Trupul său ni-l dă ca hrană
pr. Isidor Chinez (4 iunie 2023)
Lecturi biblice: Deuteronom 8,2-3.14b-16a; 1Corinteni 10,16-17; Evanghelia Ioan 6,51-58; lecturi biblice
Omilie
Liturgia Cuvântului din această solemnite ne conduce la misterul pâinii și al potirului cu vin, adică la Euharistie. E adevărata hrană și băutură: fără ele „nu avem viață în noi”. Trupul și Sângele lui Cristos ne este sprijin în această călătorie și ne unesc cu „Viața”. E „pâinea călătorului” sau „pâinea vieții”. Prima lectură începe cu călătoria în deșert a poporului evreu și amintește de darul manei: „te-a hrănit în pustiu cu mana” (Dt 8,16). Evanghelia este un discurs lung ținut de Isus în sinagoga din Cafarnaum despre o nouă „mană”: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer” (In 6,51). A doua lectură se referă la tradiția creștină timpurie a primirii Trupului și Sângelui Domnului: „este o singură pâine, noi […] toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine” (1Cor 10,17).
Prima lectură (Dt 8,2-3.14b-16a) în care autorul vorbește în numele lui Moise valorifică conceptul de „memorie”: „adu-ţi aminte de tot drumul pe care Domnul Dumnezeul tău te-a făcut să mergi în aceşti patruzeci de ani în pustiu” (v. 2). Este „amintirea” a ceea ce s-a întâmplat în trecut: în ciuda încercării, a deșertului și a umilinței, Dumnezeu și-a susținut poporul cu „mana” – „apoi te-a hrănit cu mană” (v. 3) – care în iudaism este simbolul Cuvântului creator mereu prezent în mijlocul poporului: este Torah [în ebraică] sau Legea divină. Israeliții trebuie să-și amintească ce a făcut Dumnezeul pentru ei eliberându-i de sclavia egipteană, sprijinindu-i în încercările grele prin care au trebuit să treacă prin pustiu. Aceasta nu este o amintire conceptuală sau abstractă, ci o întoarcere cu mintea și cu inima la un eveniment trecut pe care se bazează însăși realitatea existenței lor ca și comunitate. Pentru israeliți, a-și aduce aminte de ieșirea lor din Egipt, însemna să pună în centrul existenței lor ca popor fidelitatea față de Dumnezeu, exprimată prin respectarea Legii [Torah]. Domnul nu a încetat să fie acolo. Și-a înmulțit beneficiile pentru a asigura supraviețuirea poporului: a „plouat” cu mană și a țâșnit apă din stâncă, și-a oferit Cuvântul, care este hrana esențială a poporului. Când ei se hrănau cu mană, recunoșteau că totul vine de la Dumnezeu, recunoșteau dependența lor de el. Nu uită niciodată să te hrănești cu Cuvântul lui Dumnezeu: „să te înveţe că nu numai cu pâine trăieşte omul, dar că omul trăieşte cu tot ceea ce iese din gura Domnului” (v. 3). Este „memoria”: „adu-ți aminte”! Acesta este singurul mod de a nu deveni sclavii altuia: adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeu nostru!
În a doua lectură (1Cor 10,16-17), apostolul Paul insistă asupra importanței Euharistiei pentru Biserică – „Trupul lui Cristos” – adică prelungirea lui în istorie și în Duhul Sfânt. Binecuvântarea potirului și a frângerii pâinii nu sunt doar gesturi rituale, nici nu e o simplă evocare a gesturilor din trecut. Sub semnul pâinii și al vinului, ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Cristos: „potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este oare împărtăşire cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşire cu trupul lui Cristos?” (v. 16). Ne facem părtași la iubirea celui care și-a dat trupul și și-a vărsat sângele pentru noi și pentru mulțime. Este comuniunea cu Isus care are loc atunci când mâncăm pâinea sa și bem sângele său. Această iubire care ne unește cu Domnul trebuie să ne unească pe toți frații și surorile noastre. Învățăm să le privim cu însăși privirea lui Cristos: o privire plină de milostivire și iubire. Astfel devenim o realitate nouă, adică să formăm un singur trup cu Isus și cu frații. Euharistia ne angajează și condiționează viața fiecărui credincios!
