Numele Ioan este: „Domnul s-a milostivit”
pr. Isidor Chinez (24 iunie 2023)
Lecturi biblice: Isaia 49,1-6; Faptele Apostolilor 13,22b-26; Evanghelia Luca 1,57-66.80; lecturi biblice
Omilie
Solemnitatea de astăzi se deschide cu un fragment profetic din Isaia, pe care tradiția creștină l-a aplicat nu lui Ioan Botezătorul, ci lui Mesia (Is 49,1-6). Liturgia relatează al treilea cântec al Slujitorului lui Dumnezeu în care exegeții disting două tradiții: prima exprimă nașterea Slujitorului – „Domnul m-a chemat din sânul matern, din pântecele mamei mele şi-a adus aminte de numele meu” (v. 1) –, în timp ce a doua este o relatare de învestitură profetică – „A făcut gura mea ca o sabie tăioasă, la umbra mâinii sale m-a adăpostit; m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a pus în tolba sa. El mi-a zis: «Tu eşti slujitorul meu, Israel; în tine mă voi glorifica»” (v. 2-3). Este figura Slujitorului lui Dumnezeu ce s-a născut într-un moment de criză, când speranțele puse în regele Cyrus persanul s-au spulberat. S-a reconstruit templul din Ierusalim. Isaia exprimă bine această vocație: „Este puţin să fii slujitorul meu, ca să ridici triburile lui Iacob şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel. Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului” (v. 6). Profetul priveste înainte și anunta un nou mesager pe care tradiția creștina îl va identifica pe Mesia, Isus Cristos. Liturgia prin aplicarea figurii misterioase al Slujitorului lui Dumnezeu lui Ioan evidențiază universalitatea mesajului, caracterul profetic și misiunea de slujire. Este un model pentru toate timpurile. Ioan nu este chemat să restaureze, să pună din nou pe picioare o veche structură religioasă, cum am spune astăzi, să recupereze Biserică tradițională, disciplinată, compactă, ci să anunțe lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le facă în timpuri noi.
A doua lectură (Fap 13,22-26) relatează fragmentul din predica lui Paul în sinagoga evreilor dintr-o localitate din diaspora – Antiòchia Pisidiei (actuala Yalvaç din provincia turcă Isparta). Alegerea acestui text este motivată doar de menționarea lui Ioan Botezătorul: „Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israel. Dar când Ioan era spre sfârşitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeţi voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor»” (v. 24-25). Paul o inserează în istoria mesianică a lui David la Isus. Nimeni nu se întâlnește cu Dumnezeu singur: întotdeauna există cineva care vorbește despre el ca Ioan, ca Paul. Fiecare dintre noi trebuie să caute un „precursor” care să-i indice calea de a ajunge la el.
În Evanghelia după Luca (Lc 1,57-66.80), nucleul central este „impunerea numelui” lui Ioan (v. 63) pe care îngerul îl anticipase deja lui Zaharia (cf. Lc 1,13). În cultura orientală, „numele” indică natura celui care îl poartă, marcându-i viața. În vechea tradiție ebraică, copilul, la opt zile după naștere, vine tăiat împrejur și primește numele: astfel intră în alianța lui Israel cu Dumnezeu. Aceeași practică vine aplicată fiului lui Zaharia și a Elisabetei: la opt zile după naștere rudele și vecinii ar dori să-l numească „Zaharia”. Deci, potrivit lor, acest copil, care a sosit pentru a umple lunga așteptare a celor doi părinți, trebuie să ducă mai departe numele familie: Zaharia. În textul de astăzi, există o inversare ca preludiu la mai multe noutăți. Se inversează rolurile: tatăl este mut și nu poate să-și exercite dreptul să numească, în timp ce soția – pentru aceea cultura nu are drepturi – îi dă fiului său numele ales de înger. Încă de la început, acel copil rupe schemele, creează tulburare, introduce ceva nou. Mama însăși este ceea care intervine spunând: „Nu, ci se va numi Ioan” (v. 60). Va avea o nume nou, nume care nu ține de tradiția familiei. Da, îl va chema Ioan, precum îngerul îi spusese lui Zaharia. Cu siguranţă că bătrânul preot i-a spus soţiei sale cum trebuie numit copilul. Acum, Elizabeta acceptă acest nume. E nume semnificativ: Yochanan, care în ebraică înseamnă „Domnul s-a milostivit, și-a arătat iubirea, harul”. Este un nume care comunică un mesaj: Domnul își împlinește proiectul de iubire. La fel cum cei doi părinți poartă nume semnificative: Zaharia care înseamnă „Domnul și-a adus aminte” și Elisabeta poartă numele care înseamnă „Dumnezeu a jurat”. În cântarea lui Zaharia – Benedictus, „Binecuvântat” – sunt țesute cu finețe referințe simbolice: vorbește de jurământul pe care l-a făcut Dumnezeu prin profeții în vechime și și-a adus aminte de alianța sa, deoarece se milostivește de părinţii noştri. Face referire la cele trei nume: Elisabeta – Dumnezeu a jurat, Zaharia – Domnul și-a adus aminte și Ioan – Domnul și-a făcut milă. Acceptarea identității fiul său, Ioan, este echivalentul cu voința lui Dumnezeu, oricare ar fi ea. E o laudă către Dumnezeu care mântuiește și eliberează: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l-a vizitat şi l-a răscumpărat pe poporul său” (Lc 1,68). Este o profeție pentru că numai el, Zaharia, își dă seama de această nașterea căci este începutul vizitei lui Dumnezeu, ce mântuiește poporul. Logica și tradițiile umane sunt zguduite profund atunci când Dumnezeu intră pentru a aduce o noutate: un timp nou purtat de acest copil ce devine astfel semnul însăși al fragilității lui Dumnezeu!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu