† Trupul și Sângele Domnului (Joia Verde) [C]: Este sacramentul minunat! [16 iunie 2022]

Frângerea pâinii - de Marco Rupnik. 

Este sacramentul minunat!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (16 iunie 2022) 

Lecturi biblice: Geneză 14,18-20; 1Corinteni 11,23-26;  Evanghelia Luca 9,11b-17; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm solemnitatea „Trupul și Sângele Domnului”. Este misterul euharistic în care Isus se face prezent cu adevărat și în mod substanţial permanent sub chipul pâinii și al vinului. Este o mare taină, un dar imens pe care ni l-a făcut Isus, o comoară de o valoare inestimabilă pe care Tatăl l-a încredințat Bisericii. Minunat sacrament! Domnul a rămas printre noi, oriunde suntem, cu Trupul și Sângele său și se dă pe sine însuși ca hrană a vieții veșnice și ca băutura a mântuirii tuturor celor care cred în el. Euharistia este centrul credinței creștine, fundamentul și inima întregii vieți a Bisericii. Astăzi liturgia prezintă pâine sub două simboluri: pâinea oferită de Melchisedec și pâinea înmulțită de Isus într-o zonă deșertică. Prima lectură relatează despre Melchisedec care îi oferă pâine și vin lui Abraham. Evanghelia prezintă miracolul înmulțirii pâinii. A doua lectură este textul clasic al tradiției apostolice a primei generații de creștinii referitore la celebrarea Euharistiei: „Luați și mâncați: acesta este trupul meu!” „Luați și beți: acesta este sângele meu!” Astăzi, mai mult ca oricând, să ne lăsăm atrași de acest mister de iubire!

† Sfânta Treime [C]: Iubirea lui Dumnezeu în inimile noastre [12 iunie 2022]

 

Iubirea lui Dumnezeu în inimile noastre

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (12 iunie 2022) 

Lecturi biblice: Proverbe 8,22-31; Romani 5,1-5; Evanghelia Ioan 16,12-15; lecturi biblice

Omilie

După ce s-a terminat timpul pascal, liturgia ne invită să contemplăm și să ne rugăm în fața Sfintei Treimii. A vorbi despre Sfânta Treime înseamnă să vorbim despre un „mister”. Nu este doar ceva pe care mintea noastră ajunge să-l înțeleagă într-o anumită măsură. Când vorbim despre „mister” spunem că este necesar să ne schimbăm modalitățile și atitudinile față de ceea ce avem de obicei, pentru a ne putea raporta la el. A vorbi despre Dumnezeu este greu pentru că nu l-am întâlnit niciodată! Nu este niciodată posibil să-l cunoaștem pe Dumnezeu față în față. Starea noastră pe pământ se aseamănă cu aceea a unui copil în sânul mamei: copilul simte iubirea mamei, dar nu o cunoaște decât atunci când a venit pe lume. Așa se întâmplă cu noi: atâta timp cât vom trăi în lume nu-l vom vedea niciodată pe Dumnezeu; îi simțim iubirea; îl vom vedea doar față în față când vom intra în viața veșnică.

Lecturile biblice pun un anumit accent pe persoana Duhului Sfânt ca Înțelepciune necreată care conduce Biserica către cunoașterea deplină a adevărului. Prima lectură descrie personificarea Înțelepciunii lui Dumnezeu. Vorbește despre preexistența sa: „Domnul m-a creat ca început al căii sale […]. Din veşnicie am fost plăsmuită, dintru început, înainte de a se fi născut pământul” (Prov 8,22-23). Evanghelia relatează unul dintre cuvintele lui Cristos despre promisiunea Duhului, care va veni în Biserică pentru a face cunoscut adevărul: „însă când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (In 16,13). A doua lectură afirmă cu certitudine că Duhul Sfânt ne-a fost dăruit – este izvorul puterilor: „iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5,5).

† Coborârea Sfântului Duh (Rusaliile) [C]: Viața cu Duhul Sfânt [5 iunie 2022]

 

Viața cu Duhul Sfânt

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (5 iunie 2022) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,1-11; Romani 8,8-17; Evanghelia Ioan 14,15-16.23b-26; lecturi biblice 

Omilie

Astăzi sărbătorim coborârea Duhului Sfânt peste comunitatea creștină care este Biserica [în ebraică Qahal, în greacă Ekklēsia]. Este izbucnirea Duhului! Cei care erau în Ierusalim, din diferitele popoare, i-au auzit vorbind în limba lor. Ce înseamnă aceasta? Extinderea la scară mondială a cuvântului purtat de Duhul Sfânt. E o speranță nouă, o forță interioară, un mod nou de a privi altfel viața. Duhul le deschide apostolilor un univers diferit de al lor. Nu Roma este centrul, ci Ierusalimul este punctul de răspândire universală a credinței în Isus, Domnul [Kyrios, în greacă]. Biserica s-a născut cu două caracteristici fundamentale: este darul Duhului și este deschisă întregii lumi. Revărsarea Duhului împlinește promisiunea Celui Înviat și coincide cu sărbătoarea evreiască a Rusaliilor. Prima lectură este relatarea coborârii Duhului (Fap 2,1-11). Darul Duhului coincidea cu sărbătoarea ebraică a Torei sau Legii lui Dumnezeu de pe Sinai. Duhul vine să înlocuiască legea antică a Alianței. Creștinul, în timp ce continuă să aibă în fața sa o lege – sau o serie de învățături importante – scrise pe documente obiective cum este Biblia, în realitatea are voința lui Dumnezeu scrisă în inimă: este Duhul Sfânt care locuiește în noi și scrie „evanghelia” în noi. De aceea este plenitudinea bucuriei. Prin urmare, simțim că răsună în interior și nu doar în urechi. Evanghelia de astăzi preia discursul despre Duhul Sfânt plecând de la promisiunea făcută de Isus apostolilor în contextul Ultimei Cine: „eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna” (In 14,16). Este vorba de un alt „Mângietor”, capabil să vorbească în interior și să deschidă mințile dincolo de limitele limbajului. Va rămâne totdeauna pe pământ cu discipolii. A doua lectură completează învăţătura afirmând o întrebare crucială: a fi mișcați din interior de Duhul Sfânt, nu este un fapt opțional; dimpotrivă: „dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui” (Rom 8,9). Sunt consecințe: „toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu” (v. 14), adică raportul cu Dumnezeu nu e determinat de legi și nici de precepte, ci de sentimentele filiale. Oricine este mișcat de Duh nu este supus fricii și merge spre viitor și învie cu Cristos, căci participă împreună cu el la moștenirea veșnică.

† Duminica a 7-a a Paștelui [C]: Contemplarea Domnului în glorie [29 mai 2022]

 Isus în glorie de Marko I. Rupnik.

Contemplarea Domnului în glorie

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (29 mai 2022) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 7,55-60;  Apocalips 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului sau cele trei lecturi de astăzi au în comun aceeași acțiune: contemplarea lui Isus în glorie. În Faptele Apostolilor (Fap 7,55-60), Ștefan contemplă cerurile deschise și pe Domnul stând de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. În Apocalips (Ap 22,12-14.16-17.20), Ioan, apostolul, vede pe Cristos în glorie, aceeași glorie despre care vorbește Isus în Evanghelia după Ioan (In 17,20-26) unde se roagă ca „toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una”. Ajungem la sfârșitul timpului pascal și înainte de a primi pe Duhul Sfânt, ni se cere să-l contemplă în glorie pe Isus.

† Înăltarea Domnului [C]: „Îmi veți fi martori” ai binecuvântării! [26 mai 2022]

 

„Îmi veți fi martori” ai binecuvântării!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (26 mai 2022) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 1,1-11; Evrei 9,24-28; 10,19-23; Evanghelia Luca 24,46-53; lecturi biblice

Omilie

Sărbătoarea de astăzi este ultimul act al slujirii pământești a lui Isus: e Înălțarea Domnului. După învierea sa din morți, Cristos a continuat să-și învețe apostolii timp de patruzeci de ani zile, pregătindu-i pentru revărsarea Duhului, care avea să coincidă cu sărbătoarea Rusaliile evreiești, deoarece moartea pe cruce se întâmplase la Paștele ebraic. Relatarea înălțării lui Isus la cer este în Faptele Apostolilor și în Evanghelia lui Matei, Marcu și Luca, dar nu a lui Ioan. Alegerea lecturilor este determinată de solemnitatea celebrării. Astfel, avem ca primă lectură relatarea înălțării după Faptele Apostolilor și după Evanghelia lui Luca. A doua lectură reprezintă o reflecție teologică asupra acestui eveniment, care închide slujirea pământească lui Isus și marchează începutul slujirii cerești. „Îmi veți fi martori!” Aceasta este tema zilei.

† Duminica a 6-a a Paştelui [C]: „Locuința” lui Dumnezeu cu noi! [22 mai 2022]

 Ultima cină.

„Locuința” lui Dumnezeu cu noi!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (22 mai 2022) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 15,1-2.22-29; Apocalips 21,10-14.22-23; Evanghelia Ioan 14,23-29; lecturi bibilice

Omilie

Astăzi Biserica ne spune două lucruri esenţiale: este întemeiată pe slujirea apostolilor și este condusă neîncetat de Duhul Sfânt. Nu este condusă de un om. Păstorul rămâne Cel Înviat și totdeauna el este cel care guvernează Biserica împreună cu Duhul Sfânt. Este discursul celor trei lecturi. Tema centrală privește Biserica deoarece ia naștere din slujirea apostolilor și sub directa îndrumarea Duhului Sfânt. Importante sunt recomandările spuse de Isus discipolilor în momentul în care îi lăsa și a se întoarce la Tatăl. „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el” (In 14,23). Este „locuința” lui Dumnezeu cu noi! Evanghelia relatează un scurt fragment dintr-un lung discurs al lui Isus despre Duhul Sfânt: aici face să se înțeleagă că plecarea fizică a Domnului din această lume nu este o lipsire, cum cred ei, dar este fundamentul unui nou dar: Duhul Sfânt care își începe misiunea în aceea a discipolilor săi. Misiunea Duhului, într-un anumit mod, va continua misiunea lui Cristos: „vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu” (In 14,26).

† Duminic a 5-a a Paştelui [C]: Noutatea vieții creștinului [15 mai 2022]

Ultima cină. 

Noutatea vieții creștinului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (15 mai 2022) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 14,21b-27; Apocalips 21,1-5a; Evanghelia Ioan 13,31-33a.34-35; lecturi biblice

Omilie

Suntem în a cincea duminica a Paștelui. „Face să cunoaștem un nou început” (sfântul Atanasie). Este evenimentul care dă naştere unei noi realităţi ce ne anunță că Dumnezeu are capacitatea de a face toate lucrurile noi: „am văzut un cer nou şi un pământ nou” (Ap 21,1), spune în a doua lectură. Misterul Pascal al lui Cristos – moartea, învierea și înălțarea lui la ceruri – reînnoiește întreaga creație. Oamenii devin parte din ea, unindu-se în Paștele lui Isus prin apa botezului, renăscându-se la o viață nouă. Tema liturgiei este sugerată de fragmentul evanghelic unde Isus dă discipolilor săi noua poruncă a iubirii: „vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii!” (In 13,34). Este vorba despre o iubire care se face activă în slujirea de evanghelizare. Este semnificativă experiența lui Paul și a lui Barnaba: „au adunat comunitatea şi au relatat tot ceea ce făcuse Dumnezeu cu ei şi cum le-a deschis şi păgânilor poarta credinţei” (Fap 14,27). Pentru omul credincios, Domnul este modelul și realizarea desăvârșită a iubirii! Este noutatea vieții creștinului!