoga din Cafernaum. Pasajul se referă la apostolii care, într-un moment de criză profundă se confruntă cu alternativa de a rămâne cu Cristos sau de a pleca. Încheierea este mărturisirea de credință a apostolului Petru, pronunțată în numele celorlalți: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!” (In 6,68-69). Scrisoarea către Efeseni dezvoltă tema fidelității conjugale, la care se modelează, pentru cei botezați, în alianța dintre Cristos și Biserică: „De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup. Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică” (Ef 5,31-32). Este tema învățăturii de astăzi – mărturie de credință în Dumnezeul vieții! E Domnul și Biserica în care trăim!

† Duminica a 20-a de peste an [B]: Comuniunea cu Domnul [18 august 2024]

Euharistia - Trupul și Sângele lui Isus Cristos.

 Comuniunea cu Domnul

pr. Isidor Chinez (18 august 2024) 

Lecturi biblice: Proverbe 9,1-6; Efeseni 5,15-20; Evanghelia Ioan 6,51-58; lecturi biblice

Omilie

O altă duminică dedicată misterului Euharistiei văzut prin figurile din Vechiul Testament. În prima lectură intră înțelepciunea care pregătește masă: „veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea şi beţi vinul meu!” (Prov 9,5). Este masa așezată și invitația de a participa la unul dintre cele mai frecvente motive din literatură biblică și orientală: mâncare împătășită înseamnă comuniune, sărbătoare, adunare a celor îndepărtați și a celor împrăștiați. Nu este de mirare că simbolul ospățului a devenit una dintre cele mai evocatoare imagini ale timpul mesianic. Iar Domnul își motivează invitația adresată vameșilor și păcătoșilor făcând apel la timpul mesianic, timpul sărbătorii și al milostivirii divine. Evanghelia continuă discursul lui Isus în sinagoga din Cafarnaum despre trupul și sângele său ca hrană adevărată: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură” (In 6,54-55). A doua lectură preia simbolul vinului în sens material: „nu vă îmbătaţi cu vin […], ci fiţi plini de Duh!” (Ef 5,18). Paul pune în contrast beția produsă de vin cu cea care vine de la Duhul Sfânt: bucuria prezenței lui Dumnezeu ce se exprimă în mulțumire și satisfacție.

† Adormirea Maicii Domnului [A B C]: : „Paştele” Mariei – biruință asupra morții [15 august 2024]

„Paştele” Mariei – biruință asupra morții

pr. Isidor Chinez (15 august 2024) 

Lecturi biblice:  Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56;  lecturi biblice

Omilie

Solemnitatea de astăzi, Adormirea Maicii Domnului, este sărbătoarea bucuriei, pentru că este „împlinirea” Mariei: e biruință asupra morții; e participarea la învierea Fiului ei, Isus Cristos şi o anticipare a învierii noastre. Este semn de speranţă şi de mângâiere pentru poporul peregrin pe pământ. Maria ridicată la cer este metafora destinului creștinului: ceea ce se întâmplă cu ea ne afectează pe toți. Rugăciunea zilei – „colecta” – este ca o introducere în Liturgia Cuvântului care sintetizează sensul sărbătorii, invitându-ne să-i cerem lui „Dumnezeu atotputernic şi veşnic să ne dea harul, ca, tinzând pururi la cele de sus, să ne învrednicim a fi părtaşi de gloria ei”. Cuvinte care recapitulează atitudinea creștină menită să nu se lase întemnițată de lucrurile acestei lumii și să nu rămână sclavul acestuia. Iubind intens pe toți, dar fără a depinde de nimeni, creștinii sunt locuitori ai cerului. Credința că trupul Mariei nu a suferit corupția mormântului și a fost ridicat la cer datează din primele secole creștine. După un apocrif iudeo-creștin din secolele al II-lea sau al III-lea, Dormitio Mariae, exprimă credința bisericii, destul de densă teologic, în Adormirea Maicii Domnului. Sfântul Ioan Damaschin citea că înălțarea Mariei „lângă tronul regesc al Fiului său” este o binecuvântare a întregului univers: „pentru este bucuria care nu poate fi exprimată în cuvinte; pentru patriarhi e o desfătare nesfârșită; pentru cei drepți, bucurie de nespus; pentru profeți, tresăltare de bucurie care durează veșnic”. Pentru noi toți e o mare sărbătoare: „Paştele” Maicii Domnului!

† Duminica a 19-a de peste an [B]: „Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul! [11 august 2024]

 

„Pâinea Vieții” – Euharistia!

„Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul!

pr. Isidor Chinez (11 august 2024) 

Lecturi biblice: 1Regi 19,4-8; Efeseni 4,30-5,2; Evanghelia Ioan 6,41-51; lecturi biblice

Omilie

În urmă cu o săptămână, discursul lui Isus s-a încheiat cu revelația: „Eu sunt pâinea vieții!” Domnul îi primește pe toți cei care cred în el, le dă viață veșnică și îi va învia „în ziua de apoi”. Tema misterului euharistic continuă și astăzi. Evanghelia după Ioan interpretează identitatea lui Isus prin relatarea manei, pâinea miraculoasă dată poporului din cer. Predica Domnului din sinagoga din Cafarnaum – pe care liturgia ne-o propune în duminica a 21-a – este darul lui însuși ca hrană adevărată. A mânca pâinea vieții este a trăi veșnic: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (In 6,51). Este un act de credință, dar uneori ne lipsește convingerea de a aprofunda cuvântul lui Dumnezeu: ne sunt astupate urechile, inimă este absentă. Pentru a înțelege, trebuie să asculți și să vezi. „Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul! Prima lectură ne invită să discernem prezența lui Dumnezeu în lume, descrie pelerinajul lui Ilie pe muntele lui Dumnezeu [Horeb sau Sinai], care durează patruzeci de zile și patruzeci de nopți: „Scoală-te şi mănâncă, pentru că e drum lung pentru tine!” (2Rg 19,7). Este susținut de mâncarea care a fost adusă de către înger. În doua lectură suntem invitați să nu întristăm Duhul de Dumnezeu și suntem cheamați să fim imitatori lui Dumnezeu în maniera lui Isus: „fiţi imitatorii lui Dumnezeu […] şi umblaţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă” (Ef 5,1-2). În Domnul iubirea Tatălui a devenit vizibilă și constituie o invitație de a-i călca pe urme!