† Duminică a 12-a de peste an [A]: A-l iubi pe Domnul [25 iunie 2023]

 A-l iubi pe Domnul

pr. Isidor Chinez (25 iunie 2023) 

Lecturi biblice: Ieremia 20,10-13; Romani 5,12-15; Evanghelia Matei 10,26-33; lecturi biblice 

Omilie

Astăzi Liturgia Cuvântului prezintă cu o insistență deosebită asupra eliberării de sentimentul temerii, care nu se întâmplă atunci când cineva se află în poziția potrivită în fața lui Dumnezeu. Prima lectură descrie slujirea chinuită a profetului Ieremia și certitudinea sa că el poate conta pe ajutorul lui Dumnezeu. Evanghelia relatează un îndemn al lui Cristos adresat discipolilor săi tocmai pe tema eliberării de frică: este a-l iubi pe Domnul mai presus de toate! A doua lectură prezintă rădăcina ultimă și necesară fiecărei salvări: darul harului care este revărsat asupra umanității într-un mod supraabundent pentru lucrarea noului Adam, adică Isus Cristos.

† Nașterea lui Ioan Botezătorul: Numele Ioan este: „Domnul s-a milostivit” [24 iunie 2023]

 Nașterea sfântului Ioan Botezătorul - de Giuliano Bugiardini.

Numele Ioan este: „Domnul s-a milostivit”

pr. Isidor Chinez (24 iunie 2023) 

Lecturi biblice: Isaia 49,1-6; Faptele Apostolilor 13,22b-26; Evanghelia Luca 1,57-66.80; lecturi biblice

Omilie

Solemnitatea de astăzi se deschide cu un fragment profetic din Isaia, pe care tradiția creștină l-a aplicat nu lui Ioan Botezătorul, ci lui Mesia (Is 49,1-6). Liturgia relatează al treilea cântec al Slujitorului lui Dumnezeu în care exegeții disting două tradiții: prima exprimă nașterea Slujitorului – „Domnul m-a chemat din sânul matern, din pântecele mamei mele şi-a adus aminte de numele meu” (v. 1) –, în timp ce a doua este o relatare de învestitură profetică – „A făcut gura mea ca o sabie tăioasă, la umbra mâinii sale m-a adăpostit; m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a pus în tolba sa. El mi-a zis: «Tu eşti slujitorul meu, Israel; în tine mă voi glorifica»” (v. 2-3). Este figura Slujitorului lui Dumnezeu ce s-a născut într-un moment de criză, când speranțele puse în regele Cyrus persanul s-au spulberat. S-a reconstruit templul din Ierusalim. Isaia exprimă bine această vocație: „Este puţin să fii slujitorul meu, ca să ridici triburile lui Iacob şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel. Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului” (v. 6). Profetul priveste înainte și anunta un nou mesager pe care tradiția creștina îl va identifica pe Mesia, Isus Cristos. Liturgia prin aplicarea figurii misterioase al Slujitorului lui Dumnezeu lui Ioan evidențiază universalitatea mesajului, caracterul profetic și misiunea de slujire. Este un model pentru toate timpurile. Ioan nu este chemat să restaureze, să pună din nou pe picioare o veche structură religioasă, cum am spune astăzi, să recupereze Biserică tradițională, disciplinată, compactă, ci să anunțe lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le facă în timpuri noi.

† Duminica a 11-a de peste an [A]: Misterul alegerii – chemarea universală la sfințenie [18 iunie 2023]

Maestro di Costantinopoli dei primi del XIV secolo: La Sinassi dei santi e venerabili Dodici Apostoli. (Mosca, Museo Puskin).

Misterul alegerii – chemarea universală la sfințenie

 pr. Isidor Chinez (18 iunie 2023) 

Lecturi biblice: Exod 19,2-6a; Romani 5,6-11; Evanghelia Matei 9,36-10,8; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului din duminica de astăzi se concentrează asupra misterului alegerii – chemarea universală la sfințenie. Prima lectură prezintă o scenă care a avut loc pe muntele Sinai. Moise anunță identitatea lui Israel de popor consacrat: „acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi alianţa mea, veţi fi partea mea dintre toate popoarele” (Ex 19,5). Evanghelia face cunoscut numele celor doisprezece apostoli pe care Domnul îi trimite să predice, să alunge diavoli, să vindece, să învie, să elibereze și să dea: „în dar aţi primit, în dar să daţi!” (Mt 10,8). Este afirmația lui Matei – este „darul lui Dumnezeu”!  A doua lectura constă într-o reflecție a apostolului Paul despre reconcilierea umanității cu Dumnezeu, ce face posibilă constituirea unui popor sfânt: „Cristos a murit pentru noi […] deoarece dacă, duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui” (Rom 5,8.10). Este chemarea la sfințenie!

† Inima lui Isus [A]: Iubirea gratuită [16 iunie 2023]

Iubirea gratuită

pr. Isidor Chinez (16 iunie 2023) 

Lecturi biblice: Deuteronom 7,6-11; 1Ioan 4,7-16; Evanghelia Matei 11,25-30; lecturi biblice

Omilie

Sărbătoarea sfintei Inimi a lui Isus ne invită să citim Liturgia Cuvântului cu referire la Domnul și inima lui. În inima lui Cristos ne descoperim sfinți prin vocație – „între care sunteţi şi voi, chemaţi ai lui Isus Cristos […] celor iubiţi de Dumnezeu, numiţi sfinţi” (Rom 1,6.7) – aleși nu pentru merit, ci prin înjosire căci „Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii şi dispreţuite”  (1Cor 1,28). Iubirea lui Dumnezeu „concentrată” în inima lui Isus este îndreptată spre înjosire, mizerie și dorește să se reverse asupra sărăciei omenești, asupra păcatului. Acolo, în acea inimă străpunsă ce a dat totul (cf. In 19,34) noi descoperim fidelitatea lui Dumnezeu, tenacitatea divină cu adevărat dumnezeiască. Acel episod, acea iubire care se dă pe cruce, rămâne pentru totdeauna un eveniment fondator ce întemeiază credința noastră pe stânca fidelității lui Dumnezeu manifestată în Cristos Isus .

† Duminică a 10-a de peste an [A]: Milostivirea lui Dumnezeu [11 iunie 2023]

 

Chemarea sfântului Matei (1621) de Hendrick ter Brugghen (1588-1629).

Milostivirea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez (11 iunie 2023) 

Lecturi biblice: Osea 6,3-6; Romani 4,18-25; Evanghelia Matei 9,9-13; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi, din duminica a zecea din timpului obișnuit sau de peste an, ne atrage atenția despre „milostivirea lui Dumnezeu” [în ebraică hèssed]. Această milostivire sau bunătate este exprimată în textul evangheliei cu chemarea lui Matei și a mesei pe care apostolul o dă la care sunt invitați și vameșii, colegii săi de breaslă. Domnul demonstrează prin cuvintele și mărturia sa că milostivirea lui Dumnezeu este imensă și dorește convertirea păcătoșilor și sănătatea bolnavilor. Isus își justifică solidaritatea pentru cei marginalizați în lumina principiului enunțat de profetul Osea: „îndurarea îmi place, nu jertfa” (Os 6,6). În prima lectură profetul [Osea] anunță valoarea inestimabilă a căutării lui Dumnezeu mai presus decât toate sacrificiile. Apostolul Paul, în a doua lectură, se referă la credința lui Abraham, pentru a afirma primatul căutării lui Dumnezeu asupra faptelor: este fundamentul justificării sau al îndreptățirii. Patriarhul nu este declarat drept prin operele sale, ci în virtutea corectitudinii omului Abraham în faţa lui Dumnezeu: sunt gesturi de bunăvoință și de venerație față de Dumnezeu sau față de om. Nu valorează nimic dacă nu sunt pătrunse de credință, speranță și iubire.

† Trupul și Sângele Domnului [A]: Trupul său ni-l dă ca hrană [8 iunie 2023]

 

Trupul său ni-l dă ca hrană

pr. Isidor Chinez (4 iunie 2023) 

Lecturi biblice: Deuteronom 8,2-3.14b-16a; 1Corinteni 10,16-17; Evanghelia Ioan 6,51-58; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului din această solemnite ne conduce la misterul pâinii și al potirului cu vin, adică la Euharistie. E adevărata hrană și băutură: fără ele „nu avem viață în noi”. Trupul și Sângele lui Cristos ne este sprijin în această călătorie și ne unesc cu „Viața”. E „pâinea călătorului” sau „pâinea vieții”. Prima lectură începe cu călătoria în deșert a poporului evreu și amintește de darul manei: „te-a hrănit în pustiu cu mana” (Dt 8,16). Evanghelia este un discurs lung ținut de Isus în sinagoga din Cafarnaum despre o nouă „mană”: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer” (In 6,51). A doua lectură se referă la tradiția creștină timpurie a primirii Trupului și Sângelui Domnului: „este o singură pâine, noi […] toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine” (1Cor 10,17).

† Sfânta Treime [A]: Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – locuiește în noi [4 iunie 2023]

Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – locuiește în noi

pr. Isidor Chinez (4 iunie 2023) 

Lecturi biblice:  Exodul 34,4b-6.8-9; 2Corinteni 13,11-13; Evanghelia Ioan 3,16-18; lecturi biblice 

Omilie

În primul sinod din Niceea (325), în Bitinia, s-a formulat doctrina conform căreia Dumnezeu este unul în natură, dar sunt trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Isus ne-a arătat că Dumnezeul nostru nu este singur, ci o treime în iubire, milostivire și dorință de comuniune. Biserica se angajează să arate lumii imaginea vizibilă a acestui Dumnezeu, Treimea adorabilă. Textele liturgice din această duminică face cunoscute trăsăturile iubirii, arătându-ne dorința lui Dumnezeu pentru noi: de a ne face să ne simțim pe deplin iubiți. Iubirea este o întâlnire de a ne lăsa transformați. Solemnitatea Preasfintei Treimi [în anul A] pune accentul mai ales pe atributul divin al milostivirii. Prima lectură prezintă noua Alianță după păcatul „vițelului de aur”. Dumnezeu se descoperă lui Moise pe muntele Sinai ca un Dumnezeu care îi este milă: „Domnul este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv” (Ex 34,6). Evanghelia identifică cel mai mare dar al milostivirii divine, Fiul lui Dumnezeu făcut om: „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). Este salvatorul omenirii al celor care cred în el. A doua lectură constă în textul final al celei de-a doua scrisori către Corinteni, unde Dumnezeu este definit ca Dumnezeu păcii și al iubirii prezentat ca Treime: „harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi!” (2Cor 13,13). Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – este cel care locuiește în noi!

În prima lectura (Ex 34,4b-6.8-9) poporul și-a „construit” un vițel de aur. Merita să fie pedepsit. Textul ne propune o „mișcare” diferită a lui Moise și a lui Dumnezeu: „Moise s-a sculat de dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul. […]. Domnul a coborât în nor, a stat acolo cu Moise şi el a chemat numele Domnului” (v. 4.5). A „învățat” despre Dumnezeu și are încredere în milostivirea Domnului. Ține în mână două table de piatră, la fel de tari după „încăpățânarea” poporului. Au păcătuit, dar Dumnezeu iartă și ne face moștenirea sa. Domnul care l-a înviat pe Isus din morți este același Dumnezeu care „a coborât în nor, a stat acolo cu Moise şi el a chemat numele Domnului. Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: «Domnul, Domnul este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi de adevăr»” (v. 5-6). Moise mijlocește la Domnul și îi cere iertare. Dumnezeu milostiv va face o alianță cu Israel. Domnul se apleacă asupra poporului, își dezvăluie „Numele” – Yahweh – care nu se pronunță de către evrei niciodată. Israel, în ciuda faptului că a văzut minunile Domnului –  eliberarea din Egipt, trecerea Mării Roșii – a preferat idolatria: s-a închinat vițelului de aur. Moise – o figură a lui Cristos – a continuat să mijlocească la Domnul și Dumnezeu i se manifestă cu „Numele” vieții și al iubirii, promițând iertare și asigurând că Israel va fi „moștenirea sa”. Dumnezeul lui Moise este același Dumnezeu al lui Isus Cristos, milostiv și compătimitor: „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). Să păstrăm cu credința „Numele” singurului Fiu al lui Dumnezeu ce mântuiește lumea!

În lectura a doua (2Cor 13,11-13), Paul își încheie scrisoarea cu un salut afectuos. Apostolul își ia rămas bun: „harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi!” Este o împărtășire a Sfintei Treimi, centrul vieții comunității creștine și izvor de iubire și comuniune. Textul nu este altceva decât salutul final al lui Paul și formula în termeni de dorințe. Aici găsim formă tripartită – a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt. Demonstrează exprimarea unei teologii dezvoltate. La origine poate exista doar formula cristologică: „harul Domnului nostru Isus Cristos”, pe care îl găsim în concluzia majorității scrisorilor (Rom 16,21.24; 1Cor 16,23; 1Tes 5,28; 2Tes 3,18; Gal 6,18; Fil 4,23). Liturgia a transformat această formulă într-o sinteză trinitariană, de parcă ar fi o formulă tehnică pentru mărturisirea credinţei. O reînnoim, deschizându-ne la acțiunea lui Dumnezeu ce în istorie se arătă ca Treime: Tatăl îl trimite pe Fiul, care la rândul său ne lasă ca moștenire pe Duhul Sfânt. „Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi”: aceasta ne permite să fim bucuroși, să ne străduim spre perfecțiune, să ne încurajăm unii pe alții, să trăim în pace, să ne salutăm cu un sărut sfânt… Măreția Treimii este oferită omului în plinătatea și adevărul său, arătând un Dumnezeu apropiat, un prieten, prezent în mijlocul nostru, viu, locuind prin har în fiecare botezat.

În întâlnirea cu Nicodim, evanghelistul Ioan (In 3,16-18) continuă cu un comentariu făcut de Isus despre iubirea infinită a lui Dumnezeu Tatăl ce l-a trimis pe Fiul său să mântuiască lumea: „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (v. 16). Motivația acțiunii lui Dumnezeu este enunțată clar: iubirea fără măsură – a iubi și a decide cum să-și exprime iubirea față de omenire. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt se „mișcă” iubind la unison și hotărând că, pentru a-i face pe oameni fiii săi, era necesar ca Fiul însuși să devină om –  „Fiul Omului” – și, din cauza păcatului omului, să-și sacrifice viața umană din iubire. Astfel umanitatea este eliberață de orice vină.

Domnul îl călăuzește pe Nicodim ca un catehumen să depășească „semnele” pentru a vedea persoana lui [Isus] și pentru aceasta trebuie să ne renaștem din nou (cf. In 3,7) din apă și din Duh. La această conversație de inițiere în credință, Ioan face un comentariu în care invită să vezi dincolo în planul lui Dumnezeu Tatăl: este voința lui de mântuire a lumii. Nicodim, ca orice israelit, este ispitit să-i exclude de la mântuire pe toți ceilalții care nu sunt evrei, iar Ioan comentează că lumea este iubită de Dumnezeu în acest fel ca să-l trimită pe Fiul său să se procupe de aceasta. Isus moare pe cruce din iubire și nu tolerează ca nimeni să fie exclus de la iubirea lui Dumnezeu a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt. Iubirea este mântuire, pentru că Dumnezeu este comuniune între Tatăl ce dăruiește veșnic, Fiul născut din veșnicie din iubire, Duhul ce îi unește și ce revarsă asupra lumii pe care el o creează și o iubește, fără excepții.

Viața creștină este a ne simți iubiții și capabili să-i iubim pe alții, să-i înțelegem. Acesta este sensul vieții noastre: când percepem această iubire, când reușim să trăim și să dăm mărturie despre ea, chiar și în situații dificile și grele, atunci suntem deja mântuiți, pentru că Dumnezeu Treimea – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – locuiește în noi!

---

Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/;      Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro;  Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.

---