În Evanghelie Ioan (In 6,51-58) ne-a lăsat o cateheză despre sensul Euharistiei. Textul ne oferă un lung discurs despre „pâinea vieții” prezentat de Isus în sinagoga din Cafarnaum (cf. In 6,59). A fost după înmulțirea pâinilor lângă lacul Tiberiadei sau Marea Galileii (cf. In 6,1-15). Până atunci, Domnul le ceruse ascultătorilor săi să creadă în cuvântul său. Astăzi, el face un nou pas în revelarea persoanei sale. Această pâine despre care vorbește, el spune că este însăși „pâine vie”: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer” (v. 51). Mai spune că este „trupul său dat pentru viața lumii”: „iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (v. 51). Isus declară deschis că „eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer” (v. 51). Nu mana providențială ce a căzut din cer în pustiu, ci pâinea vie ce dă viață deplină, divină și veșnică lumii. Domnul se prezintă ca un dar total, hrană substanțială, hrană divină, pentru viață care nu are sfârșit, pentru că este impregnată de viața Fiului lui Dumnezeu. Trupul său este carnea sa, carne care este viața sa dăruită și zdrobită. Își anunță astfel moartea, pe care el o prezintă lumii, ca un dar al vieții veșnice.
Pâinea care s-a coborât din cer este Isus însuși: carnea și sângele său sunt hrană care dă viața veșnică. Astăzi Domnul ne cere să facem un act de credință. Trebuie să ne hrănim cu învățătura sa și să bem cuvintele sale. Pentru a primi acest dar, trebuie să ieșim din certitudinile și raționamentele noastre umane: să avem o inimă săracă, deschisă celui care este „calea, adevărul și viața”. Creștinii erau conștienți că mâncând pâinea și bând vinul intrau în comuniune cu el, adică deveneau participanți la propria lui viață. Aceasta însemna a trăi în această lume așa cum a trăit el: în fidelitate față de Dumnezeu și față de frați.
Întreg capitolul al șaselea din Evanghelia după Ioan este o lungă prezentare a persoanei lui Isus: din pâine „materială” – înmulțirea pâinilor (In 6,1-15) – trecem la pâinea vieții, ne întoarcem la mana coborâtă din cer pentru a ajunge la carnea și sângele Domnului ce se deschide către viața veșnică. Textul de astăzi este încheierea catehezei făcute în sinagoga din Cafarnaum și rezumă: adevărata personalitate a Cristos este Euharistia – „pâinea” care împlinește voința Tatălui ce vine să trăiescă în cei care se hrănesc cu Domnul.
Euharistia este semnul ce se poate atinge al prezenței reale a lui Cristos în comunitatea discipolilor. Adesea în liturgie se pune accentul pe „consacrare” sau „sfințire”, deoarece odată cu ea se face prezent trupul și sângele Domnului. Acesta devine apoi obiect de cult prin adorația euharistică, procesiuni, binecuvântări. Astăzi, odată cu reforma liturgică, conceptul de „memorie” sau „amintire” a ieșit în prim plan. Cei care participă la „Cina Domnului” își amintesc de persoana, de învățătura, de moartea și de învierea lui Isus. Această „memorie” autentică ar trebui să dea roade într-o comunicare intensă între cei prezenți, ce devin un trup cu Cristos și se pun în slujba altora, a societății din care aparțin. Este idealul propus de Isus!
Solemnitatea „Trupul Domnului”, trăită astăzi de Biserică, celebrează viața deplină a lui Isus ce este dăruită tuturor oamenilor!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu