Evanghelia ne prezintă pe Isus în rugăciune. Este o invitaţie şi pentru noi ca să fim oameni şi femei în rugăciune. În realitate, rugăciunea pune pe credincios într-o condiţie de aşteptare, aşteptarea Răscumpărătorului. Notează evanghelistul că a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt. Marea bucurie a lui Isus nu se naşte dintr-o exultaţie psihologică momentană, dar din Duhul Sfânt care modelează inima şi o duce spre Tatăl.
E un moment solemn: Isus se îndreaptă spre Tatăl care este creatorul cerului şi pământului. Isus uneşte cu sensul familiarităţii spre Tatăl cu acela al măreţiei Creatorului. Acesta este Dumnezeul nostru: Tatăl şi Creatorul. Îi mulţumeşte pentru că acest Părinte a ales să reveleze misterul mântuirii celor mici, ascundându-le înţelepţilor de pe faţa pământului. Este un comportament care nu respectă logica umană. Dumnezeu îi alege pe cei mici şi pe cei săraci ca predilecţi al săi. Isus care totul a primit de la Tatăl, la rândul său manifestă misterul ascuns de veacuri celor mici şi săraci. Şi el însuşi se face mic, născându-se într-o iesle. În toate paginile evangheliei apare această preferinţă pentru cei mici. Acesta este motivul fericirii. Nu sunt fericiţi pentru că sunt săraci, dar pentru că Domnul i-a ales ca primii săi prieteni. Ei văd că Isus să apropiat de ei şi devine slab şi sărman până la a muri pe cruce. Văzând cum Isus îi iubeşte, ei îi văd pe Dumnezeu însuşi şi înţeleg până la ce punct sunt iubiţi de el. Mulţi profiţi au vrut să-l vadă pe Isus, să-i asculte cuvintele, dar nu au avut ocazia. Noi, ucenicii, cei săracii, am avut ocazia. Să nu o irosim! (V. Paglia; trad. I. Chinez).
E un moment solemn: Isus se îndreaptă spre Tatăl care este creatorul cerului şi pământului. Isus uneşte cu sensul familiarităţii spre Tatăl cu acela al măreţiei Creatorului. Acesta este Dumnezeul nostru: Tatăl şi Creatorul. Îi mulţumeşte pentru că acest Părinte a ales să reveleze misterul mântuirii celor mici, ascundându-le înţelepţilor de pe faţa pământului. Este un comportament care nu respectă logica umană. Dumnezeu îi alege pe cei mici şi pe cei săraci ca predilecţi al săi. Isus care totul a primit de la Tatăl, la rândul său manifestă misterul ascuns de veacuri celor mici şi săraci. Şi el însuşi se face mic, născându-se într-o iesle. În toate paginile evangheliei apare această preferinţă pentru cei mici. Acesta este motivul fericirii. Nu sunt fericiţi pentru că sunt săraci, dar pentru că Domnul i-a ales ca primii săi prieteni. Ei văd că Isus să apropiat de ei şi devine slab şi sărman până la a muri pe cruce. Văzând cum Isus îi iubeşte, ei îi văd pe Dumnezeu însuşi şi înţeleg până la ce punct sunt iubiţi de el. Mulţi profiţi au vrut să-l vadă pe Isus, să-i asculte cuvintele, dar nu au avut ocazia. Noi, ucenicii, cei săracii, am avut ocazia. Să nu o irosim! (V. Paglia; trad. I. Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu