Este sacramentul minunat!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (16 iunie 2022)
Lecturi biblice: Geneză 14,18-20; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Luca 9,11b-17; lecturi biblice
Omilie
Astăzi celebrăm solemnitatea „Trupul și Sângele Domnului”. Este misterul euharistic în care Isus se face prezent cu adevărat și în mod substanţial permanent sub chipul pâinii și al vinului. Este o mare taină, un dar imens pe care ni l-a făcut Isus, o comoară de o valoare inestimabilă pe care Tatăl l-a încredințat Bisericii. Minunat sacrament! Domnul a rămas printre noi, oriunde suntem, cu Trupul și Sângele său și se dă pe sine însuși ca hrană a vieții veșnice și ca băutura a mântuirii tuturor celor care cred în el. Euharistia este centrul credinței creștine, fundamentul și inima întregii vieți a Bisericii. Astăzi liturgia prezintă pâine sub două simboluri: pâinea oferită de Melchisedec și pâinea înmulțită de Isus într-o zonă deșertică. Prima lectură relatează despre Melchisedec care îi oferă pâine și vin lui Abraham. Evanghelia prezintă miracolul înmulțirii pâinii. A doua lectură este textul clasic al tradiției apostolice a primei generații de creștinii referitore la celebrarea Euharistiei: „Luați și mâncați: acesta este trupul meu!” „Luați și beți: acesta este sângele meu!” Astăzi, mai mult ca oricând, să ne lăsăm atrași de acest mister de iubire!
Prima lectură (Gen 14,18-20) relatează întâlnirea lui Abraham cu Melchisedec. Niște regi puternici din Orient invadaseră teritoriul în care locuia Lot, nepotul lui Abraham. Printre prizonierii de război este și Lot. Unchiul locuia la Mamre. Imediat „i-a adunat pe cei mai viteji [...], trei sute optsprezece la număr, şi i-a urmărit […] până la nord de Damasc” (Gen 14,14.15), se aruncă asupra lor și i-a învins: recuperează toată prada și Lot cu bunurile sale. La întoarcerea din această expediție, Melchisedec, regele unei mici localități, care mai târziu va fi Ierusalim, îl întâlnește, și îi oferă pâine și vin, lui și oamenilor săi. Este un gest de mare umanitate. Nu degeaba numele lui de Melchisedec înseamnă: „regele meu este dreptate”. Și este „preot al Dumnezeului celui Preaînalt”. Este în Vechiul Testament un personaj greu de înțeles: originea lui nu este cunoscută. Apare brusc de nicăieri și nu se știe nimic despre el. Este primul preot menționat în Biblie. Este în slujba lui Dumnezeul care creează cerul și pământul. Melchisedec îl binecuvântează pe Abraham nu invocându-i binecuvântarea, ci recunoscând binecuvântarea pe care Dumnezeul i-a acordat-o atunci când i-a dat biruință asupra puternicilor regi dușmani și l-a făcut să-și recupereze nepotul său, Lot. Îi oferă pâine și vin lui Abraham. Regele Salemului se îndepărtează din contextul de războinic; oferta sa demonstrează caracterul pașnic. Aduce pâine și vin: mâncarea și băutura tipică sărbătorii. Faptul că patriarhul Abraham îi dă zeciuială lui Melchisedec este un semn că îi recunoaște superioritatea statutului său: căci este preot și rege. Astfel, Abraham îşi manifestă recunoştinţa faţă de Dumnezeul protector, căruia îi atribuie victoria şi, în acelaşi timp, se recunoaşte inferior lui Melchisedec, preotul Dumnezeului Preaînalt. Preoția exercitată de Melhisedec folosește același material ca și cultul creștin: pâinea și vinul pentru Euharistie.
Primii care au celebrat Euharistia au fost creștinii în contextul unei mese obișnuite. S-au întâmplat unele diviziuni intolerabile: bogaţii îşi luau masa între ei, ajungând să se îmbete: „căci fiecare se grăbeşte să-şi ia propria mâncare ca s-o consume şi unul rămâne flămând, pe când altul se îmbată” (1Cor 11,21). Săracii erau într-un colț. Apostolul Paul a pus capăt acestor abuzuri referindu-se la instituirea sfintei Euharistii pentru viața Bisericii (1Cor 11,23-26): „eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: «Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!» De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: «Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea!»” (v. 24-25). Isus, în noaptea în care a fost trădat, a rostit cuvintele acestea asupra pâinii și a potirului cu vin, dând viață unei tradiții care trece de la o generație la alta. Amintirea Cinei, ca memorial al Noii Alianțe, reprezintă un angajament pentru generațiile de creștini și nu va înceta până la sfârșitul lumii: „ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni” (v. 26). Cuvintele pe care le relatează Paul sunt diferite de cele ale evangheliștilor (cf. Mt 26,26-29; Mc 14,22-26; Lc 9,15-20; cf. In 6,51-59), admițând astfel o pluralitate de moduri de a exprima aceeași credință. Dacă Cristos ne-a lăsat trupul său ca hrană, este pentru că avem nevoie de el. Această exigență nu poate fi trecută cu vederea; nu ne putem gândi că nu avem nevoie de ea, că suntem creștini fără această hrană. Spuneau martirii din Bitinia: „fără Euharistie nu putem trăi!” Numai odată cu revenirea lui Cristos în glorie, Biserica va înceta să celebreze Euharistia; ea va fi înlocuită de prezența personală a Domnului.
Evanghelia după Luca ne spune că Isus îi trimisese pe cei Doisprezece în misiune prin tot teritoriul Israelului (cf. Lc 9,1-6). La întoarcerea lor îi ia „cu sine […] într-o cetate numită Betsaida” (Lc 9,10). Face parte din tetrarhia lui Filip; nu este pământ iudaic. Isus vrea că apostolii să se „retragă”, odihnindu-se. Vor să-și împărtășească experiențele pe care le-au avut. Acum Evanghelia (Lc 9,11b-17) ne spune: „Când au aflat mulţimile, au mers după el. El le-a primit şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi” (v. 11). Isus este obligat să-și schimbe proiectele… Era seară. „Apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: «Dă drumul mulţimii pentru ca, mergând prin satele şi ţinuturile dimprejur, să-şi găsească adăpost şi de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!»” (v. 12). Dar Isus „le-a spus: «Daţi-le voi să mănânce!»” (v. 13). „Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti!” (v. 13). Atunci Domnul „luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulţimii” (v. 16). A înmulțit pâinile pentru hrana mulțimii ce îl urmase într-un loc pustiu, pentru a asculta cuvântul și a-i elibera de boli și de duhuri rele.
Evanghelistul Luca ia un episod din viața lui Isus – cel al înmulțirii pâinilor – și îl citește în perspectivă euharistică. Îl folosește pentru creștinii din comunitățile sale ca să înțeleagă ce înseamnă gestul frângerii pâinii, pe care îl repetă în mod regulat, în fiecare săptămână, în „ziua Domnului”. Este evidentă referirea la celebrarea euharistică. „Ziua Domnului” începe totdeauna cu gestul celebratului care primește comunitatea: „Domnul să fie cu voi!” Primește și dorește pacea! Vestește împărăția lui Dumnezeu! Este ca și Isus care îi primește pe toți: pe buni și pe cei păcătoși, pe cei săraci și pe cei bolnavi, pe cei slabi, excluși, care caută un cuvânt de speranță și iertare. Nimeni nu este îndepărtat! Comunitatea care celebrează Euharistia este formată din pelerini care fac „exodul!” Au avut curajul să-și abandoneze casele, satele, prietenii, felul de viață și să-l asculte pe Isus, să fie vindecați de el. La fel ca Israelul: au intrat în deșert și au mers spre libertate… Etapele celebrării euharistice sunt toate acolo: contribuția umană ce este oferită lui Cristos pentru ca s-o sfințească [pâine și pește], binecuvântarea, frângerea pâinii și intervenția discipolilor care au misiunea de împărți către mulțime…
Să-i mulțumim Domnului pentru acest mare dar al său: este sacramentul minunat al Euharistiei!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu