Iubirea gratuită
pr. Isidor Chinez (16 iunie 2023)
Lecturi biblice: Deuteronom 7,6-11; 1Ioan 4,7-16; Evanghelia Matei 11,25-30; lecturi biblice
Omilie
Sărbătoarea sfintei Inimi a lui Isus ne invită să citim Liturgia Cuvântului cu referire la Domnul și inima lui. În inima lui Cristos ne descoperim sfinți prin vocație – „între care sunteţi şi voi, chemaţi ai lui Isus Cristos […] celor iubiţi de Dumnezeu, numiţi sfinţi” (Rom 1,6.7) – aleși nu pentru merit, ci prin înjosire căci „Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii şi dispreţuite” (1Cor 1,28). Iubirea lui Dumnezeu „concentrată” în inima lui Isus este îndreptată spre înjosire, mizerie și dorește să se reverse asupra sărăciei omenești, asupra păcatului. Acolo, în acea inimă străpunsă ce a dat totul (cf. In 19,34) noi descoperim fidelitatea lui Dumnezeu, tenacitatea divină cu adevărat dumnezeiască. Acel episod, acea iubire care se dă pe cruce, rămâne pentru totdeauna un eveniment fondator ce întemeiază credința noastră pe stânca fidelității lui Dumnezeu manifestată în Cristos Isus .
În lectura întâia – textul ese preluat din cartea lui Deuteronomului (Dt 7,6-11) – Moise i-a vorbit poporului: „Tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău. Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii pentru el un popor ca parte a lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului” (v. 6). Plecând de la această declarație se ajunge la următoarea concluzia că Israelul trebuie să aibă ceva special, în comparație cu alte popoare. Motivația care îl determină pe Dumnezeu să aleagă poporul spulberă toată logica meritocratică a gândirii noastre: „nu pentru că aţi fi mai numeroşi decât toate popoarele v-a iubit Domnul pe voi şi v-a ales – voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele” (v. 7). Căci „Domnul vă iubeşte […] Domnul v-a scos cu mână puternică, v-a răscumpărat din casa sclaviei şi din mâna lui faraon, regele Egiptului” (v. 6.8). Aceasta este motivaţia alegerii. Pe scurt, Dumnezeu acționează, alege, călăuzește, conferă demnitate, un statut, un har, bazat pe generozitatea sa și nu pentru meritele poporului. Este un dar gratuit al Domnului!
Tema gratuității revine în prima scrisoare a apostolului Ioan (1In 4,7-16) cu referire la Cristosul cel răstignit: „Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el. În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (v. 9-10). Moartea pe cruce se prezintă ca culme a gratuității. Este ușor să faci un gest de iubire față de cei care îl merită; dar să faci un gest de dragoste față de cei care nu-l merită. Dacă cineva o poate face, realizează fără îndoială un anumit eroism în acţiunea sa. Domnul afirmă că nu există iubire mai mare decât aceasta: „ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13). Sacrificiul lui Cristos nu are vreun corespondent pentru că toți suntem păcătoși în momentul răstignirii sale. Tatăl îl dă pe Fiul său ca victimă de ispășirie pentru păcatele noastre, fără a calcula numărul de salvați. Logica gratuității stă în Euharistie. În Ultima Cină, Domnul își dezvăluie culmea iubirii în încredințarea de sine însuși morții pe cruce, pentru a rămâne mereu alături de noi în Euharistie. Actul lui Cristos este pur gratuit, nu este motivat de merite umane anterioare: „nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (v. 10). Conceptul de gratuitate este prea îndepărtat de logica matematică și numai când cel botezat ajunge la maturizarea credinței teologice, o poate înțelege: „noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi” (v. 16). Cuvintele apostolului Ioan sugerează această iubire gratuită a lui Dumnezeu că nu poate fi crezut decât printr-un act de credință, nefiind în niciun fel demonstrabil cu datele percepției sensibile și raționale.
Afirmarea gratuității acțiunii lui Dumnezeu revine în rugăciunea de laudă relatată de Evanghelia după Matei: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta” (v. 25-26). Acțiunea lui Dumnezeu este întotdeauna inspirată de iubire. Domnul e încântat să descopere săracii din Yahve, care au toată încrederea în iubirea lui Dumnezeu: „veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!” (v. 28). Ei sunt binecuvântați!
Primul lucru pe care îl găsim în Inima lui Cristos este gratitudinea sau recunoștința, capacitatea de a binecuvânta, de a mulțumi. De prea multe ori, însă, în inimile noastre locuiește opusul: resentimente, plângere, blesteme. Nu suntem instruiți să recunoaștem și să spunem binele vieții, știm doar să enumeram cele rele. Dar cei care trăiesc doar privind paharul pe jumătate gol, până la urmă simt doar greutatea vieții. Dar celor care trăiesc zdrobiți de greutatea vieții, Domnul le oferă un spațiu în Inima sa: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre! Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară” (v. 28-30). Euharistia este posibilitatea pe care ne-o dă Isus de a duce viața împreună cu el. Numai așa se luminează sau devine liber, revine la a fi pe deplin uman.
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